DECIZIA CIVILĂ NR.31/2009-
Ședința publică din data de 14 ianuarie 2009
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în O,-, județul B, în contradictoriu cu intimata contestatoare, domiciliată în, nr.502, județul B, împotriva sentinței civile nr.602/LM din 3 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: contestație împotriva deciziei de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi nu se prezintă nimeni, părțile fiind lipsă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanțe faptul că prezentul recurs este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și al timbrului judiciar, având în vedere natura cauzei dedusă judecății, precum și faptul că la dosarul cauzei a parvenit prin Serviciul Registratură, la data de 29.12.2008 întâmpinare din partea intimatei contestatoare, după care:
Văzând faptul că recurenta a solicitat judecarea prezentului recurs și în lipsa părților, în conformitate cu prevederile art. 242 pct. 2 Cod procedură civilă, nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și trece la soluționarea acesteia.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 602/LM din 3 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, s-a dmis contestația formulată de contestatoarea, în contradictoriu cu intimata CASA JUDETEANA DE PENSII B, și în consecință:
S-a dispus anularea deciziei nr.-/14.12.2006, emisă de intimată pe seama contestatoarei, intimata fiind obligată să recalculeze pensia acesteia, prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 20 de ani, cu acordarea drepturilor astfel stabilite începând cu data de 01.09.2005, sens în care intimata a fost obligată să emită o noua decizie de pensionare.
Nu au fost acordate cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța în acest mod, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Prin decizia nr. -/31.08.2005 a fost recalculată pensia contestatoarei în temeiul OUG nr.4/2005 coroborate cu prevederile HG nr.1550/2004, obținându-se în urma acestei operațiuni un punctaj de 0.58789. Potrivit buletinului de calcul anexat deciziei, stagiul complet de cotizare avut în vedere a fost de 30 de ani, conform Legii nr. 19/2000. Conform aceluiași act, legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la categoria de de care beneficiază șotul contestatoarei la data de 1 octombrie 2004 este Legea nr.3/1977. Prin decizia nr.-/14.12.2006 fost recalculată pensia contestatoarei, dar care însă nu a modificat stagiu complet de cotizare utilizat la calculul punctajului mediu anual, acesta rămânând 30 ani.
Având în vedere susținerile contradictorii ale părților referitoare la legea aplicabilă, instanța a apreciat că în speță se impune o interpretare a legilor succesive adoptate în această materie, în scopul clarificării acestei probleme. Astfel, rolul puterii judecătorești este în esență acela de a aplica legea, adică aceea de aoi nterpreta și a adapta cazurilor particulare. În speță, instanța a identificat legea aplicabilă, ținând cont de principiile aplicării legii civile în timp, de intenția reală a legiuitorului, precum și de principiile generale ale dreptului.
Așadar, tribunalul a constatat că legea aplicabilă la data închiderii dreptului de pensionare al contestatorului era Legea nr.3/1977, care prevedea la art. 8 o vechime integrală în muncă de 30 de ani. Coroborând acest text cu prevederile art. 2 alin.1 din HG1550/2004 care prevede că: “Stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază [.] ” concluzionând că într-adevăr stagiul complet de cotizare al contestatorului ar fi de 30 de ani. astfel de concluzie s-a apreciat că este însă cu desăvârșire eronată, fiind rodul unei interpretări simplificate și care nesocotește reglementări ulterioare în materie, cu atât mai mult cu cât acestea au o forță superioară unei hotărâri de guvern pe care se întemeiază apărările intimatei, respectiv HG1550/2004, amintit mai sus. de care s- făcut vorbire se regăsesc în nr.OUG4/2005 aprobată prin Legea nr.78/2005, care prevede în mod explicit “la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie”. Or, având în vedere acest principiu, pe de-o parte că nr.OUG4/2005 este ulterioară HG1550/2004 și pe de altă parte, că ordonanța aprobată prin Lege are o forță juridică superioară unei hotărâri de guvern, s- impus să concluzia că prevederile art. 2 alin.1 din HG. 1550/2004 au fost abrogate tacit, în sensul că nu pot fi interpretate într-un mod care să ducă la stabilirea unor pensii diferențiate în funcție de anul ieșirii la pensionare.
Așa cum s-a arătat deja, judecătorul trebuie, în primul rând, să cerceteze care a fost intenția reală a legiuitorului. Astfel, din OUG4/2005 aprobată prin Legea nr. 78/2005, s-a apreciat că rezultă în mod indubitabil că legiuitorul a urmărit să înlăture toate discriminările dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite a ieșirii la pensie. În aceste condiții, aplicarea rigidă a HG1550/2004 încalcă acest principiu. Or, a nu deroga de la principiile generale ale dreptului, a urma spiritul legii și nu numai litera sa, sunt două reguli elementare ce se impun judecătorului când interpretează legea.
În lumina acestei interpretări, prima instanță a apreciat că prevederile Legii nr. 19/2000 sunt aplicabile de la data intrării în vigoare a tuturor categoriilor de pensionări ce intră în sfera sa de reglementare, indiferent de data deschiderii dreptului lor la pensie. Art. 43 alin.1 din Legea nr. 19/2000 prevede că asigurații care și-au desfășurat activitatea în locurile de muncă prevăzute la art. 20 lit. a) și care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 20 de ani în aceste condiții, beneficiază de pentru limită de vârstă începând cu vârsta de 45 de ani.
Față de ansamblul considerentelor expuse mai sus, instanța constatând că din copia carnetului de muncă al șotului contestatoarei rezultă că acesta a desfășurat pe o perioadă mai mare de 20 de ani activitate în subteran, în temeiul art. 20 alin.1 lit. a și art.43 din Legea nr.19/2000 precum și art. 2 alin.1 din HG. 1550/2004 coroborat cu prevederile OUG4/2005 aprobată prin Legea nr. 78/2005, fiind admisă contestația, dispunându-se anularea deciziei nr.-/14.12.2006, intimata fiind obligată să recalculeze pensia stabilită pe seama contestatoarei prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 20 de ani, sens în care s-a dispus emiterea unei noi decizii de pensionare.
Având în vedere că în conținutul deciziei nr.-/2006 este inserată clauza potrivit căreia în situația în care în termen de 3 ani de la data de 01.09.2005, vor fi prezentate acte doveditoare de natură modifica elementele avute în vedere la determinarea punctajului mediu recalculat, noile drepturi au fost acordate de la data de 01.09.2005.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs intimata Casa Județeană de Pensii B, solicitând admiterea acesteia, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii cererii.
În dezvoltarea motivelor de recurs, arată recurenta faptul că, în mod greșit instanța de fond a reținut că stagiul de cotizare utilizat cu ocazia recalculării pensiei ce i se cuvine soțului petentei este cel prevăzut de Legea nr. 19/2000, considerând recurenta că stagiul de cotizare este cel impus de art. 8 din Legea nr. 3/1977, sub imperiul căruia s-au deschis drepturile la pensie ale acestuia.
Arată recurenta că instanța a interpretat greșit dispozițiile art. 2 al. 1 din HG nr. 1550/2004, subliniind totodată că s-a făcut o confuzie între stagiul complet de cotizare pe care Legea nr. 3/1977 îl impune a fi realizat și anumite reduceri ale vârstelor de pensionare care operau în baza aceluiași act normativ, reduceri care se acordau în considerarea faptului că o anumită persoană și-a desfășurat activitatea în condiții speciale sau deosebite de muncă.
În drept au fost invocate dispozițiile art.304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă și prevederile HG nr. 1550/2004.
Intimata a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului.
Examinând sentința atacată sub aspectul criticilor aduse, a actelor și lucrărilor dosarului, Curtea apreciază ca fiind nefondat recursul pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
Prima instanță a realizat corectă interpretare a nomelor de drept material incidente în cauză, respectiv art. 2 din HG nr. 1550/2004, art. 20 al. 1 lit. și art. 43 din Legea nr. 19/2000, precum și prevederile art. OUG nr. 4/2005, raportat la data deschiderii dreptului la pensie ale soțului contestatoarei și la stagiul de cotizare realizat de acesta în condiții speciale – 26 ani 7 luni și 21 de zile.
Din actele dosarului rezultă că drepturile la pensie pentru limită de vârstă cuvenite soțului contestatoarei s-au deschis în anul 1987 și că pentru determinarea punctajului mediu anual, în procesul de recalculare al pensiei, s-a folosit stagiul complet de cotizare de 30 de ani prevăzut de art. 8 din Legea nr. 3/1977.
Acest stagiu a fost însă reținut greșit de către intimată, corect dispunând tribunalul recalcularea drepturilor la pensie, prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani.
În acest sens vor fi avute în vedere prevederile OUG nr. 4/2005, care a fost adoptată în scopul uniformizării pensiilor și în vederea rezolvării unitare a problemelor ce apar în procesul de interpretare, generat de evoluția în timp a legislației de pensii așa încât să fie respectat principiu “la condiții egale de pensionare pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie”, art. 4 din acest act normativ dispunând că determinarea drepturilor la pensie se va face cu respectarea prevederilor HG nr. 1550/2004 și în conformitate cu principiile unicității prevăzute de Legea nr. 19/2000.
Ori, potrivit art. 2 al. 4 din HG nr. 1550/2004, persoanele care beneficiază de pensii stabilite în condițiile prevăzute de acte normative cu caracter special, stagiul complet de cotizare este vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie, prevăzută de aceste acte normative, așa încât, în speță, soțul contestatoarei desfășurând activitate pe o perioadă de 26 ani 7 luni și 21 de zile în subteran, devin incidente prevederile art. 43 al. 1 din Legea nr. 19/2000, act normativ ulterior deschiderii dreptului la pensie, dar în conformitate cu care se va face recalcularea.
Rezultă așadar faptul că prima instanță a făcut o corectă aplicare a legii, pronunțând o hotărâre temeinică, criticile recurentei fiind nefondate, motiv pentru care în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă, recursul va fi respins.
Constată că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în O,-, județul B, în contradictoriu cu intimata contestatoare, domiciliată în, nr.502, județul B, împotriva sentinței civile nr.602/LM din 3 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 14 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
– – – – – – – –
– judecători fond –
– redactat decizie – judecător – 20.01.2009
– dactilografiat grefier – 20.01.2009-2 ex.
