Judecătorul sindic, nu poate să aplice prevederile art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, republicată şi să constate că este vorba despre o eroare esenţială în pronunţarea ordonanţei de plată, emise anterior deschiderii procedurii insolvenţei pentru creanţa pretinsă de titularul cererii de chemare în judecată şi că debitoarea a fost eliberată de plată, câtă vreme aceleaşi aspecte legate de creanţă au făcut obiectul unei cercetări judecătoreşti şi s-a pronunţat o hotărâre irevocabilă.
Secţia comercială, de administrativ şi fiscal, Decizia nr. 158 din 3 februarie 2011
Prin sentința nr. 2297/28.06.2010, judecătorul sindic desemnat în dosarul Tribunalului Harghita nr. 15/96/2009 a respins contestația creditoarei SC B.F. SRL prin lichidatorul judiciar G.M.C. SPRL Târgu Mureș împotriva măsurii administratorului judiciar L.F. I.P.U.R.L. de înlăturare a acestei creditoare din tabelul datoriilor debitoarei SC G. & B.I. SRL și a stabilit în favoarea fostului administrator judiciar G.M.C. SPRL Târgu-Mureș suma de 2.110,80 lei compusă din 2.000 lei onorariu și 110,80 lei cheltuieli de procedură de administrare judiciară în perioada 23.02.2009-28.02.2010.
în soluționarea contestației judecătorul sindic a reținut că prin sentința nr. 342/23.02.2009 s-a deschis procedura generală a insolvenței debitoarei SC G. & B.I. SRL, la solicitarea creditoarei SC B.F. SRL prin lichidator SC G.M.C. SPRL și a fost bazată pe existența Sentinței civile nr. 1471/27.10.2008 a Judecătoriei Odorheiu Secuiesc, prin care s-a admis cererea de emitere a somației de plată împotriva debitoarei SC G. & B.I. SRL pentru sumele de 25.000 lei – contravaloarea facturii fiscale nr. 1078651/05.10.2005 și 6139,14 lei dobândă legală. Susținând că debitul a fost achitat cu chitanța nr. 3873710/11.12.2006, societatea a declarat recurs soluționat prin decizia nr. 491/R/14.05.2009, în sensul respingerii, cu argumentul principal că plata fiind făcută anterior pronunțării sentinței nr. 1471/2008, nu poate reprezenta datoria pe care recurenta o avea față de creditoare și în plus, nu a înțeles nici să uziteze de căile de atac legale pentru anularea hotărârii,
Cu toate acestea, judecătorul sindic a reanalizat contextul în care s-a făcut respectiva plată și a precizat că se poate presupune că acționarea în instanță pentru recuperarea creanței s-a realizat fără știrea administratorului creditoarei, astfel că în lipsa conlucrării între lichidator și fostul administrator, acesta din urmă nu a avut posibilitatea să dea explicații pentru lămurirea situației. Judecătorul sindic a ajuns la concluzia că debitoarea a fost eliberată de plată în mod real încă înainte de hotărârea instanței prin care a fost emisă somația de plată și prin urmare a făcut aplicarea art. 75 alin. (1) din republicată, considerând că este vorba despre o eroare esențială în pronunțarea ordonanței de plată, produse din lipsa dovezii de plată. Judecătorul sindic a mai invocat în considerente și prevederile art. 3715 lit. a) C.proc.civ.
în ceea ce privește onorariul lichidatorului judiciar G.M.C. SPRL, judecătorul sindic a reținut că prin sentința nr. 83/21.01.2008 s-a dispus intrarea în faliment prin procedura simplificată a debitoarei SC B.F. SRL, fiind desemnat în calitate de lichidatorul judiciar G.M.C. SPRL, iar la cererea acestei societăți comerciale s-a deschis procedura generală a insolvenței debitoarei SC G. & B.I. SRL, prin sentința din 23 februarie 2009, fiind desemnat în calitate de administrator judiciar același practician în insolvență, onorariul fixat de instanță fiind de 2000 lei/lună + 10% din valoarea sumelor încasate. Prin încheierea din 1 martie 2010 s-a dispus înlocuirea administratorului judiciar G.M.C. SPRL cu L.F. I.P.U.R.L., având în vedere situația de incompatibilitate.
Judecătorul sindic a considerat că luarea în considerare a celor 13 luni scurse de la desemnare și până la înlocuire, nu are nicio justificare suma de 2110,80 lei cu titlu de onorariu a fostului administrator judiciar fiind exagerată, problema remunerației practicianului în insolvență trebuind abordată din perspectiva unei proporționalități între valoarea ei și prestată, a rezonabilității pretențiilor în raport de eforturile depuse pentru realizarea drepturilor creditorilor.
Hotărârea judecătorului sindic a fost atacată cu recurs de creditoarea SC B.F. SRL prin lichidatorul judiciar G.M.C. SPRL, care a solicitat modificarea în sensul respingerii cererii administratorului judiciar L.F. I.P.U.R.L. de a exclude recurenta din tabelul datoriilor debitoarei intimate.
în motivarea recursului s-a arătat că, cea mai importantă dovadă a certitudinii creanței sale este balanța sintetică de verificare din decembrie 2006 a SC G. & B.I. SRL, document pe care judecătorul sindic nu l-a avut în vedere și din analiza căruia rezultă logic că, la data de 11 decembrie 2006, societatea debitoare nu putea să plătească societății creditoare suma de 25.000 lei din moment ce la rulaj la ieșiri avea doar suma de 9.201 lei.
Recurenta a precizat că, chitanța nr. 3873710/11.12.2006 a fost întocmită ulterior deschiderii procedurii, în încercarea de a induce instanța în eroare.
S-a mai invocat faptul că administratorul de fapt și de drept al SC B.F. SRL este B.A.A. și nu C.A., cum greșit afirmă instanța și dacă totuși SC G. & B.I. SRL ar fi achitat numitului C.A., persoană străină cauzei, suma datorată, acesta are o acțiune în regres față de respectiva persoană în vederea restituirii sumei.
Recurenta a subliniat că declarația autentificată sub nr. 340/23.02.2010 a lui C.A., dată în fața notarului, reprezintă un act nou, produs ulterior soluționării recursului, ce nu poate fi probă utilă și concludentă soluționării cauzei, iar creanța recurentei este stabilită în mod irevocabil prin hotărâre judecătorească, fiind constatată prin titlu executoriu.
împotriva aceleiași sentințe a declarat recurs și practicianul în insolvență G.M.C. SPRL Târgu-Mureș, solicitând modificarea în sensul admiterii sumelor solicitate cu titlu de onorariu administratorului judiciar cuvenit și calculat conform sentinței nr. 342/23.02.2009. Recurentul a precizat că nu a depus ofertă în dosarul respectivei debitoare și că judecătorul sindic în mod greșit l-a desemnat ca administrator judiciar și că nu s-a avut în vedere faptul că în cursul lunii martie 2009 administratorul debitoarei a pus în vedere administratorului judiciar faptul că urmează a preda contabilitatea societății și a achita pasivul debitoarei. De asemenea, s-a invocat faptul că s-au efectuat toate notificările de început de procedură iar în baza atribuțiilor legale, recurentul s-a deplasat la sediul debitoarei și termenele acordate s-au fondat exclusiv pe promisiunile administratorului debitoarei. S-a invocat și textul art. 4 din Legea nr. 85/2006 republicată.
Debitoarea SC G. & B.I. SRL a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursurilor, motivând că, judecătorul sindic în mod corect a reținut că Ordonanța privind somația de plată nu are autoritate de lucru judecat cu privire la fondul raporturilor juridice între părți, că administratorul de drept al societății a contestat încă de la început existența datoriei dar s-a lăsat la atitudinea duplicitară și neprofesională a administratorului judiciar G.M.C. SPRL care avea dublă calitate de lichidator judiciar al pretinsului creditor și administrator judiciar al debitoarei, neavând interes sau bună credință de a analiza obiectiv situația, susținând achitarea datoriei potrivit probelor de la dosar: chitanța în original, adresa emisă de furnizoarea chitanțierului, declarația autentică a fostului administrator B.A.A. precum și cea a persoanei care a încasat suma și a emis chitanța, respectiv C.A. S-a mai făcut precizarea că d-ul Bara, la data emiterii chitanței era deținut în Penitenciarul Miercurea Ciuc.
în ceea ce privește recursul administratorului judiciar G.M.C. SPRL declarat pentru onorariul pretins, intimata a subliniat că acesta cu știință a încălcat dispozițiile art. 31 alin. (1) lit. a) raportat la art. 30 alin. (3) din O.U.G. nr. 86/2006 și că în baza art. 22 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 ar fi avut obligația de a notifica instanței refuzul numirii în termen de 5 zile de la comunicarea sentinței.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, ținând cont și de incidența art. 3041 C.proc.civ., instanța a constat că recursul creditoarei SC B.F. SRL este fondat iar cel formulat de practicianul în insolvență G.M.C. SPRL, în nume propriu, este nefondat.
Judecătorul sindic a făcut o greșită interpretare și aplicare a textului art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 republicată, în raport de actele dosarului, deoarece din moment ce deschiderea procedurii generale a insolvenței s-a dispus la cererea creditoarei SC B.F. SRL tocmai pentru suma de 25.000 lei, contravaloarea facturii fiscale nr. 1078651, cu dobânda aferentă, înseamnă că la data respectivă judecătorul sindic a verificat condițiile de admisibilitate ale respectivei creanțe. Chiar dacă somația de plată nu are autoritate de lucru judecat față de fondul pretențiilor, în cazul dedus judecății autoritatea de lucru judecat intervine prin existența hotărârii de deschidere a procedurii, hotărâre rămasă irevocabilă în contextul în care chiar instanța de recurs a apreciat că deși chitanța nr. 3873710/11.12.2006 este autentică și s-a efectuat realmente o plată, conținutul documentului nu atestă că aceasta s-ar fi făcut în considerarea obligației reflectate de factura fiscală nr. 1078651/05.10.2005.
Judecătorul sindic ulterior datei rămânerii irevocabilă a sentinței de deschidere a procedurii tocmai pentru respectiva sumă, nu mai putea, fără să încalce autoritatea de lucru judecat, să repună în discuție și să reanalizeze aspectele legate de caracterul cert al respectivei creanțe.
în ceea ce privește onorariul administratorului judiciar G.M.C. SPRL, judecătorul sindic a reținut în mod corect că nu se justifică a se lua în considerare cele 13 luni scurse de la desemnare și până la înlocuire și i-a acordat onorariu de 2000 lei, așa cum a fost fixat de instanță și cheltuielile de administrare suportate din fondurile proprii în perioada 23.02.2009-28.02.2010. într-adevăr, starea de incompatibilitate presupune și manifestarea unei atitudini principiale și în același timp în conformitate cu dispozițiile legii pentru încetarea stării de incompatibilitate, chiar și în situația în care a fost desemnat din eroare. Termenele repetate care s-au acordat, așa cum susține chiar și practicianul în insolvență, pe baza promisiunilor făcute de administratorul debitoarei, nu justifică pretențiile administratorului judiciar. Notificările de început de procedură și chiar deplasarea la sediul debitoarei în vederea obținerii documentelor contabile și formularea unei plângeri penale, sunt acoperite de onorariul acordat iar perioadele de timp de la desemnare și până la înlocuire, nu justifică pretențiile recurentului, fapt confirmat chiar și prin modul în care s-a argumentat recursul, din care rezultă că în perioada respectivă s-au acordat termene peste termene în vederea predării documentelor contabile, al planului de reorganizare și achitării pasivului debitoarei.
Starea de incompatibilitate fiind evidentă, demersurile procedurale fiind cele prezentate și de recurent, judecătorul sindic în mod corect a stabilit în favoarea fostului administrator judiciar suma de 2110,80 lei, ținând cont de proporționalitatea între valoarea remunerației și munca prestată, independent de cauzele car au determinat volumul de muncă, dar, ținându-se cont și de rezonabilitatea pretențiilor.
Față de cele ce preced, văzând și prevederile art. 312 alin. (2) C.proc.civ., instanța va respinge recursul administratorului judiciar G.M.C. SPRL Târgu Mureș, dar va admite recursul creditoarei SC B.F. SRL, prin lichidator judiciar și va modifica în parte sentința în sensul că va admite contestația creditoarei împotriva măsurii administratorului judiciar L.F. I.P.U.R.L. de înlăturare a creditoarei recurente din tabelul datoriilor debitoarei SC G. & B.I. SRL.
