Actele frauduloase sunt acte încheiate cu rea-credinţă pentru a leza drepturile altor persoane sau a încălca legea, în vederea obţinerii unui profit în favoarea debitorului sau a altei persoane. Ca urmare a anulării actului valoarea se reîntoarce în averea debitorului, iar pentru eventuala restituire a prestaţiei sale partea care a contractat cu falitul, dacă nu a fost complice la fraudă, va avea o creanţă pe care o va prezenta, alături de ceilalţi creditori, spre înscriere la masa credală.
Legiuitorul se referă la acte încheiate sau realizate de debitorul insolvent, adică afaceri care presupun un act de voinţă din partea debitorului, mai exact contracte semnate cu partenerii comerciali. Împotriva unei hotărâri a adunării generale a asociaţilor de reducere a capitalului social există cu totul alte mijloace puse la îndemna celor interesaţi. Doar dacă respectiva hotărâre ar fi fost urmată de un transfer al unor active, printr-un contract, s-ar fi putut vorbi de aplicabilitatea art. 79 şi urm. din Legea nr. 85/2006, modificată, dar şi atunci doar în privinţa contractului, al actului juridic bilateral, iar nu în privinţa validităţii hotărârii adunării generale a asociaţilor, care putea fi controlată exclusiv prin prisma regulilor în materie de drept societar.
Secţia comercială, Decizia nr. 346 din 22 februarie 2011
Prin sentința comercială nr. 760/J.S. din 16 septembrie 2010 pronunțată în dosarul nr. 632/115/2009 judecătorul-sindic din cadrul Tribunalului Caraș-Severin, respingând excepția tardivității, a admis cererea formulată de lichidatorul judiciar SCP. M S.P.R.L. Timișoara pentru anularea transferului patrimonial realizat între debitoarea SC U SRL Reșița și pârâții Municipiul R, prin Primar, Consiliului Local R și SC P SA Reșița și a dispus anularea hotărârii adunării generale a asociaților debitoarei SC U SRL Reșița nr. 013 din 19 noiembrie 2008 privind reducerea capitalului social cu suma de 6.151.170 lei și radierea din registrul comerțului a mențiunii nr. 24033/17.06.2009 prin care s-a înscris la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin reducerea de capital social, precum și a notațiilor subsecvente.
împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Municipiul R, prin Primar, și Consiliul Local R, solicitând modificarea ei în tot, în sensul respingerii cererii de anulare promovată de lichidatorul judiciar SCP. M S.P.R.L. Timișoara.
Prin decizia civilă nr. 346 din 22 februarie 2011 C.A. Timișoara a admis recursurile pârâților și a modificat sentința comercială nr. 760/J.S. din 16 septembrie 2010 a Tribunalului Caraș-Severin, în sensul că a respins cererea reclamantei intimate SCP. M S.P.R.L. Timișoara, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC U SRL Reșița, având ca obiect anulare transferuri patrimoniale.
în considerente s-a reținut că toate criticile aduse hotărârii atacate se subsumează motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 din C.proc.civ.. Potrivit art. 79 din Legea nr. 85/2006, modificată, administratorul judiciar sau, după caz, lichidatorul poate introduce la judecătorul-sindic acțiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor, în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii, textul reglementând, cu caracter de principiu, posibilitatea anulării unor acte juridice frauduloase încheiate de debitor cu terțe persoane în dauna creditorilor în așa-zisa „perioadă suspectă”. Aceasta, întrucât în perioada premergătoare declanșării procedurii de insolvență unii debitori aflați în dificultate financiară sunt tentați să încheie anumite acte juridice prejudiciabile pentru creditori, în urma cărora aceștia se văd de cele mai multe ori ajunși în situația de a nu-și mai putea recupera creanțele, în tot sau în parte.
Una dintre condițiile promovării unei asemenea acțiuni privește proba existenței caracterului fraudulos al actului în dauna drepturilor creditorilor. Știut fiind că frauda are trei forme principale, și anume: frauda de re ad rem (comisă de o parte a unui contract în defavoarea celeilalte), frauda de re ad tertium (comisă de părțile co-contractante prin înțelegere – concert fraudulos – împotriva unei terțe persoane) și fraus legis (frauda la lege), este evident că numai ultimele două sunt avute în vedere de Legea nr. 85/2006, modificată.
Actele frauduloase sunt acte încheiate cu rea-credință pentru a leza drepturile altor persoane sau a încălca legea, în vederea obținerii unui profit în favoarea debitorului sau a altei persoane. Ca urmare a anulării actului valoarea se reîntoarce în averea debitorului, iar pentru eventuala restituire a prestației sale partea care a contractat cu falitul, dacă nu a fost complice la fraudă, va avea o creanță pe care o va prezenta, alături de ceilalți creditori, spre înscriere la masa credală.
Cererea în anulare întemeiată pe normele cuprinse în Legea insolvenței este o acțiune specială, cu caracter derogator și cu un regimul juridic aparte, dovadă în acest sens fiind, printre altele, împrejurarea că titularul dreptului la acțiune are o calitate specială – administratorul judiciar sau lichidatorul, după caz, și în subsidiar comitetul creditorilor, în condițiile în care practicianul nu introduce o atare cerere [art. 17 alin. (1) lit. f)]; una dintre părțile actului juridic contestat are o calitate specială – debitor aflat în procedura de insolvență; acțiunea are caracter colectiv; competența de soluționare este specializată – judecătorul-sindic; sfera actelor juridice este restrânsă la cele prevăzute limitativ de alin. 1 lit. a)-g) și alin. 2 lit. a)-f) ale art. 80 și circumscrisă la actele care au fost încheiate de debitor în frauda drepturilor creditorilor; termenul de prescripție este de 1 an de la expirarea termenului stabilit pentru întocmirea raportului asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență, dar nu mai târziu de 18 luni de la data deschiderii procedurii; efectul anulării actelor juridice constă în reîntregirea masei active.
într-adevăr, prin hotărârea adunării generale extraordinare a asociaților SC U SRL Reșița nr. 013 din data de 19 noiembrie 2008 s-au aprobat prevederile cuprinse în Hotărârea Consiliului Local al municipiului R nr. 301 din 31 octombrie 2008, prin care s-a decis reducerea capitalului social al debitoarei cu imobilele aduse ca aport în natură și prevăzute în anexa ce face parte integrantă din această hotărâre, bunuri care au o valoare totală de 6.151.170 lei, în urma reducerii menționate persoana juridică urmând să aibă un capital social subscris și vărsat de 1.801.000 lei aport în numerar, repartizat între cei doi asociați în felul următor: Consiliul Local R, aport în numerar de 1.800.990 lei, și SC P SA Reșița, aport în numerar de 10 lei.
Practicianul desemnat de judecătorul-sindic din cadrul Tribunalului Caraș-Severin să administreze procedura de insolvență a debitoarei intimate a considerat că această hotărâre a adunării generale extraordinare a asociaților SC U SRL Reșița este un „act fraudulos”, contrar prevederilor art. 77-85 din Legea nr. 85/2006, modificată, și a solicitat instanței anularea respectivului act, deși nu a indicat în concret pe care caz dintre cele prevăzute de legea menționată se încadrează demersul său judiciar. Cu toate acestea, prima instanță a încadrat în drept cererea lichidatorului judiciar pe dispozițiile art. 80 alin. 1 lit. a) – acte de transfer cu titlu gratuit, efectuate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii, fiind excluse sponsorizările în scop umanitar.
Excepția de tardivitate a acțiunii, ridicată în fața tribunalului, contrar celor precizate prin cererea de recurs, în mod corect a fost respinsă de către judecătorul-sindic câtă vreme cererea lichidatorului judiciar, fundamentată pe prevederile speciale ale Legii nr. 85/2006, modificată, are un termen distinct reglementat, în cuprinsul art. 81 din acest act normativ, care statuează că acțiunea pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna creditorilor, precum și pentru anularea constituirilor sau transferurilor de drepturi patrimoniale, la care se referă art. 79 și 80, poate fi introdusă de administratorul judiciar/lichidator în termen de un an de la data expirării termenului stabilit pentru întocmirea raportului prevăzut la art. 20 alin. 1 lit. b), dar nu mai târziu de 18 luni de la data deschiderii procedurii (în prezent 16 luni, ca urmare a modificărilor aduse prin art. I pct. 36 dinLegea nr. 169/2010), termene respectate de practician, nefiind permis a se recurge la norme cuprinse în Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care vizează aplicarea regulilor generale în materie societară. Aceasta, întrucât, aflându-ne în prezența unei răspunderi de excepție, dispozițiile care o reglementează sunt de strictă interpretare și aplicare, ele neputând fi înlocuite sau cumulate cu prevederi de drept comun cuprinse în Legea societăților comerciale sau în vreun al act normativ.
Totuși, Curtea apreciază că criticile recurenților, în sensul că în mod greșit tribunalul a dispus anularea Hotărârii adunării generale extraordinare a asociaților SC U SRL Reșița nr. 013 din 19 noiembrie 2008, sunt întemeiate, judecătorul-sindic reținând eronat că o hotărâre A.G.A. face parte din categoria actelor de constituire sau de transfer de drepturi patrimoniale, ce intră sub incidența art. 80 din Legea nr. 85/2006, nefiind vorba de „un act al debitorului” în sensul avut în vedere de legiuitor prin art. 79 și urm. din același act normativ.
în acest context, trebuie subliniat faptul că, pe de o parte, Legea insolvenței se referă, în cuprinsul art. 79, la „actele juridice frauduloase”, în timp ce art. 80 vizează „constituirile și transferurile de drepturi patrimoniale”, fără nicio referire la fraudă. Concluzia care se desprinde din analiza celor două texte este următoarea: acțiunea reglementată de art. 79 are ca fundament frauda în dauna creditorilor, în timp ce acțiunea reglementată de art. 80 are ca fundament caracterul neobișnuit al actelor debitorului, ceea ce nu exclude, implicit, ca prezumția de fraudă să se extindă și asupra cazurilor enumerate de acest din urmă articol. Pe de altă parte, se poate observa că legiuitorul se referă la acte încheiate sau realizate de debitorul insolvent, adică afaceri care presupun un act de voință din partea debitorului, mai exact contracte semnate cu partenerii comerciali.
împotriva unei hotărâri a adunării generale a asociaților de reducere a capitalului social există cu totul alte mijloace puse la îndemna celor interesați. Astfel, art. 208 alin. 3 și art. 62 din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările ulterioare, statuează că creditorii societății, ale căror creanțe sunt anterioare publicării hotărârii de reducere a capitalului social, sunt îndreptățiți să obțină garanții pentru creanțele care nu au devenit scadente până la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea a VI-a, având, totodată, dreptul de a face opoziție împotriva acesteia în termen de 30 de zile de la data publicării hotărârii în Monitorul Oficial. Acest text de lege ar fi putut sta la baza formulării unei opoziții la hotărârea A.G.A. a cărei anulare se cere a fi dispusă de către judecătorul-sindic. De altfel, după cum o recunoaște chiar titularul acțiunii în anulare prin cererea de chemare în judecată, mai mulți creditori au formulat, la momentul adoptării hotărârii de reducere a capitalului social al debitoarei intimate, în condițiile art. 62 din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările ulterioare, opoziție împotriva mențiunii Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalului Caraș-Severin nr. 4607/20.11.2008, solicitând anularea actului prin care s-a făcut această reducere de capital, cerere care a format obiectul dosarului nr. 104/115/2009 al Tribunalului Caraș-Severin, în care a fost pronunțată încheierea din 9 iunie 2009 prin care instanța a luat act de renunțarea creditorilor SC E. SRL și D.G.F.P. la judecată, hotărâre care a rămas irevocabilă, motiv pentru care a și fost notată în registrul comerțului, astfel că diminuarea de capital social a fost menționată la Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalului Caraș-Severin sub nr. 24033/17.06.2009.
Chiar dacă art. 80 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 85/2006, la fel ca toate celelalte prevederi care reglementează alte cazuri de anulare a actelor încheiate în frauda creditorilor, are ca obiect acte juridice prin care debitoarea constituie drepturi patrimoniale sau transferă cu rea-credință active către alte persoane fizice sau juridice, textul legal vizează raporturi juridice extrasocietare, pe când hotărârea A.G.A. atacată este un act intrasocietar, al cărui regim juridic este dat exclusiv de normele cuprinse în Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare. O hotărâre a adunării generale a asociaților nu poate avea natura juridică a unei convenții comerciale, întrucât, spre deosebire de aceasta din urmă, nu este caracterizată de contrarietatea intereselor, pe când în cazul contractelor părțile au interese opuse. în cazul hotărârii A.G.A. părțile au interese concordante, guvernate de affectio societatis, actul fiind adoptat potrivit principiului majorității. în alte cuvinte, judecătorul-sindic a aplicat dispozițiile Legii nr. 85/2006 într-un domeniu care nu constituie obiect de reglementare al materiei analizate, ci al dreptului societar, știut fiind faptul că hotărârile adunării generale a asociaților reprezintă una dintre principalele modalități de exprimare a vieții societare, un rezultat al voinței concordante a asociaților/acționarilor, care însumează voințele lor individuale și care, contopindu-le, reflectă voința societății, ca subiect distinct de drept. Doar dacă respectiva hotărâre A.G.A. ar fi fost urmată de un transfer al unor active, printr-un contract, exteriorizând astfel voința societății, s-ar fi putut vorbi de aplicabilitatea art. 79 și urm. din Legea nr. 85/2006, modificată, dar și atunci doar în privința contractului, al actului juridic bilateral, iar nu în privința validității hotărârii adunării generale a asociaților, care putea fi controlată exclusiv prin prisma regulilor în materie de drept societar. De aceea, este irelevant că pârâții recurenți, în calitate de asociați ai debitoarei intimate, cunoșteau, la data adoptării hotărârii de reducere a capitalului social, situația financiară dificilă a persoanei juridice, mai exact gradul mare de îndatorare al acesteia. (judecător dr. Csaba Bela Nasz)
(Judecător dr. Csaba Bela Nasz)
