Preşedintele comitetului creditorilor în urma hotărârii adunării creditorilor ori, dacă nu s-a constituit comitetul creditorilor, un creditor desemnat de adunarea creditorilor sau creditorul care deţine mai mult de 50% din valoarea creanţelor înscrise la masa credală pot introduce cererea de atragere a răspunderii patrimoniale, dacă administratorul judiciar sau lichidatorul nu a indicat persoanele culpabile de starea de a debitorului şi/sau a hotărât că nu este cazul să formuleze acţiunea în răspundere.
Câtă vreme în evidenţele organelor fiscale societatea falită apare înregistrată cu un mijloc de transport, adică cu un bun în proprietate, nu se poate, fără realizarea unor minime demersuri, afirma că debitoarea nu deţine bunuri în patrimoniu şi, în consecinţă, aplică dispoziţiile art. 131 din Legea nr. 85/2006, modificată, ştiut fiind faptul că închiderea procedurii insolvenţei duce la descărcarea de îndatoriri sau responsabilităţi atât a judecătorului-sindic, cât şi a practicianului numit în cauză, iar până ce situaţia acestui bun nu a fost lămurită, închiderea procedurii este prematură, scopul legii (acoperirea pasivului debitorului) nefiind realizat.
Secţia comercială, Decizia nr. 213 din 8 februarie 2011
Prin sentința comercială nr. 802/J.S. din 30 septembrie 2010 pronunțată în dosarul nr. 3710/115/2009 judecătorul-sindic din cadrul Tribunalului Caraș-Severin, în urma respingerii obiecțiunilor creditorului Consiliul Local R, în temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006, modificată, a dispus închiderea procedurii insolvenței debitoarei SC P SRL Reșița, reprezentată prin lichidatorul judiciar SCP. M S.P.R.L. Timișoara, precum și radierea acesteia din registrul comerțului. De asemenea, tribunalul a descărcat practicianul de orice îndatoriri și responsabilități cu privire la procedură, debitor și averea lui, creditori, titulari de garanții, acționari sau asociați, notificând, totodată, sentința debitoarei, creditorilor, direcției teritoriale a finanțelor publice și Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin, pentru efectuarea mențiunii de radiere și în vederea publicării în Buletinul procedurilor de insolvență.
împotriva sentinței comerciale de mai sus au declarat recurs creditorii Consiliul Local R și Direcția Generală a Finanțelor Publice C. Prima recurentă a solicitat casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a putea fi solicitat de către comitetul creditorilor angajarea răspunderii materiale a administratorilor falitei, în timp ce a doua recurentă a solicitat modificarea ei în tot, în sensul admiterii obiecțiunilor sale la raportul final întocmit de lichidatorul judiciar SCP. M S.P.R.L. Timișoara și continuarea procedurii de insolvență a SC P SRL Reșița pentru ca practicianul să facă demersurile ce se impun în conformitate cu dispozițiile legale pentru a identifica mijlocul de transport cu care debitoarea figurează în evidențele fiscale.
Prin decizia civilă nr. 213 din 8 februarie 2011 C.A. Timișoara, deși a respins recursul creditoarei Direcția Generală a Finanțelor Publice C, l-a admis pe cel al creditorului Consiliul Local R și a casat sentința comercială nr. 802/J.S. din 30 septembrie 2010 a Tribunalului Caraș-Severin, trimițând cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru a decide astfel instanța de control judiciar a reținut că în actuala reglementare alin. (3) al art. 138 din Legea insolvenței prevede că președintele comitetului creditorilor în urma hotărârii adunării creditorilor ori, dacă nu s-a constituit comitetul creditorilor, un creditor desemnat de adunarea creditorilor sau creditorul care deține mai mult de 50% din valoarea creanțelor înscrise la masa credală pot introduce acțiunea prevăzută la alin. 1, dacă administratorul judiciar sau lichidatorul nu a indicat persoanele culpabile de starea de insolvență a debitorului și/sau a hotărât că nu este cazul să formuleze acțiunea în răspundere, autorizarea judecătorului-sindic nemaifiind cerută. Cum pe tabelul definitiv sunt înscriși trei creditori, recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice C deținând 98,34% din totalul sumelor înscrise la masa credală a falitei SC P SRL Reșița, această instituție fiind, potrivit celor afirmate de practician, și președintele comitetului creditorilor, comitet desemnat încă din data de 24 iunie 2010, Curtea constată că criticile sale referitoare la închiderea prematură a procedurii de colectivă sunt neîntemeiate, ceea ce determină respingerea recursului său ca nefondat.
Totuși, recursul creditorului Consiliului Local R. va fi primit, întrucât în mod greșit prima instanță a respins obiecțiunile acestuia cu privire la propunerea lichidatorului judiciar de închidere a procedurii insolvenței în temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006, modificată.
Potrivit acestui text, în orice stadiu al procedurii, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și niciun creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic va da o sentință de închidere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat. Rațiunea instituirii de către legiuitor a acestui caz de închidere a procedurii insolvenței este aceea că scopul legii – acoperirea pasivului debitorului falit – nu mai poate fi realizat, în condițiile în care în averea debitorului nu există nici măcar valori patrimoniale care să acopere cheltuielile administrative generate de desfășurarea procedurii. Există, astfel, toate premizele pentru a considera că efectuarea unor alte cheltuieli pentru continuarea procedurii – din fondul special de lichidare, constituit în condițiile art. 4 din lege – nu ar conduce, în mod rezonabil, la rezultate pozitive, nefăcând altceva decât să mărească nejustificat cheltuielile administrative ale procedurii.
în speță, însă, o astfel de concluzie nu se justifică. Este adevărat că toate notificările trimise de practician atât debitoarei, la sediul social, cât și asociaților și administratorului acesteia au fost restituite cu diverse mențiuni, iar fostul administrator nu i-a predat, contrar celor dispuse prin art. 35 din legea-cadru, actele și informațiile prevăzute la art. 28 alin. (1). Dar, câtă vreme în evidențele organelor fiscale societatea falită apare înregistrată cu un mijloc de transport, adică cu un bun în proprietate, nu se poate, fără realizarea unor minime demersuri, afirma că debitoarea nu deține bunuri în patrimoniu și, în consecință, cere aplicarea dispozițiilor art. 131 din același act normativ, știut fiind faptul că închiderea procedurii insolvenței duce la descărcarea de îndatoriri sau responsabilități, cu privire la procedură, debitor și averea acestuia, creditori, titulari de garanții, acționari sau asociați atât a judecătorului-sindic, cât și a practicianului numit în cauză. Or, atâta timp cât situația acestui bun nu a fost lămurită, închiderea procedurii este prematură, scopul legii (acoperirea pasivului debitorului) nefiind realizat.
în atare situație, Curtea statuează că se impune casarea hotărârii de închidere a procedurii de executare colectivă a debitoarei intimate SC P. SRL Reșița, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare aceluiași tribunal, pentru ca lichidatorul judiciar să întreprindă demersuri în vederea identificării unicului bun aflat, scriptic cel puțin, în averea falitei, prin informări la Instituția Prefectului – Serviciul Regim Permise de Conducere și înmatriculare Vehicule, iar ulterior, dacă este cazul, la Poliția Rutieră pentru a încerca identificarea autovehiculului în trafic, iar judecătorul-sindic se va preocupa să deslușească situația juridică și de fapt a bunului debitoarei, urmărind mai apoi valorificarea lui, în condițiile legii, pentru acoperirea pasivului falitei.
(Judecător dr. Csaba Bela Nasz)
