DECIZIA CIVILĂ NR.154/2009-R
Ședința publică din 29 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Trif Doina JUDECĂTOR 2: Moșincat Eugenia
– – – – JUDECĂTOR 3: Stan Aurelia
– – – -judecători
– – grefier
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de intimata SC SA S M,cu sediul în comuna, sat, nr.56,județul S M,în contradictoriu cu intimata contestator – domiciliată în S M, strada – -,.1,.25, județul S M, împotriva sentinței civile nr. 1321/D din 10 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr-, având ca obiect: litigiu de muncă, contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă intimata SC SA S M, prin avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.64 din 29.01.2009,eliberată de Baroul Satu Mare -Cabinet de Avocat și pentru intimata contestator -lipsă, reprezentanta sa, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.897 din 8.01.2009, emisă de Baroul Bihor -Cabinet Individual.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederând instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru, precum și faptul că, recurenta a solicitat suspendarea executării sentinței civile, până la soluționarea irevocabilă a prezentei cauze, după care:
Reprezentanta recurentei intimate învederează instanței că nu mai are alte probe și solicită cuvântul asupra recursului.
Nemaifiind excepții de invocat și probe de solicitat, instanța consideră cauza lămurită, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurentei intimate susține recursul și solicită admiterea lui așa cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea în tot a hotărârii atacate și în consecință respingerea contestației formulate, admiterea acțiunii reconvenționale, fără cheltuieli de judecată. În esență solicită a se constata că, prin sentința atacată a fost admisă în parte acțiunea reclamantei, constatându-se nulitatea absolută a deciziei nr.77 din 18.06.2007 emisă de către recurenta intimată, considerându-se că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art.65 Codul Muncii; prima instanță a interpretat greșit ordinul 138 din 17.04.1995 al privind clasificarea ocupațiilor din România, concluzionând că, contestatoarei i s-a oferit un post inexistent. Mai mult decât atât, menționează că, este de rea credință contestatoarea, când a afirmat la interogatoriu că a avut atribuții de serviciu fixate prin fișa postului, deoarece de la angajare și până în prezent nu s-a găsit o astfel de fișă. În concluzie precizează că, greșit a reținut instanța de fond că prin decizia contestată, contestatoarei intimate i s-a modificat unilateral contractul individual de muncă, întrucât nu i s-a modificat felul muncii, locul muncii și nici salariul, neputându-se reține că sunt îndeplinite condițiile pentru a se considera această modificare unilaterală contractului, deoarece contestatoarea în perioada 18.06.2007-08.08.2007 s-a aflat în incapacitate temporară de muncă, greșit reținând instanța că aceasta s-a aflat în imposibilitate de a-și exprima punctul de vedere asupra postului oferit, cu atât mai mult cu cât în această perioadă nici nu putea fi concediată.
Reprezentanta intimatei contestatoare solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, cu precizarea că în prezent societatea se află în lichidare, fără cheltuieli de judecată. În esență solicită a se constata că,în baza probelor administrate în cauză, instanța de fond în mod corect a admis în parte acțiunea contestatoarei, constatând nulitatea absolută a deciziei nr.77 din 18.06.2007 emisă de intimată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1321/D din 10 septembrie 2008, Tribunalul Satu Mareaa dmis în parte contestația formulată de contestatoarea -, în contradictoriu cu intimata “” S M, și în consecință:
A constatat nulitatea absolută a Deciziei nr. 77 din 18.06.2007 emisă de intimată.
A constatat că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 65 din Codul Muncii privind concedierea contestatoarei pentru motive ce nu țin de persoana salariatului și a obligat intimata să emită decizia de concediere contestatoarei, în temeiul dispozițiilor art. 58 alin. 1 și art. 65 din Codul Muncii.
A obligat intimata să plătească contestatoarei drepturile salariale cuvenite postului ocupat anterior emiterii deciziei contestate, începând cu data de 04.08.2007 și până la emiterea deciziei de concediere.
A obligat intimata să plătească contestatoarei cele două salarii cuvenite în temeiul dispozițiilor art. 58 pct. 2 din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății.
A respins restul pretențiilor contestatoarei.
A respins cererea reconvențională formulată de intimata “”
A obligat intimata să plătească contestatoarei suma de 1000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că deși la data de 04.10.2007 contestatoarea depune o “precizare” de acțiune, în fapt, aceasta este o completare prin care se solicită constatarea nulității Deciziei nr. 77/13.02.2007 și radierea înscrierilor de la poz. 43 și 44 din carnetul său de muncă, iar pe parcursul cercetării judecătorești contestatoarea nu mai susține aceste cereri și nu le reiterează în concluziile orale ori în cele scrise depuse la dosar. În consecință, instanța de fond nu a avut în vedere aceste completări, la soluționarea cauzei, obiectul acesteia, din punct de vedere al contestatoarei fiind cel stabilit prin cererea de chemare în judecată.
Cu privire la acțiunea reconvențională formulată de intimata “” s-a reținut de tribunal, că în ședința publică din 07.11.2007 s-a dispus disjungerea capătului de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute parțiale a Hotărârii Consiliului de Administrație nr. 115/28.11.2005 și transpunerea în vederea soluționării, Secției comerciale a Tribunalului Satu Mare, instanță care a respins cererea prin Sentința civilă nr. 165/LC/20.03.2008. Ca atare,s-a apreciat că din punctul de vedere al acțiunii reconvenționale, limitele investirii instanței sunt constatarea nulității actului adițional nr. 2/02.12.2005, radierea mențiunilor de la pct. 40, 41 și 44 din carnetul de muncă al contestatoarei, obligarea acesteia la restituirea salariilor încasate în mod nelegal în perioada 01.12.2006-31.01.2007 și 01.05.2007-18.06.2007 și la plata unor daune morale în cuantum de 50.000 lei RON.
Cu privire la contestația formulată, prima instanță a reținut următoarele:
Contestatoarea este angajata intimatei din data de 01.08.1994. De la această dată și până la data de 01.12.2006 a fost angajată în funcția de analist programator, aspecte ce rezultă din mențiunile cuprinse în carnetul de muncă al contestatoarei (filele 53-61).
Prin Hotărârea Consiliului de Administrație nr. 115/28.11.2005, s-a înființat funcția de director de logistică și marketing, contestatoarea fiind încadrată în această funcție, conform actului adițional la contractul de muncă nr. 2/02.12.2005.
La data ocupării de către contestatoare a funcției în cauză, aceasta avea și calitatea de vicepreședinte a Consiliului de administrație al intimatei.
Prin intrarea în vigoare a modificărilor Legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale, la data de 01.12.2006, s-a creat o incompatibilitate legală între deținerea concomitentă a calității de administrator și a celei de salariat în cadrul aceleiași societăți comerciale. În concret, Legea nr. 31/1990 a fost modificată și completată prin Legea nr. 441/2006 și în urma acestui demers legislativ, art. 137 indice 1 pct. 3 din Legea nr. 31/1990 a dispus că “pe durata îndeplinirii mandatului, administratorii nu pot încheia cu societatea un contract de muncă. În cazul în care administratorii au fost desemnați dintre salariații societății, contractul individual de muncă este suspendat pe perioada mandatului -“.
Avându-se în vedere aceste dispoziții legale, precum și cele ale art. 50 lit. i Codul Muncii, contractul individual de muncă al contestatoarei, în funcția de director de logistică și marketing s-a considerat suspendat de drept, suspendare înscrisă și în carnetul de muncă la poziția 43.
Printr-o cerere adresată intimatei la data de 08.05.2008, contestatoarea a solicitat acesteia să aprobe încetarea suspendării contractului individual de muncă întrucât mandatul său de administrator a încetat. Conform rezoluției consemnată pe această cerere, intimata a aprobat reluarea relațiilor de muncă “pe baza contractului individual de muncă de dinaintea suspendării de drept”, deci în funcția de director logistică și marketing, reluarea activității fiind înscrisă la data de 01.05.2007 în carnetul de muncă al contestatoarei, la poziția 44. La solicitarea instanței, intimata confirmă prin adresa nr. 121/27.02.2008, că în ședința AGA din 15.06.2007, reclamanta nici nu a mai fost realeasă administrator, deci la data de 18.06.2007, contestatoarea era încadrată cu contract de muncă în funcția de director logistică și marketing.
În ședința din 18.06.2007 noul Consiliu de Administrație al intimatei, a adoptat noua organigramă, postul de director logistică și marketing ocupat de către contestatoare a fost desființat. În temeiul acestei hotărâri a Consiliului de Administrație, societatea intimată emite Decizia nr. 77/18.06.2008 prin care se stabilește că începând cu această dată, contestatoarea își va desfășura activitatea ca analist programator, aceasta având posibilitatea să-și exprime opțiunea privind noua încadrare până la data de 28.06.2007 “în caz contrar conducerea societății va considera accept din partea angajatei pentru postul de analist programator”.
Contestatoarea a solicitat constatarea nulității absolute a acestei decizii întrucât a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor legale, fiind în prezența unei modificări unilaterale a contractului de muncă, astfel s-a impus precizarea că, acțiunea în constatarea nulității absolute a Hotărârii Consiliului de Administrație nr. 115/2005 prin care s-a înființat postul de director de logistică și marketing a fost respinsă de către Tribunalul Satu Mare – Secția comercială prin Sentința civilă nr. 165/LC/20.03.2008, ca atare înființarea acestei funcții și ocuparea ei de către contestatoare au fost legale.
Cu privire la criticile aduse Deciziei nr. 77/18.06.2007 emisă de intimată, instanța de fond le-a apreciat ca întemeiate, reținând că, din nouă organigramă a societății intimate, adoptată la 18.06.2007, se poate observa că în schemă nu există funcția de analist programator, ci doar cea de inginer de sistem, funcție ce nu este identică cu cea de analist programator așa cum susține intimata, aspect evidențiat prin Ordinul nr. 138 din 17.04.1995 privind aprobarea ocupațiilor din România, act care prevede distinct, la o altă grupă, profesia de inginer de sistem față de cele de analist și programator. Distincția rezultă și din activitățile diferite pe care le implică cele două funcții: cea de analist programator desfășoară activități informatice de soft, pe când inginerul de sistem are atribuții privind hardul sistemului informatic. În consecință, contestatoarei i s-a oferit un post inexistent.
Cu privire la dispozițiile art. 4 din decizia contestată, aceasta pe de o parte este nulă, întrucât se referă la un post inexistent și, pe de altă parte, posibilitatea acceptării tacite a postului oferit ca urmare a desființării celui ocupat, nu este prevăzută de legislația muncii.
Chiar în condițiile valabilității unei astfel de dispoziții, în intervalul de timp stabilit ca termen de opțiune – 18.06.2007 – 28.06.2007, contestatoarea nu-și putea exercita opțiunea, întrucât în perioada 06.06.2007 – 08.08.2007, aceasta se afla în incapacitate temporară de muncă, suferind o intervenție chirurgicală, aspect confirmat prin certificatele de concediu medical.
De altfel, s-a mai reținut de tribunal că, din promovarea prezentei acțiuni la data de 23.07.2007, rezultă cu certitudine că în ce o privește pe contestatoare nu dorește modificarea contractului individual de muncă, în urma desființării postului ocupat, ci încetarea acestuia.
S-a reținut totodată de către prima instanță că, prin decizia contestată, împotriva voinței contestatoarei, intimata a hotărât continuarea și modificarea contractului individual de muncă al acesteia, încălcându-se dispozițiile art. 41 alin. 1 Codul Muncii potrivit cărora “Contractul individual de muncă poate fi modificat numai prin acordul părților”. Instanța mai reține că nu este incidentă nici una din situațiile de excepție prevăzute de art. 41 alin. 2 și art. 48 Codul Muncii, astfel, în consecință, instanța a constatat nulitatea absolută a Deciziei nr. 77/18.06.2007 emisă de intimată.
Din perspectiva stării de fapt reținute, instanța de fond a apreciat că în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 65 Codul Muncii și așa după cum s-a reținut prin Hotărârea Consiliului de Administrație din 18.06.2007, ca urmare a unei reorganizări, postul deținut de contestatoare a fost desființat, măsura nefiind contestată și fără a fi determinată de motive legate de persoana acesteia.
Ca atare, instanța de fond a constatat că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 65 Codul Muncii și a obligat intimată să emită o decizie de concediere întemeiată pe dispozițiile art. 58 alin. 1 raportat la art. 65-67 din Codul Muncii.
Conform dispozițiilor art. 58 liniuța 2 din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății intimate, “Salariații afectați de concediere odată cu desfacerea contractului de muncă au dreptul la – două salarii de bază pentru o vechime în muncă de peste 10 ani”.
Având în vedere aceste dispoziții, precum și cele ale art. 67 Codul Muncii, contestatoarea, având o vechime în muncă de peste 10 ani în cadrul societății, instanța de fond a obligat-o pe aceasta din urmă să-i achite drepturile bănești respective.
Instanța de fond a admis și cererea contestatoarei privind obligarea intimatei la plata drepturilor salariale corespunzătoare funcției deținute la data emiterii Deciziei nr. 77/18.06.2007, începând cu data de 04.08.2007 – data încetării incapacității temporare de muncă (pentru că, așa după cum s-a reținut, aceasta a fost în concediu medical în perioada 06.06. – 04.08.2007) și până la emiterea deciziei de concediere.
Tribunalul a apreciat că suma de bani respectivă, precum și cele două salarii compensatorii sunt suficiente pentru a acoperi și eventualul prejudiciu moral suferit ca urmare a situației incerte în care s-a aflat, cu atât mai mult cu cât în toată perioada cuprinsă între data încetării incapacității temporare și până la pronunțarea prezentei hotărâri nu a prestat vreo muncă în cadrul societății. În consecință, cererea privind acordarea daunelor morale în cuantum de 25.000 lei a fost respinsă.
Instanța de fond a respins și cererea având ca obiect obligarea intimatei la plata de daune cominatorii în cuantum de 100 lei/zi de întârziere întrucât, în materia litigiilor de muncă hotărârile fiind definitive și executorii de drept, executarea silită poate fi solicitată imediat după pronunțare.
Prima instanță a respins acțiunea reconvențională.
Alături de considerentele evocate în soluționarea cererii principale, Tribunalul a mai reținut că, acțiunea în constatarea nulității parțiale a Hotărârii Consiliului de Administrație prin care s-a înființat funcția de director logistică și marketing și a fost numită în această funcție contestatoarea a fost respinsă prin Sentința civilă nr. 165/LC/20.03.2008 a Tribunalului Satu Mare. Constatându-se valabilitatea acestei hotărâri și s-a apreciat de prima instanță că și actul adițional nr. 2/02.12.2005 încheiat în temeiul acesteia este valabil, astfel că s-a respins cererea în constatarea nulității absolute.
Referitor la cererea de restituire a sumelor de bani încasate de către contestatoare în perioada 01.12.2006-01.05.2007, Tribunalul a respins-o, reținându-se că în această perioadă, deși contractul individual de muncă i-a fost suspendat, contestatoarea a desfășurat activitate în calitate de administrator al societății. Pentru prestată în această calitate, ca mandatar, i se cuvine o remunerație întrucât mandatul comercial, potrivit dispozițiilor art. 374 alin. 2 Cod comercial se prezumă oneros. Achitându-i aceste sume lunar, întreaga perioadă de timp, implicit, societatea a apreciat că i se cuvin pentru munca depusă.
Ca urmare a admiterii contestației, celelalte capete de cerere ale acțiunii reconvenționale au fost respinse de prima instanță.
Reținând culpa procesuală a intimatei, aceasta a fost obligată să plătească contestatoarei suma de 1000 lei RON cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, scutit de la plata taxelor de timbru, a declarat recurs intimata SC SA S M, solicitând admiterea acestuia, modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii contestației, admiterii cererii reconvenționale și obligarea contestatoarei la restituirea salariilor încasate nelegal în perioada 1.12.2006-31.01.2007, 1.05.2007-18.06.2007-în valoare de 21.530 lei, cu cheltuieli de judecată, a se dispune suspendarea executării sentinței până la soluționarea recursului.
Prin motivele de recurs s-a invocat că intimata a fost angajată la 1.08.1994, iar până la data de 30.12.2003 a ocupat funcția de analist programator. La data de 30.12.2003 i s-a suspendat contractul de muncă în baza art.51 lit.”a” Codul Muncii, la revenirea din concediul de maternitate -1.12.2005- datorită faptului că tatăl acesteia era director general, s-a propus și realizat numirea ei în postul de director logistică și marketing, încheindu-se actul adițional nr.2 din 2.12.2005, neântocmindu-se o fișă a postului.
Instanța de fond a ținut să sublinieze profesionalismul acesteia prin reținerea că la data ocupării postului de director marketing, logistică era și vicepreședinte al consiliului de administrație, cu toate că Legea nr.31/1990 nu prevede o atare funcție. Contestatoarea este acționar și avea și funcția de administrator, iar, odată cu modificarea Legii nr.31/1990 prin Legea nr.441/2006, începând cu 1.12.2006 s-a creat incompatibilitate între calitatea de administrator și a celei de salariat astfel că, din 1.12.2006 contractul individual de muncă al acesteia și al altor administratori a fost suspendat pe perioada mandatului de administrator.
Pentru 5 din cei 7 administratori, s-au încheiat contracte de mandat, lipsind cel al președintelui consiliului de administrație G și al intimatei, fiica acestuia, aspecte ce nu au fost analizate și s-a concluzionat greșit că era suspendat de drept contractul individual de muncă, ori, acest este reglementat de art.5 din nr.OUG82/2007. În perioada de suspendare și până la alegerea noului consiliu de administrație, contestatoarea a încheiat cu SC BUSINESS SRL un contract de prestări servicii pentru activități informatice, pentru 4 luni -1.02.2007-31.05.2007.
Nu a așteptat aceasta să expire cele 4 luni și ca valoarea să fie sub 5.000 EURO pentru a nu fi declarat nul ci a formulat o cerere pentru reluarea raporturilor de muncă la 8.05.2007, ce a fost aprobată de tatăl său începând cu 1.05.2007, fără a fi supusă aprobării consiliului de administrație.
Adunarea Generală a acționarilor a avut loc la 15.06.2007, mandatul foștilor administratori -și al intimatei, încetând doar la data alegerii noului consiliu, fiind aberant a se susține că aceasta nu mai avea calitatea de administrator din 1.05.2007.
Greșit s-a interpretat adresa nr.121 din 27.02.2008, ce nu a confirmat că la 18.06.2007 îndeplinea funcția de director logistică și marketing ci, a confirmat că nu a fost aleasă administrator, necandidând pentru această funcție. Ca urmare, înscrierea din carnetul de muncă al acesteia, poziția 44 este greșită și se impune a se radia.
La 18.06.2007, noul consiliu de administrație a adoptat o nouă organigramă, postul de director logistică și marketing fiind desființat, iar prin decizia nr.77 din 18.06.2007 începând cu 18.06.2007 i s-a oferit postul de analist programator, cu renegocierea salariului și s-a cerut să-și exprime în scris poziția până la 28.06.2007, însă fin 18.06.2007 nu s-a mai prezentat la serviciu.
S-a interpretat greșit ordinul nr.138 din 17.04.1995 al, concluzionând că i s-a oferit un post inexistent, ori, nu i-au fost modificate atribuțiile specifice funcției de analist programator, nici felul muncii sau salariul, aceasta îndeplinind aceleași atribuții de serviciu.
Este de rea credință contestatoarea când afirmă la interogatoriu că a avut atribuții fixate prin fișa postului, fișă ce nu există. Tot cu rea credință a afirmat că inginerul de sistem are atribuții doar de hardware iar analistul programator doar de software, ori, inginerul de sistem are atribuții mai largi, atât de hardware cât și de software.
Contestatoarea a îndeplinit aceleași atribuții de la angajare, de software, iar pentru hardware, societatea avea încheiat contract de prestări servicii cu SC SRL C N, greșit instanța concluzionând că i s-a modificat unilateral contractul de muncă, nefiind modificat felul, locul muncii, salariul. În perioada 18.06.2007-8.08.2007 s-a aflat în incapacitate temporară de muncă, greșit reținându-se că nu s-a putut pronunța asupra postului oferit, perioadă în care nici nu putea fi concediată.
Societatea se afla în imposibilitate de a desfășura activitatea de producție datorită lipsei programelor de pe centrele de prelucrare precum și datorită disfuncționalităților legale de exploatarea sistemului informatic, astfel că intimatei i s-au solicitat prin adresa nr.2363 din 20.06.2007 să trimită parolele sistemelor și programele de pe centrele de prelucrare, perioadă în care era în incapacitate temporară de muncă ori, deși s-au prezentat personal la domiciliul ei, aceasta a refuzat furnizarea oricărei informații.
Nu este vorba de o modificare unilaterală a contractului de muncă, nefiind incidente dispozițiile art.65 Codul Muncii și nici art.58 din contractul colectiv de muncă, încetarea raportului de muncă, pe motive ce nu țin de persoana salariatului, era posibilă în luna septembrie, octombrie 2007, odată cu oprirea procesului.
Referitor la cererea reconvențională, greșit a fost respinsă cu toate că în perioada 1.12.2006.-1.02.2007 contestatoarea avea contractul de muncă suspendat, dar, nu a încheiat contract de mandat, iar în perioada 1.02.2007-31.05.2007 a avut încheiat contract de prestări servicii cu SC BUSINESS SRL -al cărei reprezentant legal era. La momentul aprobării de către directorul general al revenirii în exercitarea contractului individual de muncă, cu o lună înainte de expirarea contractului de prestări servicii, la aceea dată aceasta avea contractul de muncă suspendat conform art.137 ain.3 din Legea nr.31/1990.
În drept s-au invocat dispozițiile art.300 alin.2, art.304 pct.9 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a solicitat de către intimată, respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
Examinând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:
Decizia nr.77 din 18 iunie 2007 emisă de recurentă este nelegală și în mod corect a fost anulată de instanța de fond, deoarece ea reprezintă o modificare unilaterală a contractului de muncă al intimatei contestatoare, respectiv schimbarea felului muncii, a salariului (se menționează că va fi renegociat, deci nu se știe dacă se va ajunge la o înțelegere și până atunci pe ce salariu lucrează) ba mai mult își produce efectele cu data emiterii deciziei -18 iunie 2007, deci până nu ajunge la cunoștința celui vizat de această modificare, fapt evident nelegal.
Mențiunea că în cazul în care angajata nu-și va preciza în scris acceptul sau refuzul pentru postul oferit, această poziție va fi interpretată ca accept este de asemenea contrară legii și contrazice mențiunea imperativă prevăzută la art.1 din aceeași decizie, în care scrie că începând cu data de 18 iunie 2007 își va desfășura activitatea ca analist programator cu renegocierea corespunzătoare a salariului, deci nu că i se oferă un alt post și din ce considerente și că are posibilitatea să opteze. Ca atare, în totalitate decizia nr.77 din 18 iunie 2007 este abuziv emisă și esențialmente nelegală și în mod corect a fost anulată.
Nu s-a contestat faptul că societatea recurentă a fost reorganizată de noul consiliu de administrație, ales la 15 iunie 2007, că potrivit noii organigrame postul de director de logistică și marketing a fost desființat, dar acceptarea postului oferit (în condițiile arătate anterior) era la latitudinea contestatoarei, iar răspunsul acesteia a fost acela de a-l refuza cu data de 29 iunie 2007 și acesta era sensul ce trebuia dat și unei eventuale tăceri, a neformulării vreunui răspuns. Dar, până la momentul expirării termenului de manifestare a opțiunii, contestatoarea trebuia remunerată pentru postul pe care îl ocupa și care doar după ce i-ar fi expirat preavizul putea fi desființat (este vorba de postul de director de logistică și marketing).
Nu corespunde realității că funcția de analist programator este unul și același lucru cu cel de inginer de sistem și oricum date fiind condițiile în care s-au purtat “negocierile” date fiind schimbările intervenite în cadrul societății, contestatoarea nu a dorit continuarea activității pe mai departe în cadrul societății, astfel că recurenta intimată ar fi trebuit să procedeze la concedierea contestatoarei pe motive neimputabile acesteia, cu consecințele pe care un astfel de act le-ar fi produs, plata drepturilor pe perioada de preaviz, de incapacitate temporară de muncă, plata a două salarii conform art.58 alin.2 din Contractul colectiv de muncă etc
Faptul că în perioada 1 decembrie 2006-1 februarie 2007 cât avea contractul de muncă suspendat și nu s-a încheiat contractul de mandat comercial cu societatea recurentă, ca administrator, nu-i poate fi imputat ei și nici nu poate fi sancționată pentru o vină pe care nu o are. Raporturile de administrare s-au desfășurat, chiar în lipsa unui mandat în scris și au încetat la momentul în care contestatoarea a solicitat reluarea activității în baza contractului individual de muncă, solicitare aprobată începând cu 1 mai 2007.
Practic solicitând reluarea activității în baza contractului individual de muncă, contestatoarea a renunțat la funcția din consiliul de administrație astfel că nu mai opera suspendarea de drept a contractului ei de muncă cum susține incorect recurenta. Faptul că abia în ședința Adunării Generale din 15 iunie 2007 s-a luat act că nu mai dorește să fie administrator, nici nu a mai candidat, nu este de natură a interpreta că abia pe data operării încetării calității de administrator în Registrul Comerțului contestatoarea și-a pierdut această calitate, ci pe data formulării cererii, indiferent la ce dată s-a luat act și în ce formă, de manifestarea unilaterală de voință a contestatoarei, deoarece nu putea fi obligată să rămână administrator împotriva voinței ei. Așa fiind nu se pune problema anulării înscrierii de la poziția 44 din carnetul de muncă și nici cea a restituirii remunerației încasate pentru munca prestată, dar se impune precizarea că decizia de concediere în baza prevederilor art.58 și 65 Codul Muncii, nu poate fi operantă pe perioada cât contestatoarea a fost în incapacitate temporară de muncă ci începând cu prima zi în care a încetat incapacitatea temporară, având în vedere că deși nulă ca decizie de modificare unilaterală a contractului de muncă decizia 77 fost înțeleasă de contestatoare ca ofertă a unui alt loc de muncă, ca urmare a restructurării activității societății și a desființării postului pe care-l ocupase, restructurări de care avea cunoștință, fapt ce reiese din răspunsul negativ întocmit la 29 iunie 2007.
Pentru toate aceste considerente și cu precizările de mai sus, instanța făcând aplicarea prevederilor art.312 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat recursul și va menține hotărârea instanței de fond, constatându-se totodată că intimata nu a solicitat a se face aplicarea prevederilor art.274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de SC SA S M,ÎMPOTRIVA SENTINȚEI CIVILE NR.1321/d D- 2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în întregime.
RESPINGE ca fiind rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării sentinței recurate formulată de SC SA S
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 29 ianuarie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier
– – – – – –
Red.concept decizie –
Data:2.02.2009
Jud.fond /
Dact.
Data:4.02.2009
2 ex.
