DECIZIA CIVILĂ NR. 756/2009-
Ședința publică din data de 22 aprilie 2009
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în O,-, județul B, în contradictoriu cu intimata contestatoare, domiciliată în comuna de B, sat., nr.209, județul B, împotriva sentinței civile nr. 1026/LM din 13 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: contestație împotriva deciziei de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi nu se prezintă nimeni, părțile fiind lipsă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței faptul că prezentul recurs este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și al timbrului judiciar, având în vedere natura cauzei dedusă judecății, precum și faptul că la dosarul cauzei a parvenit prin Serviciu Registratură la data de 26.02.2009 întâmpinare din partea intimatei contestatoare, după care:
Instanța, văzând faptul că partea recurentă a solicitat judecarea prezentei căi de atac și în lipsă părților, în conformitate cu prevederile art. 242 pct. 2 Cod procedură civilă, nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și trece la soluționarea recursului de față.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1026/LM din 13 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, s-a admis în parte contestația formulată de contestatoarea, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, și în consecință:
S-a dispus anularea deciziei nr.53358/02.06.2008, emisă de intimată pe seama contestatoarei, intimata fiind obligată să recalculeze pensia acesteia, prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 20 de ani, cu acordarea drepturilor astfel stabilite începând cu data de 01.12.2005, sens în care intimata a fost obligată să emită o nouă decizie de pensionare.
Au fost respinse restul pretențiilor.
Fără cheltuieli de judecată.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța în acest mod, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Prin decizia nr.53358/02.03.2006 a fost recalculată pensia contestatoarei obținându-se în urma acestei operațiuni un punctaj de 0,64929 puncte. Potrivit buletinului de calcul anexat deciziei, stagiul complet de cotizare avut în vedere a fost de 30 de ani, conform Legii nr. 19/2000. Conform aceluiași act, legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la categoria de de care beneficiază sotul contestatoarei la data de 1 octombrie 2004 este Legeanr.3/1977.
Având în vedere susținerile contradictorii ale părților referitoare la legea aplicabilă, instanța a apreciat că în speță se impune o interpretare a legilor succesive adoptate în această materie, în scopul clarificării acestei probleme. Astfel, rolul puterii judecătorești este în esență acela de a aplica legea, adică aceea de aoi nterpreta și a adapta cazurilor particulare. În speță, tribunalul a identificat legea aplicabilă, ținând cont de principiile aplicării legii civile în timp, de intenția reală a legiuitorului, precum și de principiile generale ale dreptului.
Așadar, instanța a constatat că legea aplicabilă la data închiderii dreptului de pensionare al sotului contestatoarei era Legea nr. 3/1977, care prevedea la art. 8 o vechime integrală în muncă de 30 de ani. Coroborând acest text cu prevederile art. 2 alin.1 din HG1550/2004 care prevede că: “Stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază [.] ” ar fi trebuit să se concluzioneze că într-adevăr stagiul complet de cotizare al contestatorului ar fi de 30 de ani. astfel de concluzie este însă cu desăvârșire eronată, fiind rodul unei interpretări simplificate și care nesocotește reglementări ulterioare în materie, cu atât mai mult cu cât acestea au o forță superioară unei hotărâri de guvern pe care se întemeiază apărările intimatei, respectiv HG1550/2004 amintit mai sus. de care s-a făcut vorbire se regăsesc în nr.OUG4/2005 aprobată prin Legea nr.78/2005, care prevede în mod explicit “la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie”. Or, având în vedere acest principiu, pe de-o parte că nr.OUG4/2005 este ulterioară HG1550/2004 și pe de altă parte, că ordonanța aprobată prin Lege are o forță juridică superioară unei hotărâri de guvern, s- impus concluzia că prevederile art. 2 alin.1 din HG. 1550/2004 au fost abrogate tacit, în sensul că nu pot fi interpretate într-un mod care să ducă la stabilirea unor pensii diferențiate în funcție de anul ieșirii la pensionare.
Așa cum s-a arătat deja, judecătorul trebuie, în primul rând, să cerceteze care a fost intenția reală a legiuitorului. Astfel, din OUG4/2005 aprobată prin Legea nr. 78/2005, rezultă în mod indubitabil că legiuitorul a urmărit să înlăture toate discriminările dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite a ieșirii la pensie. În aceste condiții, aplicarea rigidă a HG1550/2004 încalcă în mod flagrant acest principiu. Or, a nu deroga de la principiile generale ale dreptului, a urma spiritul legii și nu numai litera sa, sunt două reguli elementare ce se impun judecătorului când interpretează legea.
În lumina acestei interpretări, tribunalul apreciat că prevederile Legii nr.19/2000 sunt aplicabile de la data intrării în vigoare a tuturor categoriilor de pensionări ce intră în sfera sa de reglementare, indiferent de data deschiderii dreptului lor la pensie. Art. 43 alin.1 din Legea nr.19/2000 prevede că asiguratii care și-au desfășurat activitatea în locurile de muncă prevăzute la art. 20 lit. a) și care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 20 de ani în aceste condiții beneficiază de pentru limită de varstă începând cu vârsta de 45 de ani. Prin decizia nr.- din 01.07.2007 instanța a reținut că stagiul de cotizare utilizat la calculul punctajului mediu anual a fost de 25 ani.
Față de ansamblul considerentelor expuse mai sus, tribunalul constatând că din copia carnetului de muncă al soțului contestatoarei și adeverința nr.2672/30.06.2008 emisă de Compania Națională a SA B, că soțul acesteia a desfășurat pe o perioadă mai mare de 20 de ani activitate în subteran, și 2 ani în procent de 100% în zona I de radiații în temeiul art. 20 alin.1 lit. a și art.43 din Legea nr. 19/2000 precum și art. 2 alin.1 din HG. 1550/2004 coroborat cu prevederile OUG4/2005 aprobată prin Legea nr.78/2005, motiv pentru care a fost admisă contestația conform dispozitivului hotărârii atacate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs intimata recurentă Casa Județeană de Pensii în termenul legal și scutit de taxă de timbru, solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate în sensul respingerii cererii formulate de contestator.
Arată recurenta, în de voltarea motivelor de recurs că, din moment ce drepturile la pensie ale soțului contestatoarei s-au deschis sub imperiul Legii nr. 3/1977, recalcularea drepturilor la pensie urmează a se face în conformitate cu prevederile acestei legi, astfel cum stabilesc prevederile HG. Nr. 1550/2004.
Prin urmare consideră recurenta că stagiul complet de cotizare utilizat la recalculare este de 30 de ani și nu de 20 de ani cum incorect a reținut Tribunalul.
Învederează că instanța de fond face o evidentă confuzie între stagiul complet de cotizare pe care Legea nr. 3/1977 îl impunea a fi realizat și anumite reduceri a vârstelor de pensionare, care operau în baza aceluiași act normativ, reduceri care se acordau în considerarea faptului că o anumită persoană și-a desfășurat activitatea în condiții speciale sau deosebite de muncă.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii recurate, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată în recurs. Menționează că sentința pronunțată de instanța de fond este temeinică și legală, în mod corect reținându-se incidența Legii nr. 19/2000.
În drept sunt invocate prevederile art. 115-119 Cod procedură civilă, art. 376-377 Cod procedură civilă, HG nr. 267/1990, Legea nr. 3/1977, art. 14 alin. 3, Legea nr. 19/2000-art.20 alin. 1 lit. a art. 44, art.77 alin.3.
Examinând sentința atacată sub aspectul criticilor aduse, a actelor și lucrărilor dosarului, Curtea apreciază ca fiind nefondat recursul pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
Prin decizia nr. 19613/24.11.1987 soțul intimatei a fost înscris la pensie pentru depusă și limită de vârstă drepturile fiindu-i stabilite și acordate în temeiul Legii nr. 3/1977 începând cu data de 01.12.1987, iar prin decizia nr. 53358/12.05.2005 contestatoarea a devenit beneficiara pensiei de urmaș după soțul decedat, stagiul de cotizare avut în vedere cu ocazia stabilirii drepturilor la pensia de urmaș fiind de 30 de ani.
Prin decizia nr. 53358/02.03.2006 a fost recalculată pensia contestatoarei utilizându-se același stagiu complet de cotizare de 30 de ani.
Conform actelor existente la dosarul cauzei, depuse în probațiune, respectiv copia carnetului de muncă și adeverința nr. 2672/30.06.2008 emisă de Compania Națională a SA B, soțul contestatoarei a desfășurat o perioadă mai mare de 20 de ani în subteran și 2 ani în procent de 100% în zona I de radiații.
În consecință se apreciază că prima instanță a realizat o corectă aplicare a normelor de drept material incidente în cauză, respectiv HG.nr. 1550/2004, OUG. nr 4/2005, Legea nr. 19/2000 raportat la data deschiderii dreptului la pensie al contestatorului și la stagiul complet de cotizare realizat de acesta în condiții speciale.
Astfel, chiar dacă antecesorului contestatoarei i s-au aplicat, la data deschiderii dreptului la pensie dispozițiile Legii nr. 3/1977, la recalcularea pensiei cuvenite contestatoarei, în calitatea sa de urmaș, nu se poate face abstracție de dispozițiile legii noi în materie, respectiv art. 20, 43,și 77 din Legea nr.19/2000, modificată și completată, aspect corect reținut de instanța de fond întrucât astfel s-ar încălca principiul consacrat prin actele normative de evaluare conform cărora -la condiții egale de pensionare se impune acordarea unor pensii egale indiferent de anul ieșirii la pensie, principiu consacrat prin OUG 4/2005. De altfel scopul acestor dispoziții legale a fost acela de a realiza egalitatea de tratament pentru toate pensiile din sistemul public indiferent de legislația care a fost în vigoare la data stabilirii inițiale a drepturilor, prin aplicarea acelorași principii și formule de calcul a pensiilor.
Art. 2 din Legea nr. 19/2000 consacră chiar principiul egalității tuturor participanților la sistemul public de pensii pentru că altfel s-ar produce un tratament discriminatoriu pentru cei care au obținut dreptul la pensie anterior Legii nr. 19/2000 ceea ce ar contraveni principiilor constituționale privind egalitatea de tratament.
Pe de altă parte susținerile recurentei în sensul că instanța de fond a făcut o confuzie între stagiul complet de cotizare impus prin Legea nr.3/1977 și anumitele reduceri ale vârstelor de pensionare care operau în baza aceluiași act normativ sunt nefondate, în speță instanța de fond dispunând recalcularea drepturilor de pensie ale contestatoarei cu luarea în considerare a stagiului complet de 20 de ani, urmare a reținerii incidenței în cauză a dispozițiilor Legii nr. 19/2000 și nicidecum prin raportare la dispozițiile Legii nr. 3/1977.
Având în vedere considerentele mai sus expuse instanța apreciază că în mod temeinic și legal s-a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 20 alin. 1lit. a și art. 43 din Legea 19/2000 coroborat cu art. 77 din aceeași lege, criticile formulate de recurentă nefiind fondate, motiv pentru care, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă va respinge recursul ca nefondat și va menține în totalitate sentința recurată ca legală și temeinică.
Fără cheltuieli de judecată nefiind justificate de către intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în O,-, județul B, în contradictoriu cu intimata contestatoare, domiciliată în comuna de B, sat., nr.209, județul B, împotriva sentinței civile nr. 1026/LM din 13 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor,pe care o menține în întregime.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi, 22.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
– – – – – – – –
– judecători fond –
– redactat decizie – judecător – 18.05.2009
– dactilografiat grefier -18.05.2009-2 ex.
