Chiar dacă încunoştinţarea creditoarei pentru depunerea contestaţiei s-a realizat doar cu patru zile înainte de expirarea datei limită fixată pentru depunerea contestaţiilor, nefiind respectat termenul de 10 zile prevăzut de art. 73 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, creditoarea nu a fost sancţionată pentru nerespectarea termenul de 10 zile impus de textul de lege menţionat mai sus, ci pentru faptul că nu a depus contestaţia până la data fixată în acest scop de către judecătorul sindic, ci cu aproape o lună întârziere. Eventualele neconcordanţe dintre datele furnizate de portalul instanţelor şi data limită comunicată de administratorul judiciar, care au determinat creditoarea să presupună că ar fi fost notificată cu întârziere, nu constituite împrejurări mai presus de voinţa părţii, care să justifice repunerea în termen.
Secţia comercială şi de administrativ şi fiscal, Decizia nr. 229 din 24 ianuarie 2011
Prin sentința comercială nr. 2.056 din 14 mai 2010, a Tribunalului Comercial Cluj s-a respins ca fiind neîntemeiată cererea privind repunerea în termenul de depunere a contestațiilor.
Prin aceeași sentință s-a admis excepția tardivității si s-a respins contestația formulată de către creditoarea SC R.L.R. IFN SA împotriva tabelului preliminar al creanțelor asupra averii debitoarei SC M. SA.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul sindic a reținut următoarele:
Prin sentința comercială nr. 7248/2009 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj a fost deschisă procedura generală a insolvenței debitoarei SC M. SA, fiind desemnat în calitate de administrator judiciar C.I.T. SPRL. Prin aceeași hotărâre a fost stabilit termenul limită pentru înregistrarea cererilor de admitere a creanțelor asupra averii debitoarei la data de 01.02.2010; termenul limită pentru verificarea creanțelor, întocmirea, afișarea și comunicarea tabelului preliminar al creanțelor data de 12.02.2010; termenul pentru depunerea eventualelor contestații data de 26.02.2010, iar termenul pentru soluționarea contestațiilor și definitivarea tabelului preliminar al creanțelor data de 12.03.2010.
Administratorul judiciar C.I.T. SPRL a solicitat prorogarea acestor termene, iar prin încheierea pronunțată în ședința publica din data de 8 februarie 2010 a fost admisa aceasta cerere, termenul limita pentru înregistrarea cererilor de admitere a creanțelor asupra averii debitoarei fiind stabilit la data de 15.02.2010; termenul limită pentru verificarea creanțelor, întocmirea, afișarea și comunicarea tabelului preliminar al creanțelor fiind stabilit la data de 27.02.2010; termenul pentru depunerea eventualelor contestații – data de 12.03.2010 si termenul pentru soluționarea contestațiilor și definitivarea tabelului preliminar al creanțelor data de 26.03.2010.
Administratorul judiciar a notificat atât deschiderea procedurii insolvenței debitoarei, cat si prorogarea termenelor prevăzute de art. 62 din rep., într-un ziar de largă circulație, în BPI, iar creditorilor identificați in lista predată de către debitoare, în condițiile Codului de procedură civilă. încuviințarea prorogării termenelor este o măsura dispusa in primul rând si in special in interesul creditorilor.
Contestatoarea SC R.L.R. IFN SA a fost notificata, în condițiile Codului de procedură civilă, de către administratorul judiciar cu privire la măsura dispusă ca urmare a analizării cererii sale de admitere a creanței, comunicându-i-se totodată si că termenul limita de depunere a contestației este 12.03.2010. Aceasta comunicare a fost expediata de către administratorul judiciar al debitoarei SC M. SA la data de 01.03.2010, fapt recunoscut de către contestatoare. Cu aceasta ocazie i s-a adus la cunoștință posibilitatea de a formula contestație împotriva măsurii luate de administratorul judiciar pana la data de 12.03.2010.
Contestatoarea-creditoare SC R.L.R. IFN SA a înțeles să formuleze contestația abia în data de 07.04.2010.
Potrivit art. 103 alin. (1) C.proc.civ. neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei. Același text de lege, la aliniatul 2, prevede ca in cazul in care partea dovedește ca a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei, actul de procedura trebuie îndeplinit in termen de 15 zile de la încetarea împiedicării.
în speță, judecătorul sindic a constatat faptul că respectiva contestatoare nu a respectat termenele stabilite prin sentința comerciala nr. 7248/2009 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj si prin încheierea pronunțată în același dosar în ședința publica din data de 8 februarie 2010, prezenta contestație fiind depusă după aproximativ o luna de la data comunicării măsurii luate de administratorul judiciar si in afara termenelor stabilite prin cele doua hotărâri anterior menționate.
împrejurările invocate de către contestatoare pentru repunerea in termenul de depunere a contestației, au fost apreciate de judecătorul sindic ca fiind nefondate si nu se circumscriu sintagmei ,,mai presus de voința” contestatoarei întrucât din data de 01.03.2010, data notificării contestatoarei de către administratorul judiciar, și pana la data de 12.03.2010, data limita pentru depunerea contestațiilor, sunt 10 zile, timp suficient pentru ca creditoarea contestatoare să poată formula contestație împotriva tabelului preliminar al creanțelor. De altfel, chiar daca nu ar fi fost în măsura să motiveze contestația în acest termen, exista posibilitatea ca aceste motive sa fie indicate ulterior, relevanta având faptul ca, in calitate de creditoare, a ieșit din pasivitate si a contestat măsura dispusă de către administratorul judiciar al debitoarei.
Față de aceste împrejurări, având in vedere că nu a dovedit contestatoarea existenta unei împrejurări mai presus de voința sa care ar fi împiedicat-o să formuleze in termen contestația la tabelul preliminar al creanțelor asupra averii debitoarei, în baza art. 137 C.proc.civ., raportat la art. 103 C.proc.civ. si art. 73 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic a respins cererea de repunere in termen, a admis excepția tardivității și, în consecință, a respins contestația formulata de către creditoarea SC R.L.R. IFN S.A. împotriva tabelului preliminar al creanțelor asupra averii debitoarei S.C. M. S.A.
împotriva acestei hotărâri, creditoarea SC R.L.R. IFN SA a declarat recurs, solicitând modificarea sentinței pronunțate.
în motivarea recursului, creditoarea a arătat la data de 08.03.2010 i s-a comunicat de către administratorul judiciar raportul de verificare al creanțelor declarate împotriva averii debitorului SC M. SA, precum și Tabelul preliminar al creanțelor, prin care a fost înștiințată de înscrierea parțială a creanței solicitate.
Prin cuprinsul respectivei adrese i s-a pus în vedere că poate formula o eventuală contestație până pe data de 12.03.2010.
A învederat că față de intervalul de timp scurt rămas între recepția adresei nr. 3516/08.03.2010 si termenul limită de formulare a contestației, 12.03.2010, nu s-au respectat dispozițiile art. 73 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, care prevăd ca “contestațiile trebuie depuse la tribunal cu cel puțin 10 zile înainte de data stabilită pentru definitivarea tabelului de creanțe”.
Mai mult, administratorul judiciar i-a comunicat faptul că termenul pentru formularea contestației a fost fixat pentru data de 12.03.2010, în timp ce pe portalul instanței de judecată figura data 26.02.2010 ca termen pentru formularea contestațiilor. Mai susține recurenta că la momentul respectiv nu a avut cunoștință că administratorul judiciar a solicitat si a obținut, prin încheierea de ședință din data de 08.02.2010, prorogarea termenelor stabilite prin sentința de deschidere a procedurii.
Din acest motiv a formulat contestație si cerere de repunere în termen, după data de 12.03.2010, considerând de la început că a fost notificată cu întârziere.
Prin urmare, solicită a se constata erorile comise de administratorul judiciar în comunicarea adresei 3516 și a raportului privind verificarea creanțelor, erori ce au generat la rândul lor o serie de erori din partea creditoarei în aprecierea corecta a termenului de formulare a contestației, existând premisele “unor împrejurări mai presus de voința sa” în formularea cererii de repunere în termen.
Analizând recursul declarat de recurenta creditoarea SC R.L.R. IFN SA, Curtea reține următoarele:
Argumentele invocate de către creditoare SC R.L.R. IFN SA în susținerea caii de atac deduse judecății nu pot fi primite, deoarece sunt contrare normelor de drept incidente si principiului celerității care guvernează procedura insolvenței.
Judecătorul sindic a fost investit de către creditoarea SC R.L.R. IFN SA cu o contestație îndreptată împotriva tabelului preliminar de creanțe.
Potrivit dispozițiilor art. 73 alin. (1) și (2) din Legea nr. 85/2006, în forma aflată în vigoare la momentul învestirii judecătorului sindic, creditorii vor putea formula contestații cu privire la creanțele și drepturile de preferință trecute de administratorul judiciar în tabelul preliminar de creanțe. Contestațiile trebuie depuse la tribunal cu cel puțin 10 zile înainte de data stabilita, prin sentința de deschidere a procedurii, pentru definitivarea tabelului de creanțe atât in procedura generala, cat și în procedura simplificata. Pentru a da posibilitatea creditorilor să își exercite acest drept, la art. 72 alin. (4) din Legea nr. 85/2006, legiuitorul a stabilit în sarcina administratorului judiciar obligația de a trimite notificări creditorilor ale căror creanțe au fost trecute parțial în tabelul preliminar de creanțe sau înlăturare, comunicându-le motivele care au justificat o astfel de măsură.
Așa cum recunoaște inclusiv recurenta, administratorul judiciar C.I.T. a respectat prevederile legale mai sus citate privitoare la notificarea împrejurării că suma pretinsă de recurentă a fost trecută doar parțial în tabelul preliminar de creanțe, comunicându-i raportul asupra creanțelor la data de 08.03.2010. Tot recurenta este cea care recunoaște că a fost informată asupra datei limită de formulare a contestațiilor, fixată de judecătorul sindic pentru data de 12.03.2010. Cu toate acestea, creditoarea a expediat contestația doar la data de 7 aprilie 2010 după cum reiese din data inscripționată pe plicul ce însoțește contestația înaintată judecătorului sindic.
în aceste condiții, Curtea apreciază că în mod corect judecătorul sindic a respins cererea recurentei de repunere în termenul de formulare a contestației de vreme ce este de ordinul evidenței că aceasta a pierdut termenul stabilit de judecătorul sindic doar din cauza propriei sale neglijențe, iar nu din cauza unei împrejurări mai presus de voința sa.
De asemenea necunoașterea faptului că judecătorul sindic a încuviințat o cerere de prorogare a termenelor vizate de art. 62 din Legea nr. 85/2006 denotă pasivitatea creditoarei în urmărirea procedurii insolvenței deschisă față de debitoarea SC M. SA și nu poate constitui în nici un caz o scuză care să justifice admiterea unei cereri de repunere în termenul de formulare a contestațiilor.
Este adevărat că încunoștințarea creditoarei SC R.L.R. IFN S.A pentru depunerea contestației s-a realizat doar cu patru zile înainte de expirarea datei limită fixată pentru depunerea contestațiilor, nefiind respectat termenul de 10 zile prevăzut de art. 73 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, însă așa cum se deduce din considerentele sentinței pronunțate de judecătorul sindic creditoarea nu a fost sancționată pentru nerespectarea termenul de 10 zile impus de textul de lege menționat mai sus ci pentru faptul că nu a depus contestația până la data de 12.03.2010, fixată în acest scop de către judecătorul sindic.
Așa cum bine a reținut și judecătorul sindic neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea potrivit art.103 alin. (1) C.proc.civ., afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.
în speță, recurenta nu a respectat termenul stabilit prin încheierea comercială f.n. din 8 februarie 2010, ci a depus contestația după aproximativ o lună de la expirarea termenului stabilit și nu a dovedit împrejurări mai presus de voința sa are ar fi împiedicat-o să-și exercite dreptul prevăzut de art. 73 alin. (2) din Legea nr. 85/2006.
Pentru toate aceste considerente, in baza art. 312 alin. (1) C.proc.civ., recursul declarat de către creditoarea SC R.L.R. IFN S.A. va fi respins ca neîntemeiat, iar sentința comercială nr. 2.056 din 14 mai 2010 a Tribunalului Comercial Cluj va fi menținută ca fiind legală si temeinică.
(Judecător Monica Ileana Iuga)
