ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.417/2009-
Ședința publică din 10 martie 2009
PREȘEDINTE: Bocșe Elena judecător
– – – judecător
R – – judecător
– – – grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de contestatorul din, nr.474, Cod poștal -, jud. B, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, Cod poștal -, jud. B, împotriva sentinței civile nr.577/LM din 16.06.2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, având ca obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței cele de mai sus, precum și faptul că la data de 20.02.2009 prin registratura instanței a parvenit la dosar din partea recurentului contestator, completare la motivele de recurs, la care se află anexată copia adeverinței nr.697 din 06.11.2008 emisă de SA. O și copia adeverinței medicale nr.537 din 09.03.2009; că în cauză se solicită judecarea în lipsă, după care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 577 din 16 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, s-a respins contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii B, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin decizia nr. – din 31.08.2005 a fost recalculată pensia contestatorului, obținându-se în urma acestei operațiuni un punctaj de 1.10084.
Potrivit buletinului de calcul anexat deciziei, stagiul complet de cotizare avut în vedere a fost de 30 de ani, conform art. 2 alin. 1 din nr.HG 1550/2004. Conform aceluiași act, legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la categoria de de care beneficiază contestatorul la data de 1 octombrie 2004 este Legea nr. 3/1977.
Având în vedere susținerile contradictorii ale părților referitoare la legea aplicabilă, instanța a apreciat că în speță se impune o interpretare a legilor succesive adoptate în materie, în scopul clarificării acestei probleme. Astfel, rolul puterii judecătorești este în esență acela de a aplica legea, adică aceea de aoi nterpreta și a adapta cazurilor particulare. În speță, instanța a identificat legea aplicabilă ținând cont de principiile aplicării legii civile în timp, de intenția reală a legiuitorului, precum și de principiile generale ale dreptului.
Așadar, instanța a constatat că legea aplicabilă la data deschiderii dreptului de pensionare al contestatorului era Legea nr. 3/1977. Coroborând acest text cu prevederile art. 2 alin. 1 din nr.HG 1550/2004 care prevede că “Stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază [.]”, ar trebui concluzionat că într-adevăr stagiul complet de cotizare al contestatorului ar fi de 30 de ani. O astfel de concluzie este însă cu desăvârșire eronată, fiind rodul unei interpretări simplificate și care nesocotește reglementări ulterioare în materie, cu atât mai mult cu cât acestea au o forță superioară unei hotărâri de guvern pe care se întemeiază apărările intimatei, respectiv nr.HG 1550/2004 amintit mai sus. de care facem vorbire se regăsesc în nr.OUG 4/2005 aprobată prin Legea nr. 78/2005, care prevede în mod explicit “la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie”. Or, față de acest principiu, având în vedere pe de o parte că nr.OUG 4/2005 este ulterioară nr.HG 1550/2004 și pe de altă parte că ordonanța aprobată prin lege are o forță juridică superioară unei hotărâri de guvern, se impune concluzia că prevederile art. 2 alin. 2 din nr.HG 1550/2004 au fost abrogate tacit, în sensul că nu pot fi interpretate într-un mod care să ducă la stabilirea unor pensii diferențiate în funcție de anul ieșirii la pensie.
Așa cum s-a arătat deja, reține tribunalul, judecătorul trebuie în primul rând să cerceteze care a fost intenția reală a legiuitorului. Astfel, din nr.OUG 4/2005 aprobată prin Legea nr. 78/2005, rezultă în mod indubitabil că legiuitorul a urmărit să înlăture toate discriminările dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite a ieșirii la pensie. În aceste condiții, aplicarea rigidă a nr.HG 1550/2004 încalcă în mod flagrant acest principiu. Or, a nu deroga de la principiile generale ale dreptului, a urma spiritul legii și nu numai litera sa, sunt două reguli elementare ce se impun judecătorului când interpretează legea.
În lumina acestei interpretări, instanța de fond a apreciat că prevederile Legii nr. 19/2000 sunt aplicabile de la data intrării în vigoare tuturor categoriilor de pensionari ce intră în sfera sa de reglementare, indiferent de data deschiderii dreptului lor la pensie.
Raportat însă la întregul dosar de al contestatorului, instanța a constatat că acesta nu a desfășurat activitate în condițiile prevăzute de Legea nr. 19/2000, respectiv în subteran, în zonă de expunere la radiații (I sau II), aviație civilă sau activitate artistică, el desfășurând activitate în funcția de ajutor cocător în cadrul Fabricii de Aleșd, în cadrul Fabricii de O, funcții și locuri de muncă care nu sunt prevăzute în cuprinsul dispoziției legale mai sus menționate.
Instanța mai reține că în speța dedusă judecății, perioada de peste 22 de ani invocată de contestator este doar perioada în care acesta a desfășurat activitate în grupa a II-a de muncă, care i-a dat dreptul de a se pensiona pentru limita de vârstă prin reducerea vârstei de pensionare și nicidecum nu poate fi confundat cu stagiul complet de cotizare prevăzut de Legea nr. 19/2000.
De asemenea, în speță nu pot fi aplicabile dispozițiile Legii nr. 226/2006, întrucât dispozițiile acesteia se referă la locurile de muncă în condiții speciale, care potrivit art. 2 alin. 2 din actul normativ mai sus menționat cuprind și fostele locuri de muncă în grupa I potrivit legislației anterioare. Ori nu se poate face confuzie între condițiile speciale de muncă (fostă grupa I în legislația anterioară) și cele deosebite de muncă (fostă grupa a II-a de muncă în legislația anterioară), în speță contestatorul desfășurând activitate în grupa I de muncă 4 ani, 9 luni și 21 zile și în grupa a II-a de muncă 22 ani, 1lună și 20 zile.
Nu se pot reține ca și aplicabile în speță nici dispozițiile art. 14 din Legea nr. 3/1977, întrucât acestea nu reglementează stagiul complet de cotizare ci doar dau dreptul persoanei de a se pensiona pentru limita de vârstă prin reducerea vârstei de pensionare. Acest aspect este accentuat însăși de cele două aliniate ale art. 14, respectiv aliniatul 1 și aliniatul 4, care la o simplă lecturare în situația în care s-ar lua în considerare că perioadele de timp inserate în cuprinsul lor ar constitui stagiu complet de cotizare, s-ar ajunge la situația ca pentru o activitate în aceeași grupă de muncă să fie reglementat un stagiu de cotizare diferit (respectiv pentru grupa I de muncă la alin. 1 – un stagiu complet de cotizare de 20 de ani, iar la alin. 4 de 15 ani, iar pentru grupa a II-a de muncă la alin. 1 – un stagiu complet de cotizare de 25 de ani, iar la alin. 4 de 20 de ani!!!).
Față de ansamblul considerentelor expuse mai sus, instanța de fond, în temeiul art. 20 și art. 43 din Legea nr. 19/2000, a respins contestația formulată de contestator ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe, în termen și scutit de plata taxei judiciare de timbru, a declarat recurs reclamantul, solicitând modificarea în tot a acesteia în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost ea formulată.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a învederat că sentința atacată este nelegală, deoarece în mod greșit a fost respinsă contestația, deși în speță sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr. 226/2006, impunându-se a se stabili un stagiu de cotizare de 25 de ani și nu de 30 de ani, cum s-a procedat.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata a solicitat respingerea recursului civil de față.
Verificând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, conform art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, Curtea de Apel Oradeaa reținut următoarele:
Din adeverința nr. 923 din 14 februarie 2007 (fila 34 – dosar fond) emisă de “” -, reiese că recurentul a lucrat la fosa Fabrică “”, în perioada 1.11.1961 – 1.02.1966, din fișa de pensie depusă în dosarul instanței de fond, rezultă că acesta a lucrat în meseria de cocător produse refractare (fila 52 – dosar fond).
Din adeverința nr. 697 din 6 noiembrie 2008 emisă de “” – O (fila 10 – dosar recurs) rezultă că în perioada 1.05.1969 – 17.08.1979 recurentul a fost angajatul unității, în calitate de muncitor și mecanic de utilaje la secția de agrocalcar din, din copia carnetului de muncă reieșind că în perioada de mai sus acesta a avut meseriile de ajutor excavatorist, mecanic, mecanic pe buldozer, etc.
Apoi, din adresa nr. 730 din 18 august 2008 (fila 11 – dosar recurs) emisă de ” MINERALE INDUSTRIALE” -, Punct de lucru, rezultă de asemenea că în perioada 30.08.1979 – 1.03.1989, același recurent a desfășurat activitate la această unitate, în calitate de și buldozerist la cariera, și de la data de 1.03.1990 până la 31.01.1991, în aceeași calitate și loc de muncă.
Din cele relevate mai sus reiese că recurentul a desfășurat peste 25 de ani activități care se regăsesc în anexa nr. 1, pct. 20 și 33 din legea nr. 226/2006, motiv pentru care în temeiul art. 5 și 6 din acest act normativ, se impune ca la recalcularea pensiei acestuia să fie avut în vedere un stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediul anual de 25 de ani și nu de 30 de ani, cum s-a procedat.
Așa fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) combinat cu art. 296 și 316, cu referire la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Curtea de Apel Oradea va admite ca fondat recursul civil de față, va modifica sentința civilă nr. 577/2008 a Tribunalului Bihor în sensul admiterii contestației conform dispozitivului prezentei hotărâri, constatând că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE ca fondat recursul civil introdus de contestatorul din, nr.474, Cod poștal -, jud. B, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, Cod poștal -, jud. B, împotriva sentinței civile nr.577 din 16.06.2008 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o modifică astfel:
Admite contestația petentului în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii B și în consecință:
Dispune modificarea Deciziei de pensionare nr. -/7.III.2007 emisă în favoarea petentului, în parte, în sensul că se va reține pentru acesta stagiul complet de cotizare de 25 de ani în loc de 30 ani, începând cu 4.II.2008, data introducerii acțiunii.
Menține restul dispozițiilor deciziei de pensionare.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi, 10 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
– – – – R – – –
Red.dec.- /20 martie 2009.
Jud.fond. –
Dact./26.03.2009
Ex.2
