Conform art. 345 C.proc.pen., instanţa pronunţă condamnarea când constată existenţa faptei, că aceasta constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat; dar potrivit art. 52, art. 66 C.proc.pen., vinovăţia inculpatului trebuie stabilită dincolo de orice îndoială în cadrul unui proces echitabil, public cu o durată rezonabilă în sensul art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 21 din Constituţie.
Secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, Decizia nr. 321 din 30 martie 2012
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Medgidia nr. 1530/P/2008/11.05.2009, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului S.M.I. pentru săvârșirea infracțiunii de „vătămare corporală din culpă” prevăzute de art. 184 alin. (2) și (4) C.pen. prin aceea că, la data de 23.04.2008, orele 04 a.m., a condus utilitara MAN pe DN 22 C dinspre Satu Nou către Medgidia, și, cu ocazia efectuării incorecte a unei depășiri, nepăstrând o distanță corect apreciată a autovehiculului depășit și prin nefolosirea corectă a sistemului de iluminare a accidentat-o pe partea vătămată I.N. ce se deplasa în afara părții carosabile pe stânga în acord cu posibilitatea legală și concretă avută de aceasta, cu consecința punerii în primejdie a vieții și rămânerii sale cu infirmitate permanentă.
Soluționând cauza, prin sentința penală nr. 1380/P din data de 29 iunie 2010, pronunțată în dosarul penal nr. 2281/256/2009, de Judecătoria Medgidia a hotărât:
„în temeiul prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C.proc.pen., achită pe inculpatul S.M.I., fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de „vătămare corporală din culpă” prevăzute de art. 184 alin. (1) și (4) C.pen. întrucât faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii.
în baza prevederilor art.14 C.proc.pen. raportat la art. 998-999 cod civil, respinge ca nefondată acțiunea civilă a părții civile I.N.
Respinge ca nefondată acțiunea civilă a părții civile Spitalul Municipal Medgidia.
în baza prevederilor art. 192 alin. (3) C.proc.pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.”
Instanța de fond a reținut următoarele: în dimineața de 23.04.2008, inculpatul se deplasa la volanul autoutilitarei marca MAN, culoarea albă, cu numărul de înmatriculare B…, pe D.N. 22 C direcția Cernavoda-Medgidia, fiind încărcat cu aproximativ 2 tone de marfă. La ora 04:45, inculpatul a ieșit din localitatea Satu Nou și, în timp ce rula în linie dreaptă pe D.N. 22 C către mun. Medgidia, s-a angajat în depășirea ansamblului auto format din autotractorul Volvo cu numărul B… și semiremorca B…, condus de martorul N.M., în fața sa, în aceeași direcție. în timp ce se afla în depășire, paralel cu ansamblul auto, inculpatul l-a lovit cu oglinda retrovizoare stânga pe pietonul I.N. care se deplasa pedestru în direcția Medgidia, pe partea stângă a sensului de mers. în urma impactului, oglinda s-a desprins, a spart geamul lateral stânga și l-a lovit pe inculpat în zona capului. Imediat inculpatul a frânat și, fiind ajutat de conducătorul ansamblului auto care a încetinit și el, a reușit să ajungă pe sensul inițial de mers și să oprească. în continuare, a mers la martorul N.M., întrebându-l ce s-a întâmplat. Neputând să realizeze ce a lovit, inculpatul s-a deplasat pedestru înapoi pe traseul inițial, găsindu-l autoritățile care l-au testat cu etilotestul “D.”, rezultatul alcooltestului fiind negativ. Faptul că inculpatul nu a consumat băuturi alcoolice este confirmat și prin buletinul de analiză toxicologică – alcoolemie nr. 1044/24.04.2008 care atestă că, la data de 23.04.2008, acesta nu avea nici o cantitate de alcool în sânge.
Conform notei de constatare din 23.04.2008, autovehiculul condus de inculpat era corespunzător din punct de vedere tehnic pentru a circula pe drumurile publice.
Conform diagramei tahograf anexată în original la dosarul cauzei, în momentul impactului, inculpatul rula cu o viteza de 80 km/h, încadrându-se astfel în limita de 90 km/h, valabilă pentru categoria respectivă de drum.
Având în vedere obiectivele propuse: stabilirea dinamicii producerii accidentului, a vitezei de deplasare a autovehiculului condus de inculpat în pre-momentul producerii accidentului rutier, stabilirea poziției autovehiculului și a pietonului în urma producerii accidentului și a legăturii de cauzalitate între poziție sau impact, reguli de circulație încălcate și posibilele manevre de evitare, desemnat de organele de urmărire penale, expertul concluzionează (conform raportului de expertiză tehnică judiciară auto și următoarele dosar urmărire penală) că autoutilitara condusă de inculpat aflată în depășirea unui autotractor cu semiremorcă cu viteza de 82 Km/h, a depășit partea carosabilă trecând peste linia continuă, din care cauză a acroșat cu partea laterală stângă față victima care se deplasa în afara liniei continue care delimita partea carosabilă destinată circulației rutiere. Se arată că inculpatul a încălcat prevederile art. 118 lit. c) și art. 114 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 republicat. Se susține că accidentul putea fi evitat numai de inculpat dacă se deplasa regulamentar pe partea carosabilă destinată autovehiculelor rutiere. Conform raportului de expertiza, victima se afla în afara părții carosabile peste linia continuă ce delimitează partea destinată circulației rutiere, iar accidentul putea fi evitat numai de către conducătorul auto dacă acesta se deplasa regulamentar pe partea carosabilă, destinată autovehiculelor rutiere. în momentul impactului, autoutilitara s-a deplasat peste linia continuă ce delimitează carosabilul.
Totodată, conform aceluiași raport, inculpatul a încălcat prevederile art. 114 alin. (2) și art. 118 lit. c) din Regulamentul pt. aplicarea O.U.G. nr. 195/2002-modificat. Cerându-i-se lămuriri referitoare la poziția corectă a luminii mașinii conduse de inculpat, precum și la poziția pietonului determinată de poziția urmelor de sânge, expertul precizează că acestea „sunt ușoare, de aceea pot să se împrăștie pe o anumită suprafață” ceea ce justifică concluziile acestuia că pietonul circula în afara părții carosabile.
Concluziile de mai sus, expertul le menține și în cursul cercetării judecătorești.
Urmare loviturii, partea vătămată a suferit vătămări corporale.
Astfel, prin raportul de constatare medico legală nr. 596/AC din 12.01.2009, se concluzionează că la data de 27.10.2008, partea vătămată prezenta leziuni traumatice ce au putut fi produse prin lovire cu și de corpuri dure, ce pot data din 23.04.2008. Se reține că leziunile de violență au pus în primejdie viața părții vătămate prin comă profundă și necesită circa 12 luni de îngrijiri medicale. Cu toate acestea, partea vătămată rămâne cu infirmitate permanentă hemipareză stângă ataxică. Diagnosticul la data raportului este:sindrom prefrontal posttraumatic Hemipareză stângă ataxică, cerebroastenie posttraum. Deficiență globală severă. Se încadrează în gradul 1 de invaliditate, conform deciziei asupra capacității de muncă cu termen de revizuire la data de 24.03.2009.
Urmare celor de mai sus, instanța apreciază concluzia expertului cum că inculpatul se face exclusiv vinovat de producere a accidentului prin aceea ca, în momentul efectuării manevrei de depășire, s-a deplasat foarte mult în stânga și a încălcat marcajul simplu continuu ce delimitează partea carosabilă, aspect ce contravine prevederilor art. 77 alin. (2) din Regulamentul pentru aplicarea O.U.G. nr. 195/2002 modificată este incorectă.
De asemenea, sunt incorecte și irelevante concluziile expertizei constând în faptul că inculpatul a încălcat prevederile art. 114 alin. (2) si 118 lit. c) din Regulamentul pentru aplicarea O.U.G. nr. 195/2002, modificată. Aceasta deoarece legea privind circulația rutieră nu reglementează expres circumstanțele de loc când se folosește faza lungă, mai ales că în cauza de față dacă inculpatul ar fi făcut acest lucru, respectiv ar fi folosit faza lungă la manevra de depășire l-ar fi orbit» pe cel pe care îl depășea, prin intermediul oglinzilor retrovizoare ale autovehiculului acestuia, și ar fi încălcat astfel prevederile art. 114 alin. (2), teza ultimă, care statuează că cel care se apropie din spate este obligat ca în timpul nopții, cu cel puțin 100 m înainte, să folosească luminile de întâlnire. La fel de nereal este și faptul că, potrivit expertizei, inculpatul a încălcat prevederile art. 118 lit. c) din Regulament. Din analiza dosarului, în ciuda concluziilor expertului, nu rezultă nici că inculpatul a ieșit cu mașina în partea stângă peste carosabil, nici că a circulat prea spre dreapta, respectiv prea aproape de mașina depășită. Oricum, între autovehiculul inculpatului și ansamblul auto nu a avut loc nici un impact. Această concluzie se desprinde din faptul că, în contra celor declarate de partea vătămată, care arată că a circulat prin șanțul de pe marginea drumului, inculpatul nu putea ieși cu mașina în afara părții carosabile, pe pământ, întrucât intervenea o diferență de aderență pe puntea tractoare (spate) în cazul de față, ceea ce, la suprapusa viteză de 80 km/h, ar fi condus inevitabil la o pivotare în jurul roții cu o aderență roata mare, urmată de răsturnarea autovehiculului. în plus, la fața locului, așa cum nu rezultă din procesul verbal de cercetare, nu s-au descoperit urmele autovehiculului condus de inculpate pe pământ. Este cert astfel că inculpatul a lovit pietonul în timp ce acesta se deplasa pe asfalt. Dacă pietonul se deplasa în afara părții carosabile sau la limita exterioară a sensului spre Medgidia rezultă din urmele găsite la fața locului. Astfel, conform procesului verbal de cercetare și a planșelor foto anexate au fost găsite următoarele probe relevante pentru stabilirea poziției părții vătămate în pre-momentul impactului:rama oglinzii retrovizoare imediat după linia de demarcație a carosabilului, pe acostament, pete de sânge pe linia de demarcație a părții carosabile, cioburi ale oglinzii.
Coroborând toate aceste probe, instanța apreciază că inculpatul a circulat cu autovehiculul său exclusiv pe partea carosabilă deoarece, prin comparație cu sângele, șapca părții vătămate despre care expertul afirmă că sunt ușoare și pot să zboare, oglinda de sticlă și rama sunt mai grele și au căzut la marginea carosabilului. Dacă mașina ar fi ieșit de pe carosabil, deci s-ar fi aflat în stânga locului unde au fost găsite aceste obiecte, este evident că acestea nu aveau cum să se deplaseze spre dreapta (să zboare în direcția mașinii inculpatului) deoarece mașina ar fi fost un obstacol și le-ar fi oprit. în plus, din niciuna din declarațiile persoanelor audiate în cauză, mai ales din cea a șoferului depășit, nu rezultă că inculpatul ar fi condus sinuos – spre stânga apoi brusc spre dreapta pe sens invers, ci doar că a încercat să reintre pe sensul său de mers. Concluzia se desprinde din coroborarea declarației inculpatului, cu cea a părții vătămate care arată că circula „în șanțul din partea stângă” care, conform distanțelor măsurate de agenții de poliție și locul unde se afla șapca victimei la o distanță de 1,70 m de limita carosabilului. Rezultă că autoturismul condus de inculpat ar fi putut să circule cu cel puțin 1,5 m în afara carosabilului fără să existe nici o justificare logică în acest sens din moment ce inculpatul (șofer) nu era băut și nici nu prezenta o stare care să justifice un astfel de comportament.
Urmare celor de mai sus, rezultă că din neconcordanța concluziilor expertului referitoare la poziția victimei și a autoturismului condus de inculpat cu cele rezultate din cercetărilor efectuate la fața locului se naște un dubiu cu privire la poziția inculpatului, dubii ce profită acestuia.
Cele mai relevante urme în cauză instanța apreciază că sunt petele de sânge găsite pe linia de demarcație a carosabilului de acostament. Aceasta deoarece, chiar și dacă acestea au zburat fiind ușoare nu puteau zbura decât spre stânga, în dreapta aflându-se mașina inculpatului. Trebuie avut în vedere și gabaritul mașinii care impune ca oglinzile laterale retrovizoare ale acestuia să se afla la cel puțin 10-20 cm de portieră. Rezultă astfel că pietonul a circulat pe carosabil, chiar dacă foarte aproape de acostament. Oricum poziția acestuia rezultă din analizarea urmelor materiale găsite la fața locului care dacă dau naștere la un dubiu, acesta este în favoarea inculpatului.
Nu rezultă astfel că inculpatul a circulat în afara părții carosabile.
Pentru faptul că acesta a circulat cu viteza regulamentară pe acel sector de drum, cu un autovehicul corespunzător tehnic și din punct de vedere al sistemului de iluminat, instanța reține că acesta nu a încălcat nici o regulă de circulație care să conducă la rezultatul în cauză.
Despre victimă, având în vedere circumstanțele locului – carosabil în afara localității, instanța constată că acesta era obligat, cf. prevederilor art. 72 din O.U.G. nr. 195/2002 să „să se deplaseze numai pe trotuar, iar în lipsa acestuia, pe acostamentul din partea stângă a drumului, în direcția lor de mers. Când și acostamentul lipsește, pietonii sunt obligați să circule cât mai aproape de marginea din partea stângă a părții carosabile, în direcția lor de mers”. Conform prevederilor art. 166 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr.195/2002, pe timp de noapte, pietonul sau persoana asimilată acestuia care circulă pe partea carosabilă a drumului, care nu este prevăzut cu trotuar sau acostamente, trebuie să aibă aplicate pe îmbrăcăminte accesorii fluorescent-reflectorizante sau să poarte o sursă de lumină, vizibilă din ambele sensuri. în cauză, victima era îmbrăcată cu haine închise la culoare.
Fiind stabilite pozițiile părților în pre-momentul impactului, analizând lanțul cauzal al faptei, din întregul lanț cauzal se vor izola astfel toți factorii care au determinat apariția efectului și se vor aprecia drept cauză numai acțiunea ilicită, săvârșită cu vinovăția cerută de lege, care a determinat accidentul.
întrucât legea penală în vigoare nu a stabilit criterii clare pentru stabilirea corectă a raportului de cauzalitate, instanța de judecată va avea în vedere următoarele criterii:
Pornind de la rezultat, instanța de judecată constată că în antecedența cauzală a acestuia a existat acțiunea inculpatului și acțiunea pietonului care a circulat în aceeași direcție cu mașina condusă de inculpat.
Se constată că poziția șoferului autoturismului și viteza în timp și spațiu rezultă cu exactitate din probele administrate în cauză, mai ales din probele materiale de la fața locului care au fost reproduse și administrate în cauză prin procesul verbal de cercetare de la fața locului.
Referitor la acțiunea inculpatului, instanța reține că, în situația în care inculpatul a circulat cu viteza legală pe acel tronson de drum și s-a asigurat la începerea manevrei de depășire este evident că faptul de a depăși un alt autovehicul, circulând pe carosabil nu ar fi determinat prin el însuși vătămarea pietonului.
Rezultă astfel că, în raportul cauzal, singura acțiune fără de care accidentul nu s-ar fi produs, a fost prezența pietonului pe carosabil, foarte aproape de acostament.
Din analiza probelor administrate în cauză nu rezultă un comportament neglijent și neadecvat al inculpatului în conducerea autoturismului care a lovit partea vătămată.
Excluzând din lanțul cauzal conduita victimei, instanța de judecată reține că accidentul nu s-ar fi produs deoarece pe acel tronson de drum nu era destinat deplasării pietonilor a căror prezența nu era astfel de așteptat, deci previzibilă. Apare astfel ca determinantă conduita victimei care a circulat prea aproape de carosabil.
Din punct de vedere subiectiv, instanța apreciază că inculpatul nu este vinovat, apariția pietonului pe acel tronson de drum având caracterul unui caz fortuit.
Condiția esențială pentru existența cazului fortuit este imposibilitatea de prevedere a intervenției unei împrejurări care a determinat consecința socialmente negativă.
Legiuitorul are în vedere, în reglementarea cazului fortuit, o imposibilitate obiectivă de prevedere, condiție care în speță este îndeplinită.
Astfel, din probele administrate în cauză, rezultă că inculpatul circula cu mașina, în mod regulamentar, în afara localității și a efectuat o manevră de depășire cu respectarea regulilor de circulație, mergând în depășire pe carosabil.
Viteza adaptată la drum și condițiile acestuia, mașina corespunzătoare tehnic și comportamentul inculpatului în trafic semnifică prin ea însăși o poziție de precauție. Pietonul a circulat pe timp de noapte pe un drum care nu era destinat pietonilor, în haine închise la culoare, pe carosabil sau foarte aproape de marginea acestuia, fiind lovit cu oglinda laterală de inculpat. în aceste condiții, este evidentă imposibilitatea de prevedere din partea inculpatului care astfel beneficiază de scuza absolvatorie a cazului fortuit.
Reținând aceeași motivare, în fapt și în drept, prin decizia penală nr. 203 din data de 17.11.2011, pronunțată în dosarul penal nr. 2281/256/2009, Tribunalul Constanța a respins, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C.proc.pen., ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Medgidia și partea vătămată I.N. împotriva sentinței penale nr. 1380/P din 29.06.2010 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul penal nr. 2281/256/2009.
împotriva hotărârilor, în termenul legal, Parchetul de pe lângă Judecătoria Medgidia și partea vătămată I.N. (constituită parte civilă) au declarat recurs cu privire la greșita achitare a inculpatului S.M.I. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 184 alin. (2), (4) C.pen. deoarece accidentul a fost provocat din culpa acestuia.
Examinând hotărârile prin prisma criticilor formulate de procuror, partea vătămată I.N., și din oficiu, în limitele art. 3856C.proc.pen., Curtea constată recursurile fondate pentru următoarele considerente:
Conform art. 345 C.proc.pen., instanța pronunță condamnarea când constată existența faptei, că aceasta constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat; dar potrivit art. 52, art. 66 C.proc.pen., vinovăția inculpatului trebuie stabilită dincolo de orice îndoială în cadrul unui proces echitabil, public cu o durată rezonabilă în sensul art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 21 din Constituție.
Neformulându-se critici și verificând din oficiu în limitele competențelor legale respectarea garanțiilor procesuale, a regulilor de procedură aplicabile în fazele anterioare ale cauzei, s-a constatat că inculpatul S.M.I., partea vătămată I.N., au dispus de timpul și înlesnirile necesare pregătirii apărării, au beneficiat de asistență juridică calificată și au avut efectiv posibilitatea administrării pe parcursul procesului, în ședințe publice, atât a probelor acuzării – martori, înscrisuri, expertize tehnice, cât și a probelor apărării-audierea inculpatului, martori.
Sub aspectul acțiunii penale (criticată de procuror și partea vătămată I.N.), pe baza probelor administrate potrivit legii – procesul verbal de cercetare la fața locului, cu planșă fotografică anexată, declarațiile părții vătămate, declarațiile martorului N.M., declarațiile inculpatului, rezultă fără îndoială că la data de 23.04.2008, ora 04:45, conducând autoutilitara marca MAN, culoarea alba, cu numărul de înmatriculare B…, pe D.N. 22 C direcția Cernavodă-Medgidia, la km. 21 + 750 m, în timp ce depășea ansamblul auto format din autotractorul Volvo cu numărul B… și semiremorca B…, condus de martorul N.M., inculpatul S.M.I. l-a acroșat cu oglinda retrovizoare stânga pe partea vătămată I.N. care se deplasa pedestru în direcția Medgidia, pe partea stângă a sensului de mers, iar urmare impactului, a suferit leziuni grave.
Potrivit raportului de constatare medico legală nr. 596/AC din 12.01.2009, partea vătămată a prezentat leziuni traumatice ce au putut fi produse prin lovire cu și de corpuri dure, ce pot data din 23.04.2008, leziunile de violență i-au pus în primejdie viața prin comă profundă și necesită circa 12 luni de îngrijiri medicale, rămânând cu infirmitate permanentă hemipareză stângă ataxică cu diagnosticul „sindrom prefrontal posttraumatic, hemipareză stângă ataxică, cerebroastenie posttraum, deficiență globală severă, fiind încadrat în gradul 1 de invaliditate, conform deciziei asupra capacității de muncă cu termen de revizuire la data de 24.03.2009.
Fapta inculpatului care conducând autoutilitara, l-a accidentat pe partea vătămată I.N. care a suferit leziuni ce au necesitat circa 12 luni de îngrijiri medicale pentru vindecare și i-au pus în primejdie viața prin comă profundă constituie infracțiunea de „vătămare corporală din culpă” prevăzută de art. 184 alin. (2), (4) C.pen.
Pentru tragerea la răspundere penală, fapta prevăzută de legea penală să fie săvârșită cu vinovăție în forma culpei.
Din raportul de expertiză tehnică auto întocmit de expert doctor inginer N.I., rezultă că accidentul s-a produs din culpa inculpatului care a încălcat prevederile art. 118 lit. c) și art. 114 alin. (2) din Regulamentul pentru aplicarea O.U.G. nr.195/2002 republicată, iar accidentul putea fi evitat numai de inculpat dacă se deplasa regulamentar pe partea carosabilă destinată autovehiculelor rutiere;cu referire la art. 114 alin. (2) din Regulamentul pentru aplicarea OUG. nr.195/2002 rep., expertul a precizat că inculpatul trebuia să folosească faza lungă a luminilor deoarece era în depășirea unui alt autovehicul și nu se poate considera că circula în spatele acestuia, caz în care se foloseau luminile de întâlnire.
Conform raportului de expertiză criminalistică întocmit la nivelul Laboratorului interjudețean de expertize criminalistice București de către expert inginer C.L., deși nu se poate stabili locul impactului pe „banda de circulație” sau pe acostament, dar, în ambele situații se reține culpa inculpatului, în cazul impactului pe carosabil, apreciindu-se că starea de pericol este posibil să fi fost creată de către victimă, dar nu exclude posibilitatea inculpatului de a evita accidentul.
însă, având în vedere că prima expertiză s-a efectuat la aproape 1 an de la accident, pe baza probelor materiale, a declarațiilor părților, Curtea își însușește concluzia expertului potrivit căreia impactul s-a produs pe acostament, posibil cât mai aproape de carosabil. în același sens sunt și declarațiile părții vătămate, dar și declarațiile inculpatului care nici un moment nu a indicat prezența părții vătămate pe banda de circulație și nici măcar în pre-momentul accidentului ceea ce conduce la concluzia că inculpatul a efectuat manevra deplasându-se foarte mult în stânga și a depășit cel puțin cu oglinda retrovizoare stânga marcajul simplu continuu ce delimita partea carosabilă, contrar prevederilor art. 77 alin.(2) din același regulament, acțiune suprapusă cu neatenția în conducere și nefamiliarizarea cu dimensiunile autovehiculului condus, respectiv a lățimii cabinei și a celor 2 oglinzi reflectorizante nerespectând dispozițiile art. 35 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată de a avea un comportament care să nu pună în pericol integritatea corporală a persoanelor.
Concluziile expertului criminalistic și expertului parte nu pot fi luate în considerare dată fiind perioada lungă de timp scursă de la momentul accidentului (peste 3 ani), lipsa oricăror verificări în teren, experimente pentru lămurirea situațiilor confuze (partea de autovehicul care a acroșat victima-ușă, oglindă retrovizoare exterioară, câmpul de vizibilitate frontal conferit de lumina farurilor comutate pe faza de întâlnire), dar mai ales nu țin seama nici de datele oferite de părți, îndeosebi de către inculpat care nu a sesizat vreun obstacol pe carosabil.
în consecință, este cert că accidentul s-a produs din culpa majoritară a inculpatului S.M.I., motiv pentru care fapta sa de a acroșa urmare a manevrei imprudente, cu oglinda retrovizoare stânga a autoutilitarei marca MAN, culoarea alba, cu numărul de înmatriculare B…, în timp ce depășea ansamblul auto format din autotractorul Volvo cu numărul B… și semiremorca B…, la data de 23.04.2008, ora 04 :45, pe D.N. 22 C direcția Cernavodă-Medgidia, la km 21 + 750 m, pe partea vătămată I.N., care a suferit leziuni ce au necesitat circa 12 luni de îngrijiri medicale și infirmitate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „vătămare corporală din culpă” prevăzută de art. 184 alin. (2), (4) C.pen.; se reține și o culpă de 30%0 a părții vătămate deoarece nu era îmbrăcat cu haine accesorizate cu însemne reflectorizante, deși circula la limita dintre acostament și carosabil ceea ce a făcut dificilă observarea sa mai ales că poseda asemenea haine fiind conștient de necesitatea lor la deplasarea pe DN, dar în acea dimineață a omis să le poarte. Nu se poate reține existența cazului fortuit prevăzut de art. 47 C.pen. deoarece nu s-a realizat condiția imprevizibilității absolute a împrejurărilor ce au condus la producerea accidentului și anume, partea vătămată nu a apărut brusc în raza de acțiune a inculpatului, ci conduita neatentă și nefamiliarizarea inculpatului cu dimensiunile propriului autovehiculul au determinat impactul cu victima.
Prin urmare, critica formulată de către procuror și partea vătămată I.N. este întemeiată, hotărârea atacată fiind supusă casării pentru cazul prevăzut de art. 3859pct. 18 C.proc.pen.
Referitor la individualizarea pedepsei, potrivit criteriilor prevăzute de art. 72 C.pen. printre care și pericolul social concret în cauză al faptei, dat de conducerea pe drumurile publice a autovehiculului de un gabarit mai mare fără adaptarea la condițiile de trafic (lățimea mai redusă a carosabilului, mărimea autovehiculului depășit) soldată cu lezarea relațiilor sociale referitoare la siguranța circulației pe drumurile publice, respectiv securitatea fizică a participanților la traficul rutier prin vătămarea corporală a părții vătămate, leziunile grave suferite de aceasta, pedeapsa se va stabili într-un cuantum orientat spre minimul prevăzut de textul incriminator față și de culpa părții vătămate I.N., dar să asigure prevenția generală, reeducarea inculpatului, evitarea temporară a pericolului pentru siguranța circulației rutiere, să răspundă sentimentelor opiniei publice de indignare, frustrare, insecuritate. La determinarea cuantumului, se va ține seama și de culpa victimei.
în ceea ce privește însă modalitatea de executare, circumstanțele personale ale inculpatului: are un loc de muncă, asigurându-și existența, fără antecedente penale sau alte abateri, toate acestea conduc la concluzia că reeducarea sa se poate realiza fără executare, prin suspendarea condiționată potrivit art. 81 C.pen.
în concluzie, în temeiul art. 385 15 pct. 2 lit. d) C.proc.pen., recursurile vor fi admise și, casând sentința primei instanțe, inculpatul S.M.I. va fi condamnat la pedeapsa închisorii cu suspendarea condiționată a executării potrivit art. 81 C.pen. pe durata termenului de încercare fixat conform art. 82 C.pen. prin adăugare la intervalul de 2 ani a cuantumului pedepsei rezultante.
în baza art. 71 C.pen., se va aplica inculpatului S.M.I. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) (teza a II-a), b) C.pen. a căror executare, în baza art. 71 alin. (5) C.pen., se va suspenda pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
în baza 359 C.proc.pen., se va atrage atenția inculpatului asupra art. 83 C.pen. privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenul de încercare.
în ceea ce privește acțiunea civilă, stabilind culpa inculpatului în producerea accidentului soldat cu afectarea integrității corporale și sănătății părții vătămate I.N., recursul formulat de către acesta constituit parte civilă este admisibil.
Potrivit dispozițiilor art. 14 – art. 346 C.proc.pen., art. 998 C.civ., nașterea atât a dreptului persoanei civile de a cere repararea prejudiciului cât și, corelativ, a obligației autorului faptei ilicite (infracțiunii) de a-l repara presupune în mod necesar existența unui prejudiciu.
Alăturată acțiunii penale, acțiunea civilă are ca scop repararea prejudiciilor generate prin infracțiune părții constituită parte civilă.
Partea civilă I.N. a formulat pretenții în sumă de 150000 lei și prestație periodică de 500 lei lunar deoarece a suferit mai multe daune fizice (50 000 lei), morale (100000 lei) pentru care trebuie să fie despăgubită însă în raport de dovezi și culpa inculpatului.
în cauză, s-a dovedit că partea civilă este îndreptățit la daune materiale în sumă de 10000 lei – cheltuieli spitalizare, cheltuieli cu recuperarea ulterior spitalizării, alimentație, medicamentație, transport spital, consultații medicale, reexaminări.
Raportat la natura leziunilor suferite (TCC grav cu comă profundă, traumatism toraco-abdominal grav cu fracturi costale multiple pe dr., hemopneumotorax dr.), zilele de îngrijiri medicale necesitate de 1 an, perioadele lungi de spitalizare respectiv peste 60 zile, urmările resimțite și în prezent dată fiind infirmitatea hemipareză stângă ataxică, un cuantum al daunelor morale de 50000 lei asigură o reparație echitabilă a suferințelor produse părții civile prin accident.
Deci, în temeiul art. 14- art. 346 C.proc.pen., art. 998 C.civ., art. 1000 alin. (3) C.civ. (art.1373 NCC), se va admite acțiunea civilă și va fi obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC CDA E.T. SRL București și asigurătorul de răspundere civilă U.A. SA (conform art. 49 și art. 50 din Legea nr. 136/1995) la plata sumei de 42.000 lei despăgubiri civile (7000 lei daune materiale și 35000 lei daune morale) către partea civilă I.N. Totodată, la determinarea cuantumului despăgubirilor civile se va avea în vedere și culpa părții vătămate așa cum s-a precizat anterior, în proporție de 30 %0, ceea ce conduce la reducerea cu acest procent a daunelor stabilite drept cuvenite.
în ceea ce privește plata unei prestații periodice lunar, cererea părții civile este nedovedită deoarece nu a probat existența unei diferențe între veniturile realizate anterior accidentului și veniturile obținute ulterior acestuia până în prezent.
Pentru cheltuielile efectuate cu spitalizarea părții vătămate, în baza art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, va fi obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC CDA E.T. SRL București și asigurătorul de răspundere civilă U.A. SA (conform art. 49 și la art. 50 din Legea nr. 136/1995) la plata sumei de 383,51 lei cheltuieli spitalizare către Spitalul Municipal Medgidia raportat la 30%0 culpa părții vătămate.
în baza art. 191 C.proc.pen., inculpatul va fi obligat la plata sumei de 3000 lei cheltuieli judiciare către stat.
în baza art. 193 alin. (1,2) C.proc.pen., obligă inculpatul va fi la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată către partea civilă I.N.
