Deşi legea, în art. 4 alin. (2) din Legea nr. 543/2002, vorbeşte generic de exceptare de la graţiere a furtului calificat săvârşit de mai multe persoane şi în timpul nopţii, sunt avute în vedere atât actele de autorat, cât şi cele de instigare sau complicitate la un asemenea furt calificat, ca forme ale participaţiei penale.
Raţiunea legiuitorului de a excepta o asemenea infracţiune de la graţiere constă în periculozitatea acestei fapte penale determinate de existenţa unor circumstanţe agravante reţinute în încadrarea juridică a faptei.
Or, instigarea la infracţiunea de furt calificat este o faptă gravă, deoarece instigatorul este cel care a avut iniţiativa întregii activităţi infracţionale, iar potrivit art. 27 din Codul penal este sancţionat ca şi autorul.
(Decizia nr. 1413 din 28 iulie 2003 – Secţia I penală)
Prin Sentinţa penală nr. 179 din 03.02.2003, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a respins ca neîntemeiată contestaţia la formulată de petentul condamnat A.l.
A fost obligat petentul la 200.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, deşi inculpatul a fost condamnat la
1 an şi 10 luni închisoare prin Sentinţa penală nr. 239 din 26.02.2002, pronunţată de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1984 din 14.08.2002 a Curţii de Apel Bucureşti, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 25 raportat la art. 208, 209 alin. 1 lit. a), g), i) din Codul penal, actele de instigare sau complicitate la furt săvârşite de mai multe persoane şi în timpul nopţii sunt exceptate de la graţiere.
împotriva sentinţei, condamnatul a declarat apel, criticând-o pentru greşita respingere a contestaţiei la executare.
Prin Decizia penală nr. 607/A din 21.04.2003, Tribunalul Bucureşti – Secţia I penală a respins ca nefondat apelul declarat de condamnat.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reţinut că soluţia este legală şi temeinică în raport de prevederile art. 27 din Codul penal.
împotriva acestei decizii, condamnatul a declarat recurs, solicitând, în conformitate cu prevederile art. 3859 alin. 1 pct. 171 din Codul de procedură penală, casarea hotărârilor şi, pe fond, admiterea contestaţiei la executare, constatând că sunt întrunite prevederile Legii nr. 543/2002.
Analizând legalitatea şi temeinicia deciziei recurate în cadrul cazului de casare invocat, precum şi în conformitate cu prevederile art. 3859 alin. 3 din Codul de procedură penală, Curtea a constatat că recursul este nefondat.
Soluţia instanţei este legală şi temeinică în raport de prevederile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 543/2002 şi, deşi legea vorbeşte generic de exceptarea de la graţiere a furtului calificat săvârşit de mai multe persoane şi în timpul nopţii, sunt avute în vedere atât actele de autorat, cât şi cele de instigare sau complicitate la un asemenea furt calificat, ca forme ale participaţiei penale.
Raţiunea legiuitorului de a excepta o asemenea infracţiune de la graţiere constă în periculozitatea acestei fapte penale determinată de existenţa unor circumstanţe agravante ce sunt reţinute în încadrarea juridică a unei fapte. Or, instigarea la infracţiunea de furt calificat este o faptă gravă prin numărul participanţilor, iar periculozitatea este cu atât mai mare a instigatorului, care a avut iniţiativa întregii activităţi infracţionale.
Mai mult, aşa cum a reţinut şi tribunalul, potrivit art. 27 din Codul penal, instigatorul este sancţionat ca şi autorul, de unde şi aplicarea aceluiaşi tratament pentru autorat şi instigare, chiar şi în cadrul unei cauze de neexecutare a pedepsei.
Pentru considerentele arătate, Curtea a constatat că în cauză nu este incident nici unul din cazurile de casare aşa încât, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală, a respins ca nefondat recursul declarat de condamnat.
