În condiţiile în care societatea, deşi a fost de acord cu retragerea asociatului, nu a plătit în cele din urmă preţul solicitat de cel ce se retrage sau cel stabilit de expert, intimata reclamantă are la dispoziţie calea acţiunii în judecată pentru recunoaşterea dreptului său.
Mai mult decât atât, interpretarea recurentei în sensul inadmisibilităţii prezentei acţiuni afectează în mod flagrant principiul constituţional prevăzut de art. 21 din Constituţie privind accesul liber la justiţie.
Potrivit art. 7201alin. (1) C.proc.civ., în procesele şi cererile în materie comercială evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul va încerca soluţionarea litigiului fie prin mediere, fie prin conciliere directă.
Rezultă din textul legal prezentat faptul că parcurgerea etapei medierii sau concilierii sunt necesare în litigiile comerciale evaluabile în bani, situaţie ce nu se regăseşte în cazul de faţă.
Acţiunea de faţă are ca obiect principal retragere asociat, acţiune calificată după obiectul ei ca fiind nepatrimonială, neevaluabilă în bani.
Este adevărat că o consecinţă a retragerii o reprezintă plata acţiunilor de către societate a acţiunilor ce revin asociatului retras, însă acesta reprezintă în cazul unei acţiuni la instanţa de judecată o solicitare secundară, constituind un capăt de cerere secundar, iar soarta sa este dată de regula, conform căreia accesoriul urmează soarta principalului.
Întrucât prin Hotărârea nr. 1/16.02.2007 a Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor SC C. 95 SRL s-a hotărât schimbarea formei juridice a societăţii din societate pe acţiuni în societate cu răspundere limitată, iar asociatul SIF T. a votat împotriva acestei hotărâri, s-a aplicat regula de mai sus, în sensul retragerii acestui asociat din societate.
Respectând drepturile asociatului retras urmare a aportului său la capitalul social, art. 226 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 prevede că drepturile asociatului retras, cuvenite pentru părţile sale sociale, se stabilesc prin acordul asociaţilor ori de un expert desemnat de aceştia sau, în caz de neînţelegere, de tribunal.
Secţia comercială, maritimă şi fluvială şi pentru cauze de administrativ şi fiscal, Decizia nr. 1786 din 14 octombrie 2010
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, Secția comercială, sub numărul 10089/118/12.10.2007, reclamanta SIF T. SA (SIF T.) a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC C. 95 SRL ca prin hotărâre judecătorească să se dispună următoarele: 1. să se admită cererea de retragere din societate a reclamantei și să se oblige pârâta la plata contravalorii celor 8.156 părți sociale pe care le deține la societate la o valoare ce urmează a fi determinată de către un expert autorizat la data de 1.06.2007 prin folosirea a cel puțin două metode de evaluare recunoscute de standardele europene de evaluare; 2. hotărârea să țină loc de act de cesiune pentru cele 8.156 părți sociale de la societatea reclamantă către societatea pârâtă; 3. obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr. 1757/16.03.2010, Tribunalul Constanța, Secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea astfel cum a fost precizată, a încuviințat retragerea asociatei reclamante SIF T. SA din SC C. 95 SRL. A obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 253.675,815 lei reprezentând contravaloarea celor 2.039 părți sociale deținute de aceasta (echivalentul a 8.156 acțiuni). Părțile sociale în număr de 2.039, reprezentând cota 29,9149% din capitalul social, vor fi preluate de societatea pârâtă și vor reveni asociatului rămas SC C.C. SRL.
S-a dispus comunicarea prezentei hotărâri către O.R.C. Constanța, după rămânerea irevocabilă, în vederea efectuării înregistrărilor corespunzătoare.
Pârâta a fost obligată la plata către reclamantă a sumei de 7.768,57 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond, în baza materialului probator administrat în cauză, a reținut următoarele: prin hotărârea nr. 1/16.02.2007 a Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor SC C. 95 SA s-a hotărât schimbarea formei juridice a societății din societate pe acțiuni în societate în răspundere limitată în baza art. 10 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, modificată și completată de Legea nr. 441/2006. Această hotărâre a fost publicată în M.Of. nr. 1990/06.07.2007.
Reclamanta a votat împotriva acestei hotărâri așa cum rezultă din declarația de retragere, aspect necontestat de către pârâtă.
Prin adresa nr. 5706/13.07.2007 reclamanta și-a depus declarația de retragere din societate solicitând în acest sens acordul privind retragerea și angajarea unui expert autorizat care să întocmească raportul de evaluare a acțiunilor emise de SC C. 95 SA și punerea la dispoziție a acestui raport în 60 de zile de la primirea adresei.
Din adresa nr. 5706/13.07.2007 emisă de SC C. 95 SRL rezultă că pârâta este de acord cu retragerea reclamantei din societate și că s-au început demersurile în vederea angajării unui expert autorizat să întocmească raportul de evaluare.
De la data emiterii acestei adrese (20.07.2007) și până la data formulării prezentei acțiuni (11.10.2007) nu s-a luat vreo hotărâre în sensul retragerii și nici nu s-a întocmit vreun raport de evaluare.
Prin raportul de expertiză, întocmit de expert S.V., s-a constatat că totalul activului net este de 1.738.581 lei, valoarea unei acțiuni fiind de 63,954 lei/ acțiune astfel încât prețul ce urmează a fi plătit de pârâtă în schimbul acțiunilor deținute de reclamantă a fost stabilit la 521.601 lei (8.156 acțiuni x 63,954 lei/acțiune).
Prin raportul de expertiză tehnică judiciară imobiliară încuviințată la cererea pârâtei s-au stabilit următoarele: 1. valoarea societății calculată prin metoda activului net corectat este de 1.478.549,179 lei; 2. valoarea societății calculată prin metoda capitalizării venitului este de 212.519,244 lei; 3. valoarea medie a celor două metode aplicate din data de 1.06.2007 este de 845.534,212 lei; 4. valoarea nominală a unei acțiuni este de 31,1029 lei; 5. prețul pe care SC C. 95 SRL trebuie să-l plătească către SIF T. în schimbul celor 8.156 de acțiuni deținute de aceasta în societate este de 153.675,815 lei.
împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta SC C. 95 SRL, criticând-o ca netemeinică și nelegală, învederând că Tribunalul nu a luat în considerare participarea directă a SIF T. SA în administrarea societății SC C. 95 SRL, iar raportul de expertiză efectuat în cauză nu a avut în vedere situația financiară a societății de la ultimul proces-verbal în care reprezentantul SIF T. SA a participat, ci data declarației de retragere nr. 5706/13.07.2007. în aceste condiții se impune actualizarea raportului de expertiză având în vedere și situația economico-financiară a societății C. 95 SRL la data de 30.06.2009.
în mod greșit instanța de fond a considerat că SC C. 95 SRL este parte căzută în pretenții deoarece asociatul majoritar nu s-a opus și chiar a fost de acord cu retragerea din societate a reclamantei SC SIF T. SA începând demersurile în vederea angajării unui expert autorizat care să evalueze valoarea acțiunilor asociatului retras. De asemenea, s-a încercat în repetate rânduri soluționarea pe cale amiabilă a diferendului, actele doveditoare fiind depuse la dosarul cauzei.
Intimata reclamantă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Recurenta pârâtă, după depunerea întâmpinării, a formulat o nouă cerere prin care a invocat excepția lipsei de interes în solicitarea admiterii cererii de retragere din societate, precum și excepția inadmisibilității capătului de cerere prin care s-a solicitat obligarea sa la plata sumei de 253.675,815 lei.
La rândul său, intimata reclamantă a formulat note scrise prin care a solicitat respingerea excepțiilor ca nefondate.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței primei instanțe din perspectiva criticilor formulate, Curtea consideră recursul nefondat, motivat de următoarele considerente:
Respectând regula prevăzută de art. 137 C.proc.civ., Curtea va proceda mai întâi la soluționarea excepțiilor de procedură și asupra celor de fond, care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Astfel, în ce privește excepția lipsei de interes în solicitarea admiterii cererii de retragere din societate invocată de recurenta pârâtă SC C. 95 SRL, aceasta precizează că urmare a cererii de retragere din data de 13.07.2007, intimata și-a manifestat în mod expres decizia de retragere din societate, iar în termenul legal recurenta prin adresa nr. 57 a comunicat acordul său cu privire la această opțiune.
Potrivit art. 134 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale:
(1) Acționarii care nu au votat în favoarea unei hotărâri a adunării generale au dreptul de a se retrage din societate și de a solicita cumpărarea acțiunilor lor de către societate, numai dacă respectiva hotărâre a adunării generale are ca obiect:
a) schimbarea obiectului principal de activitate; b) mutarea sediului societății în străinătate; c) schimbarea formei societății; d) fuziunea sau divizarea societății.
(2) Dreptul de retragere poate fi exercitat în termen de 30 de zile de la data publicării hotărârii adunării generale în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a)-c), și de la data adoptării hotărârii adunării generale, în cazul prevăzut la alin. (1) lit. d).
(3) Acționarii vor depune la sediul societății, alături de declarația scrisă de retragere, acțiunile pe care le posedă sau, după caz, certificatele de acționar emise potrivit art. 97.
(4) Prețul plătit de societate pentru acțiunile celui ce exercită dreptul de retragere va fi stabilit de un expert autorizat independent, ca valoare medie ce rezultă din aplicarea a cel puțin două metode de evaluare recunoscute de legislația în vigoare la data evaluării. Expertul este numit de judecătorul delegat în conformitate cu dispozițiile art. 38 și 39, la cererea consiliului de administrație, respectiv a directoratului.
(5) Costurile de evaluare vor fi suportate de societate.
Din dispoziția legală prezentată mai sus nu rezultă nici un moment ipoteza prezentată de recurentă conform căreia instanța de judecată nu mai are competența de a cenzura un acord al asociaților, deja îndeplinit.
Atât timp cât textul de lege impune desemnarea expertului de către judecătorul delegat, rezultă că asociatul care solicită retragerea se poate adresa instanței de judecată pentru obținerea prețului pentru acțiunile ce i se cuvin.
în condițiile în care societatea, deși a fost de acord cu retragerea asociatului, nu a plătit în cele din urmă prețul solicitat de cel ce se retrage sau cel stabilit de expert, intimata reclamantă are la dispoziție calea acțiunii în judecată pentru recunoașterea dreptului său.
Mai mult decât atât, interpretarea recurentei în sensul inadmisibilității prezentei acțiuni afectează în mod flagrant principiul constituțional prevăzut de art. 21 din Constituție privind accesul liber la justiție.
Astfel, Curtea va dispune respingerea excepției lipsei de interes ca nefondată.
Cu privire la excepția inadmisibilității capătului de cerere prin care s-a solicitat obligarea recurentei la plata sumei de 253.675,815 lei, instanța de judecată o va respinge ca nefondată.
Potrivit art. 7201alin. (1) C.proc.civ., în procesele și cererile în materie comercială evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul va încerca soluționarea litigiului fie prin mediere, fie prin conciliere directă.
Rezultă din textul legal prezentat faptul că parcurgerea etapei medierii sau concilierii sunt necesare în litigiile comerciale evaluabile în bani, situație ce nu se regăsește în cazul de față.
Acțiunea de față are ca obiect principal retragere asociat, acțiune calificată după obiectul ei ca fiind nepatrimonială, neevaluabilă în bani.
Este adevărat că o consecință a retragerii o reprezintă plata acțiunilor de către societate a acțiunilor ce revin asociatului retras, însă acesta reprezintă în cazul unei acțiuni la instanța de judecată o solicitare secundară, constituind un capăt de cerere secundar, iar soarta sa este dată de regula conform căreia accesoriul urmează soarta principalului.
Cu privire la fondul cauzei, instanța de fond în mod corect a reținut faptul că în cauză sunt îndeplinite condițiile art. 134 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 31/1990, respectiv schimbarea formei societății.
întrucât prin hotărârea nr. 1/16.02.2007 a Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor SC C. 95 SRL s-a hotărât schimbarea formei juridice a societății din societate pe acțiuni în societate cu răspundere limitată, iar asociatul SIF T. a votat împotriva acestei hotărâri, aspect necontestat de recurenta pârâtă, s-a aplicat regula de mai sus în sensul retragerii acestui asociat din societate.
Respectând drepturile asociatului retras urmare a aportului său la capitalul social, art. 226 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 prevede că drepturile asociatului retras, cuvenite pentru părțile sale sociale, se stabilesc prin acordul asociaților ori de un expert desemnat de aceștia sau, în caz de neînțelegere, de tribunal.
Cum în cazul de față părțile nu au ajuns la o valoare a acțiunilor pe cale amiabilă, instanța de fond a procedat la efectuarea a două expertize contabile, ultima efectuată de trei experți.
Astfel, potrivit concluziilor Raportului de contraexpertiză tehnică judiciară imobiliară, valoarea nominală a unei acțiuni este de 31,1029 lei, iar prețul pe care SC C. 95 SRL trebuie să-l plătească către SIF T. în schimbul celor 8.156 acțiuni deținute de aceasta în societate este de 253.675,815 lei.
în final, după mai multe obiecțiuni și răspunsuri la obiecțiuni, recurenta pârâtă, prin cererea de la dosar, a precizat faptul că este de acord cu retragerea din societate a SIF T., precum și cu suma de 253.675,815 lei reprezentând contravaloarea acțiunilor acesteia, însă nu a fost de acord cu obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată.
Această cerere formulată de pârâtă la finalul procesului, după epuizarea probatoriului, îmbracă forma unei recunoașteri a pretențiilor din acțiunea formulată de reclamantă, însă ea nu poate avea efectul prevăzut de art. 275 C.proc.civ., datorită tardivității formulării sale.
Potrivit acestui text de lege, pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată.
Cum în cazul de față recurenta pârâtă a recunoscut pretențiile intimatei reclamantei cu mult după prima zi de înfățișare, instanța de fond în mod corect nu a dat eficiență dispozițiilor prevăzute de art. 275 C.proc.civ., constatând astfel îndeplinite condițiile de la art. 274 C.proc.civ.
Fiind astfel în culpă în ce privește declanșarea prezentului litigiu, recurenta pârâtă a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată pe care intimata reclamantă le-a suportat cu plata taxei de timbru, timbru judiciar și onorariu expertiză.
