Exercitarea unei căi de atac împotriva sentinţei de trecere a debitoarei în faliment poate fi exercitat în numele debitoarei doar de către administratorul special, în nici un caz de către fostul administrator statutar care, în prezenta etapă procedurală, nu mai are nici o calitate de a reprezenta debitoarea.
Fiind în prezenţa unui demers judiciar care trebuia realizat într-un anumit termen sub sancţiunea decăderii, recursul formulat de către o persoana lipsită de calitatea de reprezentant putea fi însuşită de către reprezentantul legal al debitoarei (administratorul special in speţă) numai înainte de expirarea termenului de declarare şi motivare a căii de atac.
Secţia comercială şi de administrativ şi fiscal, Decizia nr. 247 din 25 ianuarie 2011
Prin Sentința comercială nr. 602 din 27.05.2010 pronunțată de Tribunalul Bistrița- Năsăud în temeiul art. 54 alin. (4) din Legea nr. 85/2006, privind procedura insolvenței, s-a aprobat raportul întocmit de administratorul judiciar privitor la intrarea în faliment prin procedura simplificată a debitorului SC D. SRL și în consecință:
S-a admis cererea administratorului judiciar C.M. Bistrița și în temeiul art. 107 alineatul (1) lit. d) din Legea nr. 85/2006, s-a dispus începerea procedurii simplificate a falimentului în ce privește pe debitorul SC D. SRL.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin sentința comercială nr.1238 din 8 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud s-a dispus deschiderea procedurii generale de insolvență împotriva debitorului SC D. SRL Șieu Măgheruș, fiind numit administrator judiciar practicianul în insolvență SCP C.M.
Sentința privind deschiderea procedurii generale de insolvență a devenit irevocabilă, nefiind atacată cu recurs și prin Raportul prevăzut de art. 54 din Legea nr. 85/2006, administratorul judiciar a arătat că a notificat administratorul statutar al debitorului, prin adresa nr. 07/ 05.01.2010, să depună actele și documentele prevăzute de art. 28 din lege, iar prin adresa nr. 06/05.01.2010, a convocat adunarea generală extraordinară a asociaților pentru data de 14.01.2010, ora 13, în vederea numirii unui administrator special, însă actele solicitate și nici documentele contabile ale societății nu au fost depuse și la adunarea generală nu s-a prezentat nimeni, astfel că, debitorul se încadrează în prevederile art. 1 alin. (2) lit. c) pct. 2-4 și lit. g) din lege, în considerarea cărora propune deschiderea procedurii simplificate de faliment împotriva debitorului.
Debitorul și creditorii debitorului nu și-au exprimat poziția față de propunerea administratorului judiciar, aceea de deschiderea procedurii simplificate a falimentului împotriva debitorului, deși, anterior termenelor de judecată din 11 mai 2010 și înregistrată în data de 11 mai 2010 a solicitat, amânarea cauzei în vederea angajării unui apărător, iar judecata s-a amânat la termenul din 27 mai 2010, când debitorul nu s-a prezentat în instanță nici printr-un reprezentant al societăți și nici prin avocat și nici nu a formulat vreo cerere în scris.
Având în vedere conținutul raportului întocmit de administratorul judiciar și ținând seama de actele și lucrările dosarului, instanța a constatat că debitorul nu a depus, în termenul prevăzut de art. 35 din Legea nr. 85/2006, la dosar actele prevăzute de art. 28 alin.(1) din lege (de altfel, actele nu au fost prezentate nici până la data prezentei sentințe), iar actele constitutive și documentele contabile ale societății nu au fost depuse la dosar și nici nu au fost prezentate administratorului judiciar, în condițiile în care administratorul societății nu poate fi găsit, deși a depus o cerere de amânare a cauzei, dar nu s-a prezentat în instanță. S-a mai reținut că debitorul nu și-a manifestat intenția de reorganizare, respectiv nu a depus declarația prevăzută de art. 28 alin.(1) lit. h) din lege, iar pe de altă parte, nici una din celelalte persoane îndreptățite nu a propus un plan de reorganizare a debitorului, în condițiile art. 94 din Legea nr. 85/2006.
Așa fiind, instanța a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1 alin. (2), lit. c), pct.2-4 și lit. d) din pentru deschiderea procedurii simplificate de faliment și astfel, în temeiul art. 54 alin. (4) din lege, raportul administratorului judiciar va fi aprobat, iar în baza art.107 alin. (1) lit. d) din lege, s-a dispus deschiderea procedurii simplificate a falimentului împotriva debitorului, dizolvarea debitorului și ridicarea dreptului de administrare a acestuia.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs debitoarea SC D. SRL Șieu Măgheruș, prin adm. P.M.J., și P.M.J., solicitând admiterea recursului în baza dispozițiilor art. 312 C.proc.civ., casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei pentru rejudecare instanței de fond.
în motivare s-a arătat că prin sentința atacată s-a dispus începerea procedurii simplificate a debitoarei, la cererea administratorului judiciar, reținându-se că debitoarea nu a depus în termenul legal actele constitutive și documentele contabile ale societății, nu și-a manifestat intenția de reorganizare, nici debitoarea și nici creditorii.
Actele constitutive și documentele contabile nu au fost depuse dintr-o împrejurare mai presus de voința debitoarei, respectiv datorită faptului că acestea au fost ridicate de organele de cercetare penală în baza procesului verbal de percheziție domiciliară din 10.11.2009 întocmit în dosar 24D/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud. Conform acestui proces verbal de percheziție, au fost ridicate de la de către organele de poliție toate actele ce în conformitate cu art. 28 alin. (1) din legea 8512006 trebuiau depuse la dosarul cauzei sau la administratorul judiciar. Evident că orice plan de reorganizare trebuia să pornească de la stabilirea situației economico-financiare actuale a debitoarei și prin urmare, datorită imposibilității stabilirii acesteia, debitoarea a fost pusă în imposibilitatea depunerii unui plan de reorganizare.
Prin urmare, apreciază că instanța de fond nu a cercetat suficient fondul cauzei și solicită casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanța de fond. Cum regula în materia insolvenței este reorganizarea iar falimentul este o excepție, solicită a se pune în vedere instanței de rejudecare să efectueze o adresă la organul de cercetare penală pentru a comunica copia actelor ridicate cu ocazia percheziției, acte pe baza cărora să se stabilească dacă este posibilă și sustenabilă reorganizarea sau se impune declararea falimentului.
Analizând recursul declarat, Curtea reține următoarele:
La termenul din data de 14.12.2010 instanța din oficiu a invocat excepția lipsei calității de reprezentant a debitoarei în persoana fostului administrator statutar P.M.J. și în conformitate cu dispozițiile art. 161 alin. (1) C.proc.civ. a acordat un termen pentru dovedirea calității de reprezentant a debitoarei în persoana fostului administrator statutar P.M.J.. La termenul din data de 25.01.2010 apărătorul ales al recurentei a declarat expres, aspect consemnat în practicaua sentinței care face corp comun cu hotărârea faptul că nu poate face dovada calității de administrator special al recurentei în persoana fostului administrator statutar deoarece calitatea de administrator special a fost atribuită unei alte persoane.
Conform art. 18 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 ,,după deschiderea procedurii, adunarea generala a acționarilor/ asociaților debitorului, persoana juridică, va desemna, pe cheltuiala acestora, un reprezentant, persoana fizica sau juridica, administrator special, care sa reprezinte interesele societății și ale acestora si sa participe la procedura, pe seama debitorului. După ridicarea dreptului de administrare, debitorul este reprezentat de administratorul judiciar/lichidator care îi conduce si activitatea comerciala, iar mandatul administratorului special va fi redus la a reprezenta interesele acționarilor/ asociaților.,,
în consecință, rezultă într-un mod lipsit de echivoc faptul că, prezentul demers judiciar constând în exercitarea unei căi de atac împotriva sentinței de trecere a debitoarei în faliment poate fi exercitat în numele debitoarei doar de către administratorul special, în nici un caz de către fostul administrator statutar care în prezenta etapă procedurală nu mai are nici o calitate de a reprezenta debitoarea.
Fiind în prezența unui demers judiciar care trebuia realizat intr-un anumit termen sub sancțiunea decăderii, recursul formulat de către o persoana lipsită de calitatea de reprezentant putea fi însușită de către reprezentantul legal al debitoarei (administratorul special in speță) numai înainte de expirarea termenului de declarare și motivare a căii de atac.
Pentru toate aceste argumente, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C.proc.civ. excepția lipsei calității de reprezentant a fostului administrator statutar P.M.J. va fi admisă și recursul declarat de către acesta va fi respins cu această motivare.
(Judecător Axente- Irinel Andrei)
