DECIZIA CIVILĂ NR.333/2009-R
Ședința publică din 26 februarie 2009
PREȘEDINTE: Moșincat Eugenia JUDECĂTOR 2: Stan Aurelia Lenuța
– – – – – JUDECĂTOR 3: Trif
– – – judecător
– – grefier
Pe rol fiind judecarea contestației în anulare formulată de către contestatorul domiciliat în O,-, – 1,.A,.10, județul B în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, județul B, împotriva deciziei civile nr.1339/R din 28 noiembrie 2007 și a încheierii din 7 mai 2008, pronunțate de către Curtea de Apel Oradea, în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză,se prezintă pentru contestatorul -personal, reprezentanta sa, avocat, în baza împuternicirii avocațiale din 26.02.2009, eliberată de Baroul Bihor -Cabinet Individual, lipsă fiind intimata Casa Județeană de Pensii
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că, contestația în anulare este scutită de la plata taxei de timbru, după care:
Reprezentanta contestatorului precizează că prezenta cerere este contestație în anulare, întemeiată pe dispozițiile art.318 alin.1 Cod procedură civilă, depune la dosar un comunicat din 22.09.2008 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, emis de recurenta pârâtă și o copie a cărții de muncă a contestatorului, învederează instanței că nu mai are alte probe și solicită cuvântul asupra recursurilor.
Nemaifiind excepții de invocat și probe de solicitat, instanța consideră cauza lămurită, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentanta contestatorului susține contestația în anulare și solicită admiterea ei așa cum a fost formulată și motivată în scris, întemeiată pe dispozițiile art.318 alin.1 Cod procedură civilă, desființarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, pe cale de consecință să fie admis recursul contestatorului, prin luarea în considerare la determinarea punctajului mediu anual a unui stagiu complet de cotizare de 20 ani, și nu de 25 ani, cum greșit a reținut instanța de recurs, fără cheltuieli de judecată, pentru considerentele din concluziile scrise depuse la dosar. În esență, solicită a se constata că, este vorba de o greșeală de fapt, involuntară, săvârșită de către instanța de recurs, care a redat în mod eronat textul legal al art.14 din Legea nr.3/1977, creându-i recurentului un prejudiciu, în ceea ce privește modul de calcul al pensiei, eroare ce este o greșeală materială în sensul art.318 alin.1 teza 1 și nu o greșeală de judecată, respectiv de apreciere a probelor, câtă vreme instanța de recurs a reținut în mod corect legea aplicabilă, art.14 din Legea nr.3/1977, însă i-a redat greșit conținutul.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra contestației în anulare, instanța constată următoarele:
Prin decizia civilă nr.1330/R din 28 noiembrie 2007, Curtea de Apel Oradeaa admis ca fondat recursul civil introdus de contestatorul în contradictoriu cu intimata pârâtă Casa Județeană de Pensii B împotriva sentinței civile nr. 312/LM din 3 aprilie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care a modificat-o în parte în sensul că:
A admis în parte contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata pârâtă Casa Județeană de Pensii B și în consecință:
A obligat intimata să recalculeze pensia stabilită în favoarea contestatorului prin decizia de nr. – din 2 noiembrie 2006 prin luarea în considerare la determinarea punctajului mediu anual a unui stagiu complet de cotizare de 25 ani, sens în care a fost modificată decizia contestată.
Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței recurate.
Fără cheltuieli de judecată.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de recurs a apreciat că, riticile aduse sentinței prin motivele de recurs sunt întemeiate, soluția pronunțată de instanța de fond fiind bazată pe aprecierea eronată a probelor și a dispozițiilor legale aplicabile, sus enunțate, astfel, conform actelor de la dosar,s-a reținut că, reclamantul recurent a fost pensionat în baza deciziei nr. -/1994 drepturile de fiindu-i stabilite și acordate în temeiul legii 3/1977 începând cu data de 01.12.1994, la momentul deschiderii drepturilor de pensie având o vechime în muncă de 34 ani, 11 luni în grupa I de muncă, 1 an și 4 luni în grupa a II-a de muncă și 4 ani, 8 luni în grupa a III-a de muncă, vechimea totală cu sporul pentru în grupa I de muncă și grupa II de muncă fiind întregită la 58 ani și 6 luni.
Prin decizia nr. – din 2 noiembrie 2006, emisă de intimata Casa Județeană de pensii B s-a recalculat pensia reclamantului reținându-se un stagiu de cotizare de 30 de ani conform Buletinului de calcul din 1 noiembrie 2006.
S-a reținut de instanța de recurs că, normele metodologice de aplicare a HG 1550/2004 privind efectuarea operațiunilor în vederea recalculării pensiilor din sistemul public stabilesc la art. 2 alin. 1 că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă, prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază, art. 4 stabilind că, pentru perioada 1 iulie 1977- 31 martie 2001 stagiul complet de cotizare ca fi cel reglementat de Legea 3/1977.
În conformitate cu prevederile art. 14 din Legea 3/1977 stagiul complet de cotizare pentru persoanele care au lucrat în grupa I de muncă era de 25 ani, astfel încât s-a reținut de curte, că la recalcularea pensiei reclamantului, acest stagiu trebuia utilizat ca stagiu în raport de care se stabilește cuantumul pensiei cuvenite acestuia și nu cel de 30 de ani cum eronat a procedat intimata prin decizia de recalculare – din 2 noiembrie 2006, în acest sens fiind și dispozițiile art. 2 alin. 2 din Legea 226/2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale, aceste dispoziții fiindu-i aplicabile și contestatorului, întrucât activitatea desfășurată de acesta se încadrează în condițiile speciale prevăzute de art. 25 din anexa la lege.
Prin urmare, Curtea a apreciat că, cererea reclamantului de recalculare a pensiei cu alt stagiu de cotizare era întemeiată și trebuia admisă de instanța de fond în sensul celor de mai sus, ca un drept câștigat în temeiul art. 14 din Legea 3/1977, impunându-se obligarea intimatei la recalcularea corectă a pensiei, art. 89 din Legea 19/2000 dar și art. 7 din OUG 4/2005, instituind posibilitatea revizuirii deciziei de pensionare în cazul în care s-a calculat eronat.
O hotărâre judecătorească trebuie să producă efecte, să fie rezultatul aplicării dispozițiilor legale incidente la probele administrate. În speță s-a impus admiterea recursului și în parte a acțiunii în sensul prevăzut de dispozițiile legale chiar dacă nu neaparat în sensul celor exprimate greșit de parte dar neaparat în sensul spiritului și limitele legii. Pentru că la caracterizarea acțiunii instanța trebuia să se orienteze după natura dreptului și a scopului urmărit prin exercitarea acțiunii conform art. 85 cod pr. civilă.
De altfel, s-a mai constatat de curte că, reclamantul recurent a precizat și în fața instanței că solicită recalcularea pensiei conform stagiului de cotizare realizat raportat la dispozițiile legale incidente, ori în acest context modificarea deciziei de pensie se impune având în vedere și principiul instituit prin OUG 4/2005.
Celelalte critici privind soluționarea restului capetelor de cerere au apărut ca neîntemeiate, corect fiind soluționate de instanța de fond, astfel că, instanța de recurs a menținut aceste dispoziții.
Față de cele reținute în considerentele ce preced, instanța de recurs,a admis ca fond recursul și a modificat în parte sentința recurată în sensul că a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii B, obligând intimata în temeiul art. 155, 157 din Legea 19/2000 raportat la art. 2 din HG 1550/2005- norme metodologice, art. 14 din Legea 3/1977 și art. 1 și 7 din OUG 4/2005 la recalcularea pensiei stabilite prin Decizia – din 2 noiembrie 2006 prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare de 25 ani, sens în care a fost modificată decizia respectivă, constatându-se că nu s-au justificat acordarea cheltuielilor de judecată.
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Oradea la data de 26.09.2008, contestatorul a criticat decizia civilă nr.1339/R/28.11.2007 și respectiv încheierea din 7 mai 2008.
În motivarea cererii, sunt învederate următoarele:
-prin decizia civilă nr.1339/R din 28 noiembrie 2008 Curții de Apel Oradeas -a dispus luarea în considerare la determinarea punctajului mediu anual a unui stagiu complet de cotizare de 25 ani, în baza art.14 din Legea nr.3/1977, articol care însă prevede ca stagiu de cotizare 20 de ani pentru persoanele care au lucrat în grupa I de muncă și 25 de ani pentru grupa a-II-a;
-contestatorul a lucrat peste 34 de ani în grupa I de muncă, instanța de judecată stabilind greșit stagiul complet de cotizare de 25 de ani, față de 20 de ani;
-Curtea de Apel Oradeaa respins prin încheierea din camera de consiliu din 7 mai 2008 cererea de îndreptare a erorii materiale, în încheiere menționându-se că cererea se soluționează fără citarea părților și că la apelul nominal nu se prezintă nimeni deși contestatorul a fost citat și a fost prezent atât el cât li reprezentantul său, iar motivarea încheierii s-a făcut după mai mult de 4 luni;
-prin alte hotărâri s-a stabilit stagiul complet de cotizare de 20 ani, nu de 25 ani.
Prin actul înregistrat la instanță la data de 28 octombrie 2008, intimata a solicitat respingerea acțiunii, invocând excepția de inadmisibilitate, cu motivarea că petiția formulată nu reprezintă o cerere de recurs, neândeplinind nici o condiție a unei asemenea cereri, nefiind contestată decizia de pensionare ci doar se prezintă comparativ situațiile contradictorii ivite în soluționarea mai multor dosare civile.
La termenul de judecată din 26.02.2009, cererea formulată a fost precizată ca fiind contestație în anulare, prin concluziile scrise și orale ale avocatului contestatorului fiind invocat ca temei al contestației dispozițiile art.318 alin.1 Cod procedură civilă, arătându-se că instanța de recurs a invocat greșit textul art.14 din Legea nr.3/1977, articol în care de fapt se prevede că stagiul complet de cotizare pentru persoanele care au lucrat în grupa I de muncă-cum este cazul contestatorului-este de 20 de ani, cel de 25 de ani referindu-se la grupa a-II-a.
Examinând contestația formulată, instanța reține următoarele:
Criticile părții contestatoare sunt îndreptate împotriva modului de soluționare a recursului său prin decizia civilă nr.1339/R/2007, recurentul expunându-și totodată nemulțumirea și în ceea ce privește soluția de respingere a cererii sale de îndreptare a erorii materiale strecurate în decizia civilă sus-arătată, prin încheierea dată în camera de consiliu din 7 mai 2008. În esență, scopul urmărit de recurent este acela de a obține stabilirea unui alt stagiu complet de cotizare decât cel menționat de instanța de recurs în dispozitivul hotărârii ca fiind necesar a fi luat în considerare la determinarea punctajului mediu anual cu ocazia recalculării pensiei recurentului.
Pe calea contestației în anulare se poate obține repararea neregularităților evidente privind actele de procedură, în afara problemelor de fond legate de probele administrate și a stării de fapt la care se referă litigiul. Eroarea materială, ca temei al unei contestații în anulare, în sensul art.318 din Codul d e procedură civilă, constă în greșeli evidente de ordin procedural, nu la pretinse erori de fond în legătură cu aprecierea probelor și cu modul în care instanța de recurs, a stabilit situația de fapt. Or, în speță, date fiind motivele invocate de contestator este evident că nu este vorba de o greșeală materială în sensul textului de lege mai sus menționat, contestatorul făcând referire la eventuale greșeli de judecată care însă nu se pot îndrepta de aceeași instanță prin retractarea propriei hotărâri. Calea de atac reglementată de textul de lege menționat tinde la anularea unei hotărâri nu pentru că judecata nu a fost bine făcută ci pentru motivul expres prevăzut de lege, pe această cale nefiind admisibil să se examineze justețea soluției contestate.
Cât privește celelalte aspecte invocate, este de subliniat că greșeala materială, la care se face referire în textul de lege menționat, trebuie să fie esențială, ceea ce înseamnă că, în lipsa ei, soluția ar fi fost alta, iar dacă și prin nesăvârșirea acesteia soluția ar fi fost aceeași, contestația se impune a fi respinsă.
Față de considerentele ce preced, instanța va respinge ca nefondată contestația în anulare declarată în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondată contestația în anulare declarată de contestatorul domiciliat în O,-, – 1,.A,.10, județul B în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, județul B, împotriva deciziei civile nr.1339/R/2007 din 28 noiembrie 2007,pronunțată de Curtea de Apel Oradea, pe care le menține în întregime.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 26 februarie 2009.
Președinte Judecător pt.Judecător Grefier,
– – – – – –
în concediu medical,
semnează,
președintele instanței
Red.concept decizie – –
Data:16.03.2009
Jud.recurs / /
dact.
data:17.03.2009
2 ex.
