Cererea de angajare a răspunderii trebuie analizată ţinându-se cont de perioada în care s-au acumulat datoriile societăţii care au generat starea de încetare de plăţi, persoanele care au administrat societatea în perioada respectivă, efectul pe care îl are cesionarea părţilor sociale şi revocarea din funcţia de administrator în raport de înscrierile menţionate la O.R.C.
Secţia comercială, de administrativ şi fiscal, Decizia nr. 35 din 18 ianuarie 2011
Prin Sentința nr. 1191/26.04.2010, pronunțată în dosarul nr. 100/96/2009 al Tribunalului Harghita, judecătorul sindic a hotărât: admiterea cererii formulate de lichidatorul judiciar L.F. I.P.U.R.L.; obligarea, în solidar, a administratorilor M.G., M.G.D. și C.M.A. să plătească în contul de faliment al debitoarei SC D&G D.T. SRL suma de 27.814,68 lei, reprezentând pasivul debitoarei.
în considerentele Sentinței, judecătorul sindic a reținut, în esență, următoarele aspecte:
– administratorii debitoarei se află în culpă pentru ajungerea societății în stare de insolvență, ca urmare a pasivității acestora, precum și a neîndeplinirii, de către ei, a obligațiilor care le reveneau în calitate de administratori – art. 72, 73 din Legea nr. 31/1990, republicată;
– administratorii se află în culpă și pentru micșorarea patrimoniului debitoarei, cu suma de 5.665 lei (bunuri și lichidități bănești), ca urmare a administrării necorespunzătoare a societății, fiind incidente dispozițiile art. 138 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 85/2006; ultima situație financiară a fost întocmită la data de 31 decembrie 2006, evidența contabilă a debitoarei nefiind condusă în concordanță cu cerințele legii, iar nepredarea documentelor contabile către lichidatorul judiciar duce la prezumția că administratorii au ținut o fictivă sau că au făcut să dispare documente, ceea ce, în temeiul dispozițiilor art. 138 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 85/2006, atrage răspunderea personală a acestora.
împotriva Sentinței nr. 1191/26.04.2010 au declarat recurs pârâții M.G.D. și M.G., solicitând admiterea căii de atac și modificarea hotărârii, în sensul respingerii cererii de angajare a răspunderii lor personale. în esență, recurenții a susținut că: au vândut societatea lui C.M.A., astfel cum rezultă din actele depuse la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Harghita, respectiv încheierea de autentificare din 31 iulie 2007, hotărârea asociaților, precum și certificatul de atestare fiscală, emis de A.F.P. Borsec, din care rezultă că la data vânzării societatea nu avea datorii; așadar, recurenții arată că nu pot fi făcuți răspunzători pentru o activitate desfășurată după retragerea lor din societatea debitoare, din fișa sintetică totală depusă la dosar rezultând că obligațiile de plată (amenzi și alte sancțiuni aplicate debitoarei) au luat naștere în perioada în care societatea a fost administrată exclusiv de C.M.A.
Lichidatorul judiciar nu a formulat întâmpinare.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea de Apel – învestită cu soluționarea recursului potrivit motivelor invocate, precum și potrivit regulilor statornicite de dispozițiile art. 3041 C.proc.civ. -, a reținut următoarele aspecte:
Este adevărat că răspunderea instituită de art. 138 din reprezintă o formă specială a răspunderii juridice apreciabilă în cadrul general, statornicit prin dispozițiile art. 998 C.civ. – orice faptă a omului care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din cărui greșeală s-a ocazionat a-l repara. însă, antrenarea unei astfel de răspunderi este de neconceput în lipsa culpei – ca element esențial al răspunderii juridice, fie aceasta delictuală ori contractuală. Or, în speță, susținerile lichidatorului judiciar cu privire la culpa pârâților-recurenți sunt infirmate de probele dosarului.
Prin Hotărârea nr. 1/2007, asociații SC D&G D.T. SRL au hotărât că M.G.D. și M.G. cesionează cu titlu gratuit, părțile lor sociale, către asociatul C.M.A., și se retrag din societate, astfel încât acesta din urmă a devenit asociat unic. Totodată, au hotărât revocarea din funcția de administrator a asociaților M.G.D. și M.G., fiind numit în funcția de administrator C.M.A.
Hotărârea nr. 1/2007 a fost înscrisă în Registrul Comerțului ținut de ORC de pe lângă Tribunalul Harghita, la data de 7 august 2007. Așadar, pentru datoriile societății care au luat naștere ulterior acestei date, pârâții-recurenți nu mai pot răspunde.
Pentru a clarifica istoricul și originea datoriilor SC D&G D.T. SRL, ajunsă în stare de insolvență, Curtea i-a solicitat lămuriri lichidatorului judiciar – art. 129 alin. (4) C.proc.civ., aplicabil prin efectul normelor de trimitere, art. 316, art. 298 C.proc.civ. -, conform problemelor expuse în adresa din 21 octombrie 2010. în conformitate cu solicitările instanței, lichidatorul judiciar a făcut distincțiile necesare, relevând următoarele aspecte cu privire la suma de 27.814,68 lei, ce reprezintă totalul obligațiilor debitoarei (potrivit tabelului definitiv înregistrat la grefa Tribunalului Harghita la data de 5 august 2009), sumă pentru care s-a solicitat angajarea răspunderii solidare a celor 3 pârâți: a) creanța D.G.F.P. Harghita, în valoare de 13.000 lei (contravaloare amenzi pentru nedepunerea în termen a declarațiilor fiscale) rezultă din două procese verbale – nr. 0278604/2008, prin care s-a aplicat amenda de 1.000 lei pentru nedepunerea declarațiilor fiscale din luna iunie 2008 și nr. 0278627/2008, prin care s-a aplicat amenda de 12.000 lei pentru nedepunerea la termen a formularului cod 394; b) creanța I.T.M. Harghita, în valoare de 84 lei, s-a născut în două perioade – suma de 69 lei este anterioară datei de 3 august 2007, iar suma de 15 lei este ulterioară datei de 3 august 2007; c) creanța SC C.R. S.A., în valoare de 14.730,68 lei, rezultă din contractul de servicii încheiat la data de 19 octombrie 2007, de către C.M.A., în perioada de timp în care acesta a fost administrator al debitoarei.
în consecință, conform actelor aflate la dispoziția lichidatorului judiciar, pentru debitele de 1.000 lei (amendă pentru nedepunerea declarațiilor fiscale aferente lunii iunie 2008, când asociat unic și administrator era C.M.A.), de 15 lei (parte din creanța I.T.M., născută ulterior datei de 3 august 2007, la care a fost înscrisă în Registrul Comerțului Hotărârea nr. 1/2007) și de 14.730,68 lei (creanța SC C.R. S.A., rezultată dintr-un contract de servicii încheiat de administratorul C.M.A., ulterior datei de 3 august 2007) nu pot răspunde pârâții-recurenți.
în ce privește suma de 12.000 lei (amendă pentru nedepunerea în termen a formularului cod 394), lichidatorul judiciar a considerat că se fac vinovați toți pârâții, deși procesul verbal prin care amenda a fost aplicată s-a încheiat la 18 iunie 2008, adică într-o perioadă în care asociat unic și administrator al debitoarei era C.M.A., deja de peste 10 luni. Mai mult, Curtea constată că procesul verbal de contravenție, prin care s-a aplicat amenda de 12.000 lei, privește nedepunerea, în anul 2008, a actelor financiar-contabile aferente anului 2007, la data controlului efectuat după aproape un an de la retragerea pârâților-recurenți din societate aceste acte (mai exact formularul cod 394) nefiind depuse de către societatea debitoare. Or, obligația depunerii formularelor fiscale, după data retragerii celor doi asociați (pârâții-recurenți), îi revenea în exclusivitate administratorului C.M.A.
Referitor la suma de 69 lei (parte din creanța I.T.M. Harghita) – datorie născută în perioada în care societatea a fost administrată de pârâții-recurenți, cum, de altfel, aceștia au recunoscut în fața instanței -, Curtea a reținut că, față de cuantumul acesteia, comparat cu valoarea totală a datoriilor (27.814,68 lei), suma de 69 lei nu putea determina ajungerea debitoarei în stare de insolvență. Așadar, în speță nu sunt îndeplinite, relativ la pârâții-recurenți, condițiile cerute de dispozițiile art. 138 alin. (1) din Legea nr. 85/2006.
în legătură cu nepredarea documentelor contabile – împrejurare care a dus la incidența, în cauză, a dispozițiilor art. 138 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 85/2006, cu aplicarea prezumției neîntocmirii evidențelor contabile -, Curtea a reținut că, astfel cum se arată chiar în cererea de angajare a răspunderii, contabilitatea debitoarei a fost condusă inclusiv pe anul 2006 (evidența contabilă fiind efectiv întocmită până la 31 decembrie 2006), acesta fiind ultimul an întreg în care pârâții-recurenți au avut calitatea de administratori ai debitoarei. Pe de altă parte, procedura insolvenței a fost deschisă numai la data de 4 mai 2009, adică la aproape 2 ani de la retragerea pârâților-recurenți din societate și de la revocarea lor din funcția de administrator. în aceste condiții, obligația predării documentelor contabile îi incumba exclusiv administratorului C.M.A. (numit prin Hotărârea nr. 1/2007, înscrisă în Registrul Comerțului la 3 august 2007).
Având în vedere considerentele expuse, Curtea urmează să admită recursul – dispozițiile art. 312 alin. (1) teza I C.proc.civ. și, constatând incidența în cauză a dispozițiilor art. 304 pct. 9 teza a III-a C.proc.civ., să modifice în parte hotărârea atacată – art. 312 alin. (3) teza I C.proc.civ. – respingând cererea formulată de lichidatorul judiciar împotriva pârâților M.G.D. și M.G. și obligându-l pe pârâtul C.M.A. la plata, în contul de faliment al debitoarei, a sumei de 27.745,68 lei (din suma la care a fost inițial obligat, adică 27,814,68 lei, fiind scăzută suma de 69 lei – datorie născută în perioada în care administratori ai debitoarei au fost pârâții-recurenți).
