Procedura insolvenţei. Atragerea răspunderii personale a fostului administrator


Acţiunea pentru atragerea răspunderii personale a fostului administrator poate fi formulată de creditorul care deţine mai mult de 50% din valoarea creanţelor înscrise la masa credală, de administratorul/lichidatorul judiciar ori de preşedintele comitetului creditorilor sau un creditor desemnat în urma hotărârii adunării creditorilor.

Secţia comercială, de administrativ şi fiscal, Decizia nr. 704 din 25 februarie 2011

Prin cererea înaintată judecătorului sindic desemnat în dosar nr. 20/40/F/2010, aflat pe rolul Tribunalului Botoșani – Secția Comercială Contencios Administrativ și Fiscal -, la data de 23.11.2010, lichidatorul judiciar Cabinet Individual de Insolvență C.I. a solicitat închiderea procedurii de faliment față de debitoarea SC Z. SRL Botoșani cu motivarea că debitoarea nu deține bunuri care prin valorificare să contribuie la acoperirea creanțelor înscrise la masa credală, conform precizărilor făcute de Primăria Municipiului Botoșani – Serviciul de Impozite și Taxe Locale iar creditorii convocați în Adunarea Generală din 29.09.2010 nu s-au oferit să avanseze sumele corespunzătoare continuării procedurii, fiind de acord ca lichidatorul judiciar să solicite închiderea procedurii, fără angajarea răspunderii personale a fostului administrator al falitei.

La raport au fost anexate înscrisuri.

Prin sentința nr. 767 din 16 decembrie 2010, Tribunalul Botoșani – secția comercială, contencios administrativ și fiscal – judecătorul sindic a admis cererea formulată de lichidatorul judiciar Cabinet individual de insolvență C.I. a dispus închiderea procedurii de faliment privind pe debitoarea SC Z. SRL Botoșani, radierea debitoarei din registrul comerțului și efectuarea notificărilor prevăzute de lege. Prin aceeași sentință a fost descărcat lichidatorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități, dispunându-se plata sa în limita sumei de 1270 lei din care 600 lei retribuție și 670 lei cheltuieli de procedură.

Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut că prin încheierea nr. 93 din 25 martie 2010 pronunțată în dosar nr. 20/40/2010 aflat pe rolul Tribunalului Botoșani – Secția Comercială Contencios Administrativ și Fiscal, irevocabilă prin nerecurare – s-a admis cererea Cabinetului Individual de Insolvență C.I. și în temeiul art. 107 alin. (1) lit. a) din s-a dispus intrarea în faliment în procedură simplificată a debitoarei SC Z. SRL Botoșani, iar la data de 19.08.2010 a fost înregistrat și afișat tabelul definitiv consolidat, cuprinzând creanțele asupra averii debitoarei, creditorii înscriși fiind Administrația Finanțelor Publice Botoșani cu o creanță bugetară în cuantum de 1.835 lei, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului București cu o creanță bugetară în sumă de 110 lei și Primăria municipiului Botoșani cu o creanță în sumă de 790 lei.

Cum din probele administrate în cauză a rezultat că în averea debitoarei nu există bunuri mobile sau imobile urmăribile iar creditorii înscriși la masa credală nu și-au manifestat disponibilitatea de a avansa sumele necesare acoperirii cheltuielilor administrative, fiind de acord cu închiderea procedurii potrivit procesului verbal al Adunării Creditorilor din 29.09.2010 (fila 53 dosar), judecătorul sindic a concluzionat că potrivit art. 131 din lege este în măsură a da o sentință de închidere a procedurii prin care să dispună și radierea debitoarei din registrul în care este înmatriculată.

împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat recurs creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului București.

în motivarea recursului întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 6, 8 și 9 și art. 3041 C.proc.civ., recurenta arată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu încălcarea dispozițiilor legale aplicabile în cauză, precizând că în opinia sa existau premizele aplicării dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006.

Prin decizia nr. 704/25. 02.2011, Curtea de Apel Suceava – Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a respins recursul, ca nefondat, pentru următoarele considerente:

în art. 138 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 se arată că în cazul în care administratorul/lichidatorul judiciar a hotărât că nu este cazul să introducă acțiunea prevăzută la alin. (1), aceasta poate fi introdusă de președintele comitetului creditorilor în urma hotărârii adunării creditorilor, ori, dacă nu s-a constituit un comitet al creditorilor, de un creditor desemnat de adunarea creditorilor; de asemenea, acțiunea poate fi introdusă de creditorul ce deține mai mult de 50% din valoarea creanțelor înscrise la masa credală.

Așa cum reiese din cuprinsul procesului-verbal din 29.09.2010 încheiat în cadrul adunării creditorilor (fila 53 dosar fond), creditorii debitoarei SC Z. SRL Botoșani au hotărât că nu se impune formularea cererii prevăzută la art. 138 alin. (1) din Legea nr. 85/2006.

în lipsa unei astfel de hotărâri și cum recurenta creditoare nu deține mai mult de 50% din valoarea creanțelor înscrise la masa credală, soluția de închidere a procedurii dispusă prin sentința nr. 767/16.12.2010 pronunțată de Tribunalul Suceava apare ca legală față de prevederile art. 131 din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic nefiind formal sesizat cu o cerere de atragere a răspunderii materiale anterior închiderii procedurii.

Celelalte critici aduse de recurentă referitoare la „neproductivitatea” pentru creditorii minoritari a dispozițiilor art. 131 și art. 138 alin. (3) din Legea nr. 85/2006, nu pot face obiectul analizei instanței de recurs întrucât instanța de judecată este chemată să interpreteze și să aplice legea, iar nu să facă analiza oportunității ei, raportat la interesele particulare ale unor participanți la procedură.