Lichidarea reprezintă a doua fază a procesului de dispariţie a personalităţii juridice a societăţii comerciale, fază în care se desfăşoară operaţiunile necesare încheierii afacerilor societăţii, respectiv stabilirea, identificarea şi cuantificarea activelor şi transformarea lor în numerar, stabilirea pasivului, plata creditorilor sociali şi împărţirea rezultatelor lichidării între asociaţi.
Legea impune un anumit termen pentru finalizarea lichidării, termen justificat tocmai de situaţia specială în care se află societatea, caracterizată printr-o capacitate de folosinţă limitată la nevoile lichidării şi înlocuirea organelor sociale cu lichidatorul, dar şi de necesitatea de a clarifica cât mai rapid raporturile cu creditorii.
Secţia comercială, maritimă şi fluvială şi pentru cauze de administrativ şi fiscal, Decizia nr. 329 din 17 martie 2011
Prin cererea adresată Tribunalului Tulcea și înregistrată la nr. 2814/88/2010, Oficiul Național al Registrului Comerțului a solicitat radierea SC N. SRL, înregistrarea în registrul comerțului a mențiunii de radiere, comunicarea și efectuarea publicității încheierii, în condițiile prevăzute de lege.
în motivare, reclamantul a arătat că, în temeiul art. 260 din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările ulterioare, raportat la dispozițiile art. 6 alin. (1) și alin. (2) din O.U.G. nr. 43/2010, s-a procedat la verificarea datelor înregistrate în registrul comerțului computerizat privind persoanele juridice și s-a constatat că societatea în cauză se află în dizolvare/lichidare voluntară, conform mențiunii nr. 285/11.02.1994.
S-au anexat cererii certificatul de înscriere mențiuni, încheierea din 14.02.1994, actul adițional autentificat sub nr. 1167/11.02.1994, cererea nr. 285/ 11.02.1994 privind înregistrare mențiuni, formulată de SC N. SRL
Prin Sentința civilă nr. 579/19.11.2010, Tribunalul Tulcea a admis cererea formulată de reclamantul Oficiul Național al Registrului Comerțului București – reprezentat prin C.S – Director delegat al Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Tulcea, în contradictoriu cu pârâta SC N. SRL, ANAF București și DGFP Tulcea.
în temeiul art. 6 alin. (2) din O.U.G. nr. 43/2010, coroborat cu art. 3 din O.U.G. nr. 116/2009, cu modificările ulterioare s-a dispus radierea din Registrul Comerțului a pârâtei SC N. SRL, și a dispus înregistrarea în Registrul Comerțului a încheierii de radiere.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond, examinând cauza, în raport cu probele administrate și aspectele învederate, a reținut că prin actul adițional autentificat sub nr. 1167/11.02.1994, asociatul unic al SC N. SRL a decis dizolvarea societății începând cu 10.02.1994.
Din certificatul emis de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Tulcea la 16.02.1994 a rezultat că modificările cuprinse în actul adițional autentificat sub nr. 1167/11.02.1994 au fost înregistrate în Registrul Comerțului.
Potrivit art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 43/2001, prevederile art. 260 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, astfel cum a fost modificat prin prezenta ordonanță de urgență, se aplică în mod corespunzător și procedurilor de dizolvare sau lichidare voluntară aflate în derulare la data intrării în vigoare a acesteia, dată de la care curg termenele prevăzute la art. 260 din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, fiind data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență.
în continuare, art. 6 alin. (2) din același act normativ stipulează că, prin excepție de la dispozițiile alin. (1), societățile comerciale care la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se află în dizolvare sau lichidare voluntară de mai mult de 3 ani sunt radiate din oficiu din registrul comerțului. Radierea se dispune prin sentință a tribunalului comercial sau a secției comerciale a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul societății, la cererea Oficiului Național al Registrului Comerțului. Soluționarea cererii se face cu citarea societății și a Agenției Naționale de Administrare Fiscală și a direcției generale a finanțelor publice județene sau a municipiului București, după caz. Procedura prevăzută de art. 3 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 116/2009 pentru instituirea unor măsuri privind activitatea de înregistrare în registrul comerțului se aplică în mod corespunzător.
Așa fiind, făcând aplicarea prevederilor legale menționate, instanța de fond a admis cerere a și a dispus radierea din Registrul Comerțului a SC N. SRL, înscrierea hotărârii în Registrul Comerțului și comunicarea către societatea pârâtă, ANAF și DGFP Tulcea, publicarea pe pagina de internet a O.N.R.C. și afișarea la sediul O.R.C. Tulcea.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs DGFP Tulcea.
în motivarea recursului se arată că, greșit prima instanță a admis cererea ORC și a dispus radierea din Registrul Comerțului a pârâtei SC N. SRL, cu consecința înregistrării în registrul Comerțului a încheierii de radiere, deoarece consideră că excepția prevăzută la alin. (2) din art. 6 din O.U.G. nr. 43/2010, coroborat cu art. 3 din O.U.G. nr. 116/2009, potrivit căreia societățile comerciale care la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 43/2010 se află în dizolvare sau lichidare voluntară de mai mult de 3 ani sunt radiate din oficiu din Registrul Comerțului este discriminatorie pe de o parte față de restul agenților economici ce parcurs toate etapele de dizolvare/lichidare voluntară, respectiv radiere, iar pe de altă parte, față de creditorii care nu și-au recuperat datoriilor restante pe care societatea aflată în dizolvare/lichidare voluntară le are față de aceștia.
Potrivit legislației în vigoare (Titlul VII din Legea nr. 31/1990), după ce lichidarea voluntară a fost efectuată la ORC, reprezentantul firmei trebuie să depună cererea de radiere însoțită de o serie de documente, cum ar fi bilanțul de lichidare aprobat de asociați, certificatul de atestare fiscală din care rezultă că societatea nu are datorii la bugetul de stat și la contribuțiile sociale, certificatul de înregistrare și dovada privind plata taxelor legale.
Ori, la data solicitării radierii de către ORC, debitoarea SC N. SRL figurează în evidențele fiscale cu o creanță fiscală de 68 lei.
Prin urmare, solicită admiterea recursului și modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii cererii ORC Tulcea de radiere a societății din Registrul Comerțului.
Intimatul reclamant ORC, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului declarat de pârâtă ca nefondat și menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond ca fiind legală și temeinică.
Analizând cauza sub aspectul motivelor invocate, Curtea constată că recursul este nefondat.
Potrivit disp. art. 6 din O.U.G. nr. 43/2010 de modificare a Legii nr. 31/1990, „(1) Prevederile art. 260 din Legea nr. 31/1990 (referitoare la procedura de lichidare voluntară) privind societățile comerciale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, astfel cum a fost modificat prin prezenta ordonanță de urgență, se aplică în mod corespunzător și procedurilor de dizolvare sau lichidare voluntară aflate în derulare la data intrării în vigoare a acesteia, data de la care curg termenele prevăzute la art. 260 din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, fiind data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență.
(2) Prin excepție de la dispozițiile alin. (1), societățile comerciale care la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se află în dizolvare sau lichidare voluntară de mai mult de 3 ani sunt radiate din oficiu din registrul comerțului. Radierea se dispune prin sentință a tribunalului comercial sau a secției comerciale a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul societății, la cererea Oficiului Național al Registrului Comerțului. Soluționarea cererii se face cu citarea societății și a Agenției Naționale de Administrare Fiscală și a direcției generale a finanțelor publice județene sau a municipiului București, după caz. Procedura prevăzută de art. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 116/2009 pentru instituirea unor măsuri privind activitatea de înregistrare în registrul comerțului se aplică în mod corespunzător.
(3) Dispozițiile alin. (2) se aplică în mod corespunzător și societăților care se află în lichidare voluntară de mai mult de 5 ani, în urma prelungirii termenului de 3 ani, dispusă de tribunal, potrivit legii.”
La solicitarea Oficiului Național al Registrului Comerțului, prin ORC Tulcea, s-a constatat de către prima instanță că societatea pârâtă s-a aflat în lichidare mai mult de 3 ani, procedura de lichidare fiind declanșată încă din anul 1993, situație în care în mod corect a reținut incidența dispozițiilor legale menționate, dispunând radierea societății din registrul comerțului.
Curtea apreciază lipsite de relevanță susținerile recurentei referitoare la existența unei datorii către DGFP Tulcea, precum și la crearea prin art. 6 din O.U.G. nr. 43/2010 a unei situații discriminatorii între societățile comerciale aflate în lichidare.
Lichidarea reprezintă a doua fază a procesului de dispariție a personalității juridice a societății comerciale, fază în care se desfășoară operațiunile necesare încheierii afacerilor societății, respectiv stabilirea, identificarea și cuantificarea activelor și transformarea lor în numerar, stabilirea pasivului, plata creditorilor sociali și împărțirea rezultatelor lichidării între asociați.
Legea impune un anumit termen pentru finalizarea lichidării, termen justificat tocmai de situația specială în care se află societatea, caracterizată printr-o capacitate de folosință limitată la nevoile lichidării și înlocuirea organelor sociale cu lichidatorul, dar și de necesitatea de a clarifica cât mai rapid raporturile cu creditorii.
Procedura de lichidare se finalizează cu cererea de radiere a societății din registrul comerțului, cerere formulată de către lichidator.
Prin dispozițiile art. 6 alin. (2) și 3 din O.U.G. nr. 43/2010, legiuitorul a impus ca societățile comerciale care la data intrării în vigoare a ordonanței de urgență se află în dizolvare sau lichidare voluntară de mai mult de 3 ani, respectiv 5 ani dacă termenul a fost prelungit în condițiile legii, să fie radiate din oficiu din registrul comerțului.
Rațiunea unor astfel de dispoziții este aceea de a reglementa situația societăților comerciale pentru care operațiunile de lichidare s-au desfășurat sub imperiul legii vechi, nefiind încă finalizate în termenul prevăzut de lege. Astfel, potrivit dispozițiile art. 260, anterior modificărilor aduse prin O.U.G. nr. 43/2010, termenul pentru finalizarea lichidării era de trei ani, cu posibilitatea de prelungire cu 2 ani, iar radierea societății din registrul comerțului se putea dispune la solicitarea lichidatorului sau din oficiu.
Prin urmare, dispozițiile art. 6 alin. (2) și alin. (3) din O.U.G. nr. 43/2010, nu fac altceva decât, să sancționeze pasivitatea lichidatorilor sau a asociaților atunci când societatea s-a aflat în lichidare ori dizolvare pe o perioadă mai mare decât cea impusă de lege, sancțiunea fiind aceea a radierii din oficiu a societății din registrul comerțului.
Ori, nu se poate invoca în această fază împrejurarea că anumite debite către creditori nu au fost stinse prin lichidare și nici că se creează o situație diferită, discriminatorie pentru societățile aflate în lichidare. Aceste societăți au beneficiat de un termen de 3 ani sau chiar 5 ani pentru efectuarea operațiunilor de lichidare, iar creditorii au avut posibilitatea de a urmări aceste operațiuni și de a acționa în scopul satisfacerii creanțelor, așa încât nu pot invoca la acest moment faptul că sunt prejudiciați prin radierea societății din oficiu.
Pentru considerentele expuse, apreciind că motivele invocate de recurentă sunt nefondate, urmează a respinge recursul ca atare, în baza art. 312 alin. (1) C.proc.civ.
