DECIZIA CIVILĂ NR. 598/R/2009
Ședința publică din 3 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Doina Măduța JUDECĂTOR 2: Dana Cigan
JUDECĂTOR 3: Felicia Toader
Judecător – –
Judecător – –
Judecător – –
Grefier – –
Grefier – –
Pe rol, soluționarea recursului civil declarat de recurentul reclamant, domiciliat în S,-, județul B în contradictoriu cu intimata SC -AN SRL, cu sediul în Carei,-/B, județul S-M împotriva sentinței civile nr. 857/LM din 15 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor având ca obiect: litigiu de muncă.
Pe rol, soluționarea recursului civil declarat de recurentul reclamant, domiciliat în S,-, județul B în contradictoriu cu intimata SC -AN SRL, cu sediul în Carei,-/B, județul S-M împotriva sentinței civile nr. 857/LM din 15 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor având ca obiect: litigiu de muncă.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că părțile prezente în ședința publică din 1 aprilie 2009 au pus concluzii asupra recursului consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când în vederea deliberării s-a amânat pronunțarea la data de 3 aprilie 2009, după care:
CURTEA DE APEL
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 857/LM din 15 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihors -a admis în parte contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata SC -AN SRL și în consecință:
S-a dispus anularea deciziei de imputare nr. 1 din 23.04.2008 emisă de intimată.
Au fost respinse restul capetelor de cerere.
Din considerentele sentinței se reține că,contestatorul a fost angajatul societății SC -AN SRL în funcția de lucrător comercial conform contractului individual de muncă nr.-/26.04.2006 (fila 5 dosar). În această calitate a avut dat în folosință autoturismul cu nr. -. Cu acest autoturism contestatorul a făcut deplasări în Ungaria de mai multe ori în, interes personal, conform notei explicative de la fila 7 dosar. Pentru aceste fapte contestatorul a fost sancționat cu desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă prin Decizia de concediere nr.1 din 23.04.2008 și a fost emisă Decizia de imputare nr.1 din 23.04.2008 pentru recuperarea prejudiciului cauzat intimatei prin faptele comise.
Sub aspectul temeiniciei și legalității Deciziei de concediere nr.1 din 23.04.2008, instanța reține faptul că în conformitate cu dispozițiile art. 267 din Legea 53/2003 contestatorului i-a fost făcută cercetarea disciplinară prealabilă, la care contestatorul a fost prezent. Sub sancțiunea nulității absolute este prevăzută în lege sancționarea unui angajat fără să fi fost făcută cercetarea disciplinară prealabilă. Nerespectarea termenului de cinci zile prevăzut de alin. 3 al art.75 din CONTRACTUL COLECTIV DE MUNCĂ UNIC LA NIVEL NAȚIONAL PE ANII 2007-2010 pentru convocarea salariatului în vederea efectuării cercetării prealabile nu este sancționată cu nulitatea actului încheiat în aceste condiții. Convocatorul comunicat contestatorului (fila 8 dosar) corespunde cerințelor prevăzute atât de art.267 alin.2 Din Legea 53/2003 cât și de art. 75 din CONTRACTUL COLECTIV DE MUNCĂ UNIC LA NIVEL NAȚIONAL PE ANII 2007-2010, arătând obiectul, data, ora si locul întrevederii.
Pentru aceste motive instanța a constatat faptul că criticile aduse de contestator față de decizia de concediere nr.1 din 23.04.2008 sunt nefondate, motiv pentru care urmează să dea o soluție de respingere a capetelor de cerere privind constatarea nulității cercetării disciplinare efectuată intimată la data de 22.04.2008 și constatarea nulității Deciziei de concediere nr.1 din 23.04.2008, precum și capetelor de cerere accesorii acestora, ca fiind neîntemeiate.
Privitor la Decizia de imputare nr.1 din 23.04.2008 instanța reține că în conformitate cu dispozițiile art. 270 alin. 1 din Legea 53/2003 “Salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătura cu lor.”
Prin acest text de lege legiuitorul a eliminat instituția juridică a răspunderii materiale, introducând o instituție nouă a răspunderii patrimoniale, ca o garanție in plus in ocrotirea drepturilor salariatului.
Pentru antrenarea răspunderii patrimoniale în lumina reglementărilor Legii 53/2003 se impune ca angajatorul sa obțină titlu executoriu împotriva salariatului, astfel încât decizia de imputare si angajamentul de plata ca forme specifice de acțiune prin care se materializează dreptul de creanța al unității păgubite față de autorul faptei ilicite si prejudiciabile nu-și mai are reglementare legală în dispozițiile codului muncii.
Decizia de imputare nu mai are în prezent un suport juridic. iar calea de recuperat a prejudiciului aleasă de către intimată excede mijlocului juridic prevăzut de legiuitor în conținutul articolului în discuție.
Față de aceste considerente instanța a admis capătul de cerere privind anularea Deciziei de imputare nr.1 din 23.04.2008 și a dispus anularea acestei decizii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs contestatorul G solicitând admiterea acestuia, modificarea în parte a sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Arată recurenta în dezvoltarea motivelor de recurs că hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală, subliniind în acest sens că activitatea de cercetare disciplinară desfășurată în privința acestuia este lovită de nulitate absolută întrucât nu au fost respectate dispozițiile legale.
Arată că nu a avut posibilitatea de a cunoaște toate actele și faptele cercetării și a solicitat în apărare probele pe care le consideră necesare, de a fi asistat de un reprezentant al sindicatului, ori de a-și putea prezenta poziția în termenul obligatoriu de 5 zile.
Mai subliniază că în opinia sa termenul de 5 zile este un termen imperativ a cărui nerespectare atrage invalabilitatea cercetării disciplinare.
De asemenea învederează că a fost chemat telefonic la sediul firmei, i s-a pus în față o hârtie și i s-a cerut să scrie o notă explicativă, după care a fost pus să semneze că a primit convocarea pentru efectuarea cercetării disciplinare, nefiind astfel convocat în mod legal ceea ce echivalează cu nulitatea cercetării disciplinare.
În privința cheltuielilor judiciare arată că le-a justificat prin chitanțele depuse la dosar.
Intimata SC -AN SRL nu a formulat întâmpinare, însă și-a precizat poziția procesuală solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul formulat prin prisma criticilor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, instanța constată următoarele:
Potrivit art.267 al.2 din Codul muncii, punctul de pornire în efectuarea cercetării disciplinare îl constituie convocarea în scris a salariatului cu arătarea obiectului, datei, orei și locul întrevederii.
În cauză, intimata a făcut dovada convocării recurentului ( a se vedea convocatorul- fila 8 din dosarul de fond) prin care i s-a adus la cunoștință să se prezinte la data de 22.04.2008 ora 19,05 în vederea clarificării situației legată de utilizarea autoturismului de serviciu în interesul său personal.
Ori acest act poate fi apreciat ca o convocare legală în sensul dispozițiilor citate, aspect corect reținut de altfel de către prima instanță, neputându-se reține din acest punct de vedere nulitatea cercetării disciplinare prealabile susținută de recurent.
De asemenea nu poate fi primită nici critica cum că cercetarea prealabilă ar fi lovită de nulitate pentru nerespectarea termenului de 5 zile prev. de art.75 al.3 din Contractul Colectiv de Muncă La Nivel Național pe anii 2007 – 2010, nefiind vorba de un termen legal imperativ, ci de un termen de recomandare, a cărui nerespectare este sancționată cu nulitatea.
Rezultă că aplicarea sancțiunii s-a făcut cu efectuarea cercetării prealabile în condițiile legii, convocarea respectând ad literam dispozițiile art.267 alin.2 din Codul muncii.
În ceea ce privește critica referitoare la neacordarea cheltuielilor judiciare, se constată că în recurs s-a făcut dovada cheltuielilor efectuate în fața instanței de fond, depunându-se la dosar chitanțele din care rezultă achitarea onorariului avocațial, astfel că sub acest aspect, recursul va fi admis în conformitate cu dispozițiile art.312 cod procedură civilă, urmând a se modifica în parte sentința recurată, în sensul că se va acorda cheltuielile de judecată parțiale în favoarea contestatorului în sumă de 400 lei, corespunzătoare părții admise din acțiune.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE ca fondat recursul civil declarat de recurentul reclamant, domiciliat în S,-, județul B în contradictoriu cu intimata SC -AN SRL, cu sediul în Carei,-/B, județul S-M împotriva sentinței civile nr. 857/LM din 15 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o modifică în parte în sensul că:
OBLIGĂ intimata la 400 lei cheltuieli de judecată parțiale în favoarea recurentului reclamant.
MENȚINE restul dispozițiilor sentinței recurate.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 3 aprilie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
– – – – – – – –
– – – – – – – –
Red dcz
24.04.2009
Jud fond,
Dact IC
2ex/30.04.2009
ÎNCHEIERE
Ședința publică din 1 aprilie 2009
Președinte – – – judecător
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintăav.,în baza împuternicirii avocațiale din 1 aprilie 2009 emisă de Baroul Bihor – Cabinet Individual, , în reprezentarea intimatei.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru, după care:
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul supra recursului.
Reprezentantul recurentului solicită admiterea recursului în sensul admiterii în totalitate a acțiunii așa cum a fost aceasta formulată, cu cheltuieli de judecată constând în onorariul avocațial conform chitanței depuse la instanța de fond.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea recursului, menținerea în tot a hotărârii atacate.
Pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise și în vederea deliberării,
DISPUNE:
Amână pronunțarea la data de3 aprilie 2009, cam. 39, ora 9.00
Pentru când părțile au termen în cunoștință.
Dată în ședința publică din 1 aprilie 2009.
