DECIZIA CIVILĂ NR. 757/2009-
Ședința publică din data de 22 aprilie 2009
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în O,-, județul B, în contradictoriu cu intimata contestatoare, domiciliată în comuna, sat., nr.198, județul B, împotriva sentinței civile nr. 1080/LM din 17 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: contestație împotriva deciziei de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi nu se prezintă nimeni, părțile fiind lipsă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței faptul că prezentul recurs este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și al timbrului judiciar, având în vedere natura cauzei dedusă judecății, după care:
Instanța, văzând faptul că partea recurentă a solicitat judecarea prezentei căi de atac și în lipsă părților, în conformitate cu prevederile art. 242 pct. 2 Cod procedură civilă, nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și trece la soluționarea recursului de față.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1080/LM din 17 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, s-a admis contestația formulată de contestatoarea, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B și în consecință:
S-a dispus anularea deciziei nr.-/01.07.2007 emisă de intimată pe seama contestatoarei, intimata fiind obligată să recalculeze pensia acesteia, prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 20 ani, cu acordarea drepturilor astfel stabilite începând cu data de 01.12.2005, sens în care s-a dispus emiterea unei noi decizii de pensionare, în favoarea contestatoarei.
Fără cheltuieli de judecată.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța în acest mod, instanța de fond a reținut următoarele aspecte:
Astfel, pentru a se realiza o corelare între pensiile pensionarilor indiferent de data înscrierii acestora la astfel încât să fie respectat principiul “la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie” precum și pentru asigurarea cadrului legal necesar recalculării pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, Guvernul României a adoptat Ordonanța de Urgență nr. 4 din 03.02.2005.
Conform art. 1 din OUG nr. 4/2005 pensiile din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 01.04.2001, se recalculează în condițiile prevăzute de prezenta ordonanță de urgentă.
Conform art. 2 din același act normativ recalcularea prevăzută la art. 1 se efectuează prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii cu respectarea prevederilor Legii 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, precum și a prevederilor prezentei ordonanțe de urgență.
Din coroborarea acestor texte de lege rezultă indubitabil că pentru pensiile stabilite anterior datei de 1.04.2001,determinarea punctajului mediu anual se realizează în conformitate cu prevederile Legii 19/2000. Ori, soțul contestatoarei a fost înscris la pentru muncă depusă și limită de vârstă la data de 18.01.1981. fiind pensionat în temeiul dispozițiilor Legii 3/1977.
Este adevărat că în conformitate cu art. 2 din Normele metodologice de aplicare a HG 1550/2004 stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechime integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază, însă aceste dispoziții legale nu sunt aplicabile întrucât pe lângă faptul că acest act normativ are o forță legislativă inferioară ordonanței de urgență este și anterior adoptării OUG nr.4/2005 care consacră principiul “la condiții egale de pensionare, pensii egale indiferent de anul ieșirii la pensie”. Prin urmare normele metodologice de aplicare a HG 1550/2004 sunt implicit abrogate prin intrarea în vigoare a OUG 4/2005. Nu se poate vorbi despre o retroactivitate a legii civile prin aplicarea Legii 19/2000 și pensionarilor înscriși la pensie anterior intrării în vigoare a acestui act normativ ci, este vorba de aplicarea principiului “aplicării imediate a legii noi”, recalcularea pensiilor realizându-se cu începere de la data intrării în vigoare a OUG nr.4/2005. De altfel, pentru a se realiza o uniformizare între pensiile pensionarilor înscriși la pensie anterior intrării în vigoare a Legii 19/2000 cu pensiile pensionarilor înscriși la pensie după intrarea în vigoare a Legii 19/2000 era imperios necesar a se aplica o legislație unitară, sens în care a fost adoptată OUG 4/2005 care face trimitere pentru toți pensionarii indiferent de data înscrierii la pensie la dispozițiile Legii 19/2000. Dacă s-ar aplica art. 2 din normele metodologice de aplicare a HG 1550/2004 care prevede aplicabilitatea mai multor acte normative în funcție de data înscrierii la pensie, scopul urmărit de legiuitor de a se uniformiza pensiile pensionarilor, nu va fi realizat niciodată întrucât s-ar aplica acte normative care prevăd condiții diferite pentru pensionare și implicit și un cuantum diferit al pensiilor în funcție de data înscrierii la pensie între pensionarii care îndeplinesc condiții egale de pensionare.
În concluzie, tuturor pensionarilor indiferent de data înscrierii la pensie urmează să li se aplice dispozițiile Legii nr.19/2000.
Conform art. 43 al. 1 din Legea nr.19/2000 asigurații care și-au desfășurat activitatea în locurile de muncă prevăzute la art.20 lit. și care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 20 de ani în aceste condiții beneficiază de pensie pentru limită de vârstă, începând cu vârsta de 45 de ani.
Conform art. 20 lit. a din Legea nr. 19/2000 locurile de muncă în condiții speciale sunt cele din unitățile miniere, pentru personalul care își desfășoară activitatea în subteran cel puțin 50% din timpul normal de muncă în luna respectivă.
Din carnetul de muncă al soțului contestatoarei rezultă că a desfășurat activitate în subteran o perioadă de peste 20 de ani in subteran.
Prin urmare, soțul contestatoarei îndeplinește condițiile prevăzute de art. 43 al. 1 din Legea nr.19/2000 și art.20 lit.a din Legea nr. 19/2000.
Conform art. 77 al.2. din Legea nr. 19/2000 în situația asiguraților prevăzuți la art.43 și 47, la stabilirea punctajului mediu anual se iau în considerare stagiile de cotizare prevăzute la aceste articole. Ori, art. 43 al. 1 din Legea nr. 19/2000 prevede un stagiu de cotizare de 20 de ani.
Prin urmare intimata Casa Județeană de Pensii a determinat greșit punctajul mediu anual al soțului contestatoarei și implicit a pensiei de urmaș a contestatoarei prin împărțirea numărului de puncte obținut de asigurat la un stagiu complet de cotizare de 30 de ani încălcând astfel dispozițiile art.77 al. 2 coroborat cu art. 43 al. 1 și art. 20 lit. a din Legii 19/2000.
Față de aceste considerente instanța a admis contestația formulată de contestatoare în conformitate cu dispozitivul hotărârii recurate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs intimata Casa Județeană de Pensii, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței civile recurate, în sensul respingerii contestației formulate de contestatoarea.
În dezvoltarea motivelor de recurs arată recurenta că din moment ce drepturile la pensie ale soțului contestatoarei s-au deschis sub imperiul Legii nr. 3/1977, stagiul de cotizare utilizat în procesul de recalculare al pensiei, este cel prevăzut de această lege și nu cel prevăzut de Legea nr. 19/2001.
În acest sens arată că instanța se găsește în eroare cu privire la interpretarea dispozițiilor art.2 alin 1 din HG1550/2004 și că principiul invocat de instanța de fond “la condiții egale de pensionare pensii egale indiferent de anul ieșirii la pensie ” nu poate fi aplicat în cauza de față, în condițiile în care prin art 2 al 3 al G nr. 1550 /2004 sânt stabilite excepțiile de la acest principiu, respectiv pentru persoanele ale căror drepturi la pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie1977-31 martie 2001.
Mai arată recurenta că prin decizia nr. -/01.07.2007 contestată prin acțiunea dedusă judecății au fost aplicate dispozițiile G nr. 19/2007, în sensul că pentru perioadele aferente anilor 1953-1962, au fost valorificate salariile medii aferente acelor ani în locul salariilor minime utilizate până la intrarea în vigoare a acestui act normativ.
Subliniază recurenta că drepturile la pensie stabilite prin această decizie se acordă începând cu data de 01.07.2007, astfel că solicitarea reclamantei de acordare a drepturilor la pensie restante din data de 01.12.2005 nu are fundament legal, întrucât dispozițiile G nr. 19/2007 nu prevăd acordarea retroactivă a drepturilor de pensie stabilite prin decizia nr. -/01.07.2005.
În continuare arată recurenta că instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile art 2 al. 1 din HG 1550/2004, sens în care arată recurenta faptul că în mod greșit instanța a considerat că stagiul de cotizare utilizat cu ocazia recalculării nu este cel impus de Legea nr. 3/1977 sub imperiul căreia s-au deschis drepturile la pensie ale soțului contestatoarei.
Subliniază recurenta că prin art 2 al 3 din G 1550/2004 sânt prevăzute excepțiile de la principiul “la condiții egale de pensionare pensii egale indiferent de anul ieșirii la pensie”, cum este cazul persoanelor ale căror drepturi la pensie s-au deschis sub imperiul Legii nr. 3/1977.
Intimata nu a formulat întâmpinare și nici nu și-a precizat poziția procesuală în cauză.
Analizând recursul formulat prin prisma criticilor invocate instanța apreciază că acesta este nefondat urmare a considerentelor ce vor fi expuse în cele ce urmează:
Drepturile la pensie ale soțului contestatoarei s-au deschis sub imperiul Legii nr. 3/1977, fiindu-i acordate începând cu data de 01.09.1990.
Prin decizia nr. 52473/23.11.1999, contestatoare a dobândit calitatea de pensionar de urmaș, urmare a decesului soțului său.
Urmare apariției UG. 4/2005, prin decizia nr. -/30.11.2005 au fost recalculate drepturile la pensie ale contestatoarei, rezultând în urma recalculării un punctaj mediu anual de 0,52697 puncte, folosindu-se în procesul de recalculare stagiul complet de cotizare de 30 de ani, prevăzut de Legea nr. 3/1977 sub imperiul căreia s-au deschis drepturile la pensie ale soțului contestatoarei.
Tribunalul în mod corect a reținut în cauza de față faptul că stagiul de cotizare care trebuia utilizat în procesul de recalculare a pensiei contestatoarei este de 20 de ani, în conformitate cu dispozițiile art. 43 din Legea nr. 19/2000, față de activitatea desfășurată de către soțul contestatoarei în subteran pe o perioadă mai mare de 20 de ani, locul acestuia de muncă încadrându-se în condiții speciale potrivit art 20 lit a din aceiași lege.
Susținerea recurentei din motivele de recurs, potrivit căruia stagiul de cotizare care trebuie utilizat în procesul de recalculare este de 30 de ani, astfel cum acesta este prevăzut de Legea nr. 3/1977, sub imperiul căruia acesta s-a pensionat, nu poate fi acceptată, sens în care vor fi avute în vedere prevederile OUG 4/2005 care a fost adoptată în scopul uniformizării pensiilor și în vederea rezolvării unitare a problemelor ce apar în procesul de interpretare generat de evoluția în timp a legislației de pensii, astfel încât să fie respectat principiul “la condiții egale de pensionare pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie”.
Este adevărat faptul că prin art 2 al. 3 din G nr. 1550/2004 se prevede că pentru persoanele ale căror drepturi la pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977-31 martie 2001 stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977, însă această prevedere intră în coliziune cu prevederile ordonanței mai sus arătate, care este un act normativ cu forță juridică superioară, și care așa cum s-a subliniat în aliniatele precedente a fost adoptat tocmai în scopul uniformizării pensiilor și în vederea realizării egalității de tratament pentru toate pensiile din sistemul public, indiferent de legislația care a fost în vigoare la data stabilirii inițiale a drepturilor la pensie, prin aplicarea acelorași principii și formule de calcul.
De asemenea, mai este de precizat că, chiar dacă prin art. 2al 3 din Normele Metodologice de Aplicare a Legii nr. 19/2001, aprobate pri G nr.1550/2004 se prevede că pentru persoanele ale căror drepturi s-au deschia în perioada 1 iulie 1977-31 martie 2001, stagiul de cotizare este prevăzut de Legea nr. 3/1977 aliniatul 4 al acestui articol derogă de la aliniatul anterior și face referire la pensiile stabilite de acte normative cu caracter special, iar dispozițiile înscrise în art. 20 din Legea nr. 19/2000, au caracter special.
Prin urmare, G nr. 1550/2004 invocată în recurs privind efectuarea operațiunilor de recalculare, nu poate adăuga la lege sau schimba sensul dispozițiilor legale cu forță superioară așa încât criticile recurentei axate în principal pe greșita interpretare și aplicare a legii nu vor fi reținute.
Este adevărat faptul că prin decizia nr. -/01.07.2007, s-a făcut aplicarea dispozițiilor G nr. 19/2007, iar în conformitate cu dispozițiile acestui act normativ, drepturile stabilite se acordă începând cu data de 01.07.2007, însă este de subliniat faptul că, contestatoarea nu a sesizat instanța cu modul de recalculare al pensiei efectuat în temeiul dispozițiilor acestui act normativ, ci stagiu de cotizare utilizat în procesul de recalculare, în temeiul nr.OUG 4/2005, astfel că solicitarea contestatoarei de acordare a drepturilor la pensie cu utilizarea unui stagiu de 20 de ani, începând cu data de 01.12.2005 nu poate fi considerată ca fiind fără fundament legal.
Față de aceste aspecte criticile recurentei fiind nefondate în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat, menținând ca legală și temeinică hotărârea recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de declarat de recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în O,-, județul B, în contradictoriu cu intimata contestatoare, domiciliată în comuna, sat., nr.198, județul B, împotriva sentinței civile nr. 1080/LM din 17 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi, 22 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
– – – – – – – –
– judecători fond –
– redactat decizie – judecător -18.05.2009
– dactilografiat grefier -18.05.2009-2 ex.
