Formularea contestaţiei prevăzută de art. 33 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, republicată, chiar dacă este netimbrată obligă judecătorul sindic să dispună citarea debitoarei cu menţiunea timbrajului şi să aplice după caz sancţiunea prevăzută de art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 republicată, dar în nici un caz nu poate să omită pur şi simplu acest demers procesual. Neanalizarea şi nepronunţarea asupra contestaţiei debitoarei, încalcă dreptul la apărare, starea de contestată fiind una dintre condiţiile de admisibilitate a cererii de deschidere a procedurii.
Secţia comercială, de administrativ şi fiscal, Decizia nr. 18 din 13 ianuarie 2011
Prin sentința nr. 2596 pronunțată la data de 20.09.2010 de Tribunalul Harghita în dosarul nr. 1366/96/2010, s-a admis cererea formulată de creditoarea D.G.F.P. Harghita în contradictoriu cu debitoarea SC M. SRL, și în consecință, s-a deschis față de debitoare, procedura generală a insolvenței prevăzută de cu toate consecințele ce decurg din această măsură.
Pentru a pronunța această soluție, judecătorul sindic a reținut că deși legal citată, debitoarea nu a formulat contestație la starea de insolvență, iar creanța creditoarei îndeplinește cerințele Legii nr. 85/2006.
împotriva sentinței a formulat recurs debitoarea arătând că, deși a formulat contestație la cererea creditoarei, judecătorul sindic nu s-a pronunțat asupra acesteia, cu ignorarea dreptului la apărare al debitoarei. Pe fond, recurenta arată că creanța creditoarei nu îndeplinește cerințele prevăzute de Legea nr. 85/2006, neavând valoarea prag prevăzută de art. 3 pct. 12 din Legea nr. 85/2006.
Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate precum și din oficiu în raport de dispozițiile art. 3041 C.proc.civ., instanța a apreciat că acesta este fondat pentru următoarele considerente:
Conform art. 33 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, „în termen de 10 zile de la primirea copiei, debitorul trebuie fie să conteste, fie să recunoască existența stării de insolventă”… .
în speță, cererea creditoarei a fost comunicată debitoarei la data de 11.06.2010, iar la data de 21.06.2010 debitoarea a înregistrat la dosar contestația prevăzută de dispozițiile legale de mai sus. Chiar dacă aceasta nu era timbrată în mod corespunzător, judecătorul sindic era obligat în condițiile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 de a cita debitoarea cu mențiunea achitării taxei de timbru și a timbrului judiciar corespunzător cererii sale. în schimb acesta, cu neobservarea acestui înscris, a procedat la judecarea pe fond a cererii creditoarei, menționându-se expres că debitoarea nu a formulat contestație. Neanalizând și nepronunțându-se asupra contestației debitoarei, judecătorul sindic a dat o hotărâre nelegală, încălcându-se dreptul la apărare al acesteia.
Pentru aceste considerente, având în vedere dispozițiile art. 312 alin. (3) și (5) C.proc.civ., Curtea a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare judecătorului sindic pentru ca acesta să se pronunțe asupra contestației debitoarei cu respectarea tuturor drepturilor procedurale ale părților.
