SENTINŢA CIVILĂ 1341 din 17 iunie 2010
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe, reclamantul X a chemat în judecată pe pârâta Y solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună reducerea cuantumului pensiei de întreţinere la care a fost obligat prin sentinţa civilă pronunţată de Judecătoria F.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în prezent nu mai are niciun şi consideră că se impune reaprecierea cuantumului pensiei de întreţinere la care a fost obligat.
Cererea nu a fost motivată în drept.
Pârâta, legal citată, nu a formulat întâmpinare in cauza şi nu s-a prezentat în faţa instanţei pentru a-şi preciza punctul de vedere cu privire la acţiunea reclamantului si a propune probe in apărare.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:
Prin sentinţa civilă a Judecătoriei F, s-a admis cererea reclamantei Y împotriva pârâtului Toader X, s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiate între părţi, revenirea reclamantei la numele de familie, a încredinţat reclamantei pe minora Z, şi a obligat pârâtul la plata către reclamantă a unei pensii de întreţinere de 240 lei lunar, în folosul minorei, începând cu data de 20 iunie 2007 până la majoratul copilului.
În drept, potrivit dispoziţiilor art. 86 alin.3 C. fam., descendentul, cât este minor, are drept la întreţinere oricare ar fi pricina nevoii in care se află. Obligaţia de a contribui la cheltuielile privind întreţinerea copilului minor reprezintă aşadar aspectul patrimonial al îndatoririlor părinteşti legate de creşterea, îngrijirea si educarea acestuia.
Întreţinerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere şi cu mijloacele celui care urmează a o plăti, astfel cum statuează dispoziţiile art. 94 alin.1 C. fam. În acest sens, instanţa este abilitată să reducă sau să majoreze cuantumul obligaţiei de întreţinere, după cum se modifica cele două aspecte avute în vedere mai sus.
În cauza de faţă, instanţa reţine că situaţia de fapt avută în vedere la momentul pronunţării hotărârii judecătoreşti de stabilire a pensiei de întreţinere (03.09.2007) s-a modificat, în sensul că, deşi necesităţile minorului sunt în continuă creştere, direct proporţional cu vârsta, iar reclamantul, în calitate de părinte are, într-adevăr, îndatorirea legală de a contribui la suportarea acestor cheltuieli, veniturile acestuia s-au micşorat.
În prezent, se constată că reclamantul este angajatul SC A SA, obţinând un venit lunar mediu de 660 lei (pe cele 4 luni în care a încasat venituri) potrivit adeverinţei de salariu emisă de această instituţie. În ceea ce priveşte lunile pentru care reclamantul nu figurează cu venituri încasate, se va ţine seama de dispoziţiile art.53 din Codul muncii, conform cărora pe durata întreruperii temporare a activităţii angajatorului salariaţii beneficiază de o indemnizaţie, plătită din fondul de salarii, ce nu poate fi mai mică de 75% din salariul de bază corespunzător locului de muncă ocupat.
Prin urmare, la stabilirea noului cuantum al pensiei de întreţinere, trebuie avut în vedere acest cuantum al veniturilor în aplicarea prevederilor art. 94 alin. 3 din C.fam., astfel că pensia de întreţinere urmează a fi stabilită până la o pătrime din veniturile realizate in prezent.
Pentru motivele arătate mai sus, instanţa apreciază ca fiind întemeiată cererea reclamantului, o va admite si in consecinţă va reduce pensia stabilită în sarcina sa prin sentinţa civilă a Judecătoriei F, de la 240 lei lunar, la 165 lei lunar, începând cu data introducerii prezentei cereri, respectiv 01.02.2010 şi până la majoratul copilului.
Sentinţa a rămas irevocabilă prin nerecurare la data de 27.07.2010.
