Instanţa de judecată este obligată a se raporta la natura pretenţiei deduse judecăţii, atunci când urmează a-şi stabili competenţa, iar nu la natura creanţei pe care reclamanta o are împotriva pârâţilor.
Secţia comercială, de administrativ şi fiscal, Sentinţa nr. 23 din 23 ianuarie 2011
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Botoșani sub nr. 16414/193/2009 din 4 decembrie 2009, reclamanta Administrația Finanțelor Publice Municipală Botoșani în contradictoriu cu pârâții P.T., P.M. și P.B., a formulat acțiune pauliană (revocatorie) pentru desființarea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 740 din 10 februarie 2004, încheiat între P.T. și P.M., în calitate de vânzători și P.B., în calitate de cumpărător și restabilirea situației anterioare, în sensul revenirii bunurilor ce au format obiectul vânzării în proprietatea pârâților P.T. și P.M., înscrierea dreptului de proprietate în Cartea funciară, în vederea executării creanței fiscale, în cuantum de 477.794 lei, stabilită în sarcina pârâtului P.T. prin sentința civilă nr. 88 din 20 martie 2007 a Tribunalului Botoșani, irevocabilă prin Decizia Curții de Apel Suceava nr. 1117 din 13 septembrie 2007.
în motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, prin încheierea nr. 81 din 20 mai 2003 Tribunalul Botoșani a dispus deschiderea procedurii de faliment a SC C. SRL Botoșani, al cărei administrator era pârâtul P.T., ulterior administratorul fiind schimbat în persoana lui B.Gh.
în cadrul procedurii de faliment, Administrația Finanțelor Publice Municipală Botoșani a solicitat atragerea răspunderii personale a foștilor administratori, sens în care, prin sentința nr. 88/2007 a admis, în parte acțiunea, obligând pe fostul administrator P.T. să plătească debitoarei SC C. SRL suma de 477.794 lei, reprezentând parte din creanțe fiscale, executarea urmând a se efectua de către organul fiscal.
Ca urmare a începerii procedurii executării silite, conform prevederilor C.proc.fisc., a constatat că imobilul deținut de pârâtul P.T. împreună cu soția sa, P.M., situat în satul Stîncești, comuna Mihai Eminescu, județul Botoșani, în suprafață de 175,5 m.p. și 5000 m. p. teren, a fost înstrăinat către fiul său, P.B., prin contractul de vânzare cumpărare nr. 740 din 10 februarie 2001, creându-și starea de insolvabilitate.
A mai arătat reclamanta că prejudicierea organului fiscal rezultă din neachitarea creanței, precum și față de momentul efectuării tranzacției – 10 februarie 2004 – și că existența caracterului fraudulos al vânzării rezultă și din împrejurarea că dobânditorul este fiul pârâtului, ceea ce, potrivit art. 974 C.civ. presupune o prejudiciere conștientă, intenționată și cu rea-credință.
în dovedirea acțiunii au fost atașate înscrisuri.
Pârâtul P.T. a depus la dosar întâmpinare, prin apărător ales, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă, dar și ca nefondată și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor judiciare.
Prin sentința civilă nr. 3728 din 21 mai 2010, Judecătoria Botoșani a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Botoșani -secția comercială, contencios administrativ și fiscal.
Pentru a se pronunța astfel Judecătoria a reținut că, obiectul cererii îl constituie o acțiune pauliană, prin care reclamanta urmărește executarea silită a creanței de 447.794 lei pe care debitorul – pârât P.T., în calitate de fost administrator al SC C. SRL Botoșani a fost obligat în procedura de faliment, prin sentința nr. 88 din 20 martie 2007 să o plătească SC C. SRL Botoșani, atrăgându-i-se răspunderea personală; că dat fiind faptul că suma urmărită este o creanță comercială, derivând dintr-o procedură comercială de insolvență, toate acțiunile ulterioare au imprimat acest caracter de comercialitate, reținând și incidența art. 893 C.com., care dispune că acțiunea ce derivă dintr-un act comercial este de competența instanței comerciale.
S-a mai reținut că valoarea litigiului depășește suma de 1 miliard lei și că, potrivit dispozițiilor art. 2 pct. 1 lit. a) C.proc.civ. instanța competentă să soluționeze acest litigiu este Tribunalul Botoșani – Secția comercială, contencios administrativ și fiscal.
Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Botoșani -secția comercială, contencios administrativ și fiscal, sub nr. 5195/40/2010.
La termenul de judecată din 7 decembrie 2010, instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale a Tribunalului Botoșani – secția comercială, contencios administrativ și fiscal, în soluționarea cauzei având în vedere natura civilă a litigiului.
Prin sentința nr. 1644 din 7 decembrie 2010, Tribunalul Botoșani, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Botoșani și, constatând că s-a ivit un conflict negativ de competență, a dispus trimiterea cauzei Curții de Apel Suceava.
în motivarea deciziei, Tribunalul a reținut, în esență, că actul dedus judecății nu este de natură comercială ci civilă, nici una din părți nu are calitate de comerciant așa încât litigiul nu este suspus jurisdicției comerciale ci dispozițiilor civile. Ca urmare competența soluționării acțiunii revine instanței civile respectiv judecătoriei (conform art. 1 pct. 1 coroborat cu art. 2 pct. 1 lit. b) C.proc.civ.) și nu secției comerciale a tribunalului.
Curtea de Apel Suceava – Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 23/21.01.2011, a admis sesizarea Tribunalului Botoșani privind conflictul negativ de competență constatat a fi ivit între Judecătoria Botoșani și Tribunalul Botoșani, județul Botoșani, în cauza având ca obiect acțiunea pauliană (revocatorie), formulată de reclamanta Administrația Finanțelor Publice, Municipală, Botoșani, în contradictoriu cu pârâții P.T., P.M. și P.B. și a stabilit competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Botoșani, reținând că:
Prin acțiunea depusă la Tribunalul Botoșani, reclamanta AFPM Botoșani, în contradictoriu cu pârâții P.T., P.M. și P.B., a solicitat, pe calea acțiunii pauliene, desființarea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 740/10.02.2004 la BNP R.A.
în drept, acțiunea s-a întemeiat pe dispozițiile art. 974-975 C.civ.
în aceste circumstanțe, apare ca evident că, prin acțiunea revocatorie introdusă la instanță, reclamanta solicită desființarea unui contract de vânzare-cumpărare încheiat între pârâții P.T. și P.M., în calitate de vânzători și pârâtul P. B., în calitate de cumpărător, ce are ca obiect o casă de locuit cu terenul aferent, în suprafață de 5000 m.p.
Se poate observa că natura operațiunii încheiată de părți este una civilă, contractul încheiat de pârâți nerelevând săvârșirea vreuneia din faptele de comerț prevăzute la art. 3 C.com. și nici nu se încadrează în cazurile prevăzute de art. 4 și 56 C.com., pentru a atrage competența de soluționarea a instanței comerciale.
Sub acest aspect instanța de judecată este obligată a se raporta la natura pretenției deduse judecății, atunci când urmează a-și stabili competența de soluționare, iar nu la natura creanței pe care reclamanta o are împotriva pârâților P.T. și P.M., aceasta nefăcând obiectul cererii introductive.
Față de cele ce preced, Curtea a reținut că, în speță, competența de soluționare aparține instanței civile și, cum valoarea contractului de vânzare-cumpărare a cărei desființare se cere este sub valoarea prevăzută în art. 2 pct. 1 lit. h) C.proc.civ., în raport de dispozițiile art. 1 pct. 1 din C.proc.civ., a stabilit că aparține competența de soluționare a cauzei Judecătoriei Botoșani.
