DECIZIA CIVILĂ NR.314/2009-
Ședința publică din data de 25 februarie 2009
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenta intimată – – S –prin director general, cu sediul în S M,-, județul S M, în contradictoriu cu intimatul contestator, domiciliat în S M, str. -, -.6, județul S M, împotriva sentinței civile nr. 1435/D din 26 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, având ca obiect: contestație împotriva deciziei de sancționare.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi nu se prezintă nimeni, părțile fiind lipsă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței faptul că prezentul recurs este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și al timbrului judiciar, având în vedere natura cauzei dedusă judecății, precum și faptul că la dosarul cauzei a parvenit prin Serviciul Registratură, la data de 25.02.2009 întâmpinare din partea intimatului G, după care:
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, văzând și faptul că partea recurentă a solicitat judecarea recursului și în lipsa părților, în conformitate cu prevederile art. 242 pct. 2 Cod procedură civilă, instanța trece la soluționarea prezentei căi de atac.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1435/D din 26 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, s-a admis contestația formulată de contestatorul G, în contradictoriu cu intimata și, în consecință:
S-a anulat Decizia nr.63/29.05.2008 emisă de Directorul general al
Intimata a fost obligată să acorde contestatorului integral drepturile salariale negociate și să restituie sumele reținute cu titlu de sancțiune disciplinară.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Prin decizia nr.63/25.05.2008 emisă de către A, contestatorul Gaf ost sancționat, în baza art. 264 alin 1 lit. d Codul muncii, cu reducerea salariului de bază cu 10% pe 2 luni pentru săvârșirea unor abateri disciplinare.
Conform prevederilor art.267 din Codul muncii “ub sancțiunea nulității absolute, nici o măsură, . nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile. În vederea desfășurării cercetării disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de către angajator sa realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora și locul întrevederii”.
S-a mai reținut că potrivit art.287 Codul muncii “Sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat sa depună dovezile în apărarea sa la prima zi de înfățișare”. De asemenea, art.75 din Legea nr. 168/1999 prevede că “în cazul în care sunt contestate măsuri unilaterale dispuse de unitate, aceasta are obligația ca, la prima zi de înfățișare, să depună dovezile în baza cărora a luat măsura respectivă, iar, potrivit art.134 Cod procedură civilă, “Este socotită prima zi de înfățișare aceea în care părțile, legal citate, pot pune concluzii”.
La primul termen de judecată, prin adresa nr. 133 din 09.09.2008, intimata a solicitat instanței amânarea judecării cauzei, în vederea angajării unui apărător.
Conform art 156 Cod procedură civilă “instanța va putea da un singur termen pentru lipsă de apărare temeinic motivată”. Astfel, în ședința publică din 11.09.2008, instanța a admis cererea formulată și a acordat un nou termen de judecată. Nefiind îndeplinite cumulativ condițiile dispozițiile art.134 Cod procedură civilă, prima zi de înfățișare se prorogă până la termenul la care se va realiza acest lucru.
La termenul din data de 25.09.2008, deși legal citată, intimata nu a depus dovezile în apărarea sa, respectiv dovezile în baza cărora a luată măsura sancționării contestatorului, tribunalul constatând că la acest termen sunt îndeplinite condițiile cumulative ale art.134 Cod procedură civilă, respectiv ne aflăm la prima zi de înfățișare.
Examinând, în continuare, motivul formal de nulitate invocat de către partea contestatoare, prima instanță a observă că, deși în cuprinsul deciziei de sancționare se face referire la o notă explicativă luată contestatorului, acest act nu a fost depus la dosarul cauzei până la prima zi de înfățișare. Astfel, instanța a reținut că unitatea intimată nu făcut dovada efectuării cercetării disciplinare prealabile, respectiv a respectării exigențelor art. 267 Codul muncii. În aceste condiții, cererea de constatare a nulității deciziei atacate, este pe deplin întemeiată.
Pentru considerentele expuse, tribunalul, în temeiul art.281-291 Codul muncii și art.70-82 din Legea nr.168/1999, privind soluționarea conflictelor de muncă, a admis contestația formulată de contestatorul G, a anulat Decizia nr.63/25.05.2008 emisă de către și, totodată, a obligat intimata să acorde contestatorului integral drepturile salariale negociate și să restituie sumele reținute cu titlu de sancțiune disciplinară.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs recurenta intimată -. -. S M, în termenul legal și scutit de taxă de timbru, solicitând admiterea recursului și modificarea în totalitate a sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantul intimat ca nelegală și netemeinică, cu obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
Critică sentința recurată prin raportare la dispozițiile art. 304 pct.9 coroborat cu art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, arătând că instanța de fond a pronunțat o hotărâre judecătorească cu încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor legale incidente speței.
În acest sens menționează că intimatul reclamant a fost convocat pentru a da explicațiile necesare premergător luării și aplicării sancțiunii, acesta semnând decizia de convocare și nota explicativă în cauză, depunând în susținerea acestor afirmații decizia nr. 60 b/27.05.2008, decizia nr. 60/27.05.2008, nota explicativă cu nr. de intrare 1596/28.05.2008 și referatul cu nr. de intrare 1584/27.05.2008. Arată că a fost respectată procedura cercetării prealabile disciplinare prevăzută de art. 267 din Codul muncii, existând și dovezi privind temeinicia deciziei de sancționare.
Legal citat intimatul a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea în totalitate a sentinței recurate ca legală și temeinică, arătând în motivare că decizia nr. 60b din 27.05.2008 este un act întocmit ulterior emiterii deciziei de sancționare și emiterii sentinței recurate iar decizia nr. 60 din 27.05.2008 nu este o convocare conform art. 267 din Codul muncii, fiind un act ca multe altele prin care a fost chemat, în calitate de șef de atelier pentru a da lămuriri cu privire la procesul de producție aspect confirmat și de nota explicativă pe care a dat-o la data de 28.05.2008. În același sens arată că cercetarea prealabilă nu a fost efectuată, fapt confirmat și de referatul întocmit la data de 27.05.2008, iar intimata era obligată să depună aceste probe până la prima zi de înfățișare sub sancțiunea decăderii din probă.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța reține următoarele:
Contestatorul a fost sancționat prin decizia nr. 63/29.05.2008 în baza art. 264 alin. 1 lit. d din Codul muncii, cu reducerea salariului de bază cu 10% pe 2 luni pentru săvârșirea unor abateri disciplinare.
Prima instanță a soluționat cauza pe excepția nulității absolute a deciziei contestate, raportat la dispozițiile art. 267 din Codul muncii, dată fiind împrejurarea că intimata nu a făcut dovada cercetării prealabile reținându-se în acest sens că, deși în cuprinsul deciziei de sancționare se face referire la o notă explicativă luată contestatorului acest act nu a fost depus la dosar până la prima zi de înfățișare. Se reține, însă că și contestatorul menționează, în cuprinsul contestației împrejurarea că a dat acea notă explicativă astfel că, avându-se în vedere actele depuse în recurs, în justificarea cercetării prealabile, inclusiv nota explicativă menționată în primă instanță se apreciază ca fiind necesară completarea probațiunii atât sub aspectul îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 267 din Codul muncii în raport de actele noi depuse în recurs cât și sub aspectul temeiniciei deciziei de sancționare.
În consecință, având în vedere aspectele mai sus reținute privind necesitatea completării probațiunii inclusiv cu probe testimoniale, de altfel solicitate și de către contestator prin contestația depusă în primă instanță, și pentru a nu se aduce atingere dreptului la apărare și lipsirii părților de un grad de jurisdicție, în condițiile în care administrarea probelor testimoniale, în recurs, este inadmisibilă conform dispozițiilor art. 305 Cod procedură civilă, instanța apreciază recursul ca fondat urmând a-l admite în temeiul art. 312 al. 5 Cod procedură civilă și a casa sentința recurată cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță, urmând ca la reluarea ciclului procesual, instanța să pună în discuția părților necesitatea completării probațiunii conform considerentelor mai sus expuse cu luarea în considerare și a apărărilor formulate de părți în recurs.
Cheltuielile de judecată vor fi avute în vedere cu ocazia rejudecării.
Cheltuielile de judecată vor fi avute în vedere cu ocazia rejudecării.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite ca fondat recursul civil introdus de recurenta intimată – – S –prin director general, cu sediul în S M,-, județul S M, în contradictoriu cu intimatul contestator, domiciliat în S M, str. -, -.6, județul S M, împotriva sentinței civile nr. 1435/D din 26 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare,pe care o casează cu trimitere spre rejudecare la aceiași instanță.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 25 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
– – – – – – – –
– judecători fond –
– redactat decizie – judecător – 13.03.2009
– dactilografiat grefier -13.03.2009- 2 ex.
