Împrejurarea că debitoarea contestă certitudinea creanţei pentru care creditoarea solicită deschiderea procedurii insolvenţei, nu permite judecătorului sindic să aplice prevederile art. 244 alin. (1) pct. 1 C.proc.civ., deoarece judecătorul sindic nu poate face o cercetare în fond a creanţei, ci doar verifică dacă acea creanţă îndeplineşte cele trei condiţii: certitudinea, lichiditatea şi exigibilitatea, iar dacă una din ele nu este îndeplinită nu-i rămâne decât sa respingă cererea de deschidere a procedurii. Creditorului îi revine sarcina să justifice o creanţă certă, lichidă şi exigibilă.
Secţia comercială, de administrativ şi fiscal, Decizia nr. 399 din 10 martie 2011
Prin încheierea din 1 noiembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Harghita, în baza art. 244 alin. (1) pct. 1 C.proc.civ. s-a dispus suspendarea judecării cererii formulate de creditoarea SC G. SRL de deschidere a procedurii insolvenței împotriva debitoarei SC C.S.R., până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr. 1442/96/2010 al Tribunalului Harghita.
în considerentele încheierii s-a reținut că în speță sunt aplicabile prevederile art. 244 alin. (1) pct. 1 C.proc.civ., întrucât debitoarea recunoaște că are o datorie către creditoare, însă sunt neînțelegeri între părțile contractante cu privire la valoarea acesteia, iar verificarea îndeplinirii condițiilor impuse de nu se poate face decât după stabilirea în mod irevocabil de instanța de drept comun a întinderii obligațiilor.
împotriva acestei încheieri a declarat recurs creditoarea SC G. SRL, solicitând casarea încheierii și continuarea judecării cauzei, întrucât în mod nelegal s-a dispus suspendarea judecării acesteia.
Se arată că acțiunea ce formează obiectul dosarului nr. 1442/96/2006 a fost introdusă după primirea citației în cauza privind declanșarea procedurii insolvenței, fiind așadar vorba despre o acțiune forțată din punct de vedere juridic.
Se mai susține că debitoarea aparent contestă valoarea facturilor însă continuă să achite o bună parte din aceste facturi.
Prin întâmpinarea depusă la dosar debitoarea SC C. SRL solicită respingerea recursului și menținerea încheierii de suspendare pronunțată de judecătorul sindic, susținând că facturile fiscale ce constituie titlurile executorii invocate de creditoare au fost emise cu nerespectarea prevederilor contractuale stabilite de părți, condițiile de emitere a acestor facturi se poate verifica numai în cadrul unei acțiuni de drept comun, acțiune de altfel înregistrată sub nr. 1442/96/2010 în prezent aflată în faza apelului.
Examinând încheierea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și în limitele prevăzute de art. 3041 C.proc.civ., curtea a constat că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Art. 3 pct. 6 din Legea nr. 85/2006 stabilește că are calitate de creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței acel creditor care are împotriva debitorului o creanță certă, lichidă și exigibilă, acest text reglementând condițiile privind datoriile care fac obiectul insolvenței, una dintre aceste condiții este aceea că datoria este certă, adică existența ei este neîndoielnică și asupra ei nu există vreun litigiu.
în această situație este exclus ca judecătorul sindic să facă o cercetare în fond asupra existenței și caracterului creanței creditorului, această sarcină îi este impusă de lege creditorului ca o condiție sine qua non pentru a putea formula cererea, judecătorul având doar obligația să verifice doar îndeplinirea condițiilor impuse de legiuitor vizând creanța invocată prin cererea de deschidere a procedurii, iar în situația în care ajunge la concluzia că acele condiții ale creanței și anume să fire certă, lichidă și exigibilă, nu sunt îndeplinite, are posibilitatea să respingă cererea de deschidere a procedurii.
în speță prin contestația formulată de către debitoare la cererea de deschidere a procedurii se contestă certitudinea creanței invocată de către creditoarea SC G. SRL, judecătorul sindic constată că între părți există neînțelegeri în legătură cu valoarea creanțelor însă în loc să facă aplicarea dispozițiilor art. 33 din Legea nr. 85/2006 și să soluționeze contestația, aplică în mod greșit dispozițiile art. 244 alin. (1) pct. 1 C.proc.civ., dispoziții care nu sunt aplicabile în speță,. în condițiile în care așa cum s-a arătat mai sus, legiuitorul îl obligă pe creditor să justifice o creanță certă, lichidă și exigibilă atunci când formulează o cerere de deschidere a procedurii insolvenței.
Pentru toate aceste considerente, curtea în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C.proc.civ. raportat la art. 304 pct. 9 din același cod, a admis recursul, a casat încheierea recurată și a dispus trimiterea dosarului aceleiași instanțe, pentru continuarea judecății și soluționarea contestației la starea de insolvență, formulată de către debitoarea SC C. SRL, cadru procesual în care judecătorul sindic poate verifica îndeplinirea condițiilor de valabilitate a creanței, condiții necesare pentru a se putea dispune deschiderea procedurii.
