DECIZIA CIVILĂ nr. 996/2009-
Ședința publică din 25 mai 2009
Pe rol fiind judecarea recursului civil declarat de recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, cu sediul în O- județul B, în contradictoriu cu intimatul contestator, cu domiciliul în comuna sat nr. 12 județul B, împotriva sentinței civile nr. 110/LM/2009 din 12 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: contestație decizie pensionare,
La apelul nominal făcut în ședința publică de astăzi se prezintă intimatul contestator, lipsă fiind recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței cele de mai sus, faptul că recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru, după care:
Nefiind cereri sau excepții de formulat, instanța declară dezbaterile închise și acordă cuvântul asupra recursului.
Intimatul contestator solicită respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond ca legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.110/LM/2009 din 12 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, a fostadmisă contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii B și în consecință s-a dispus anularea deciziei nr. -/05.12.2006 emisă de intimată și obligată intimata să recalculeze pensia prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 20 ani, cu acordarea drepturilor astfel stabilite începând cu data de 01127.2005, sens în care a fost obligată să emită o nouă decizie de pensionare; a fost obligată intimata la 500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin decizia nr. -/30.11.2005 fost recalculată pensia contestatorului.
Stagiul complet de cotizare avut în vedere a fost de 30 de ani, conform art. 2 alin. 1 din HG1550/2004. Conform aceluiași act, legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la categoria de de care beneficiază contestatorul la data de 1 octombrie 2004 este Legea 3/1977.
Având în vedere susținerile contradictorii ale părților referitoare la legea aplicabilă, instanța a apreciat că în speță se impune o interpretare a legilor succesive adoptate în această materie, în scopul clarificării acestei probleme. Astfel, rolul puterii judecătorești este în esență acela de a aplica legea, adică aceea de aoi nterpreta și aoa dapta cazurilor particulare. În speță, instanța a identificat legea aplicabilă, ținând cont de principiile aplicării legii civile în timp, de intenția reală a legiuitorului, precum și de principiile generale ale dreptului.
Așadar, s-a constatat că legea aplicabilă la data deschiderii dreptului de pensionare al contestatorului era Legea nr. 3/1977. Coroborând acest text cu prevederile art. 2 alin. 1 din HG1550/2004 care prevede că: “Stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază [.] ” ar trebui să concluzionăm că într-adevăr stagiul complet de cotizare al contestatorului ar fi de 30 de ani. astfel de concluzie este însă cu desăvârșire eronată, fiind rodul unei interpretări simplificate și care nesocotește reglementări ulterioare în materie, cu atât mai mult cu cât acestea au o forță superioară unei hotărâri de guvern pe care se întemeiază apărările intimatei, respectiv HG1550/2004 amintit mai sus. de care facem vorbire se regăsesc în nr.OUG 4/2005 aprobată prin Legea 78/2005, care prevede în mod explicit “la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie”. Or, având în vedere acest principiu, pe de-o parte că nr.OUG 4/2005 este ulterioară HG1550/2004 și pe de altă parte, că ordonanța aprobată prin Lege are o forță juridică superioară unei hotărâri de guvern, se impune să concluzionăm că prevederile art. 2 alin. 2 din HG. 1550/2004 au fost abrogate tacit, în sensul că nu pot fi interpretate într-un mod care să ducă la stabilirea unor pensii diferențiate în funcție de anul ieșirii la pensionare.
Judecătorul trebuie, în primul rând, să cerceteze care a fost intenția reală a legiuitorului. Astfel, din OUG4/2005 aprobată prin legea 78/2005 rezultă în mod indubitabil că legiuitorul a urmărit să înlăture toate discriminările dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite a ieșirii la pensie. În aceste condiții, aplicarea rigidă a HG1550/2004 încalcă acest principiu. Or, a nu deroga de la principiile generale ale dreptului, a urma spiritul legii și nu numai litera sa, sunt două reguli elementare ce se impun judecătorului când interpretează legea.
În lumina acestei interpretări, instanța a apreciat că prevederile Legii 19/2000 sunt aplicabile de la data intrării în vigoare tuturor categoriilor de pensionări ce intră în sfera sa de reglementare, indiferent de data deschiderii dreptului lor la pensie. Art. 43 alin. 1 din Legea 19/2000 prevede că asigurații care si-au desfășurat activitatea in locurile de prevăzute la art. 20 lit. a) si care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 20 de ani în aceste condiții beneficiază de pentru limita de vârsta începând cu vârsta de 45 de ani.
Având in vedere că in cuprinsul deciziei de recalculare din 30.11.2005 este inserata mențiunea:”in situația in care in termen de 3 ani de la data de 01.12.2005 vor fi prezentate acte de natura a modifica elementele avute in vedere la determinarea punctajului mediu anual recalculat, noile drepturi se vor acorda de la data de 01.12.2005 “, instanța a obligat intimata sa acorde aceste drepturi de la data de 01.12.2005.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, scutit de plata taxelor de timbru, a declarat recurs intimata Casa Județeană de Pensii B O, solicitând admiterea acestuia, respingerea acțiunii.
Prin motivele de recurs, s-a invocat că intimatul a fost înscris la pensie în baza prevederilor Legii nr. 3/1977, drepturile de pensie ale acestuia fiind recalculate ulterior în baza HG nr. 1550/2004.
Consideră că este în eroare instanța cu privire la interpretarea articolului 2 aliniatul 1 din HG nr. 1550/2004, întrucât a apreciat că stagiul complet de cotizare utilizat cu ocazia recalculării nu ar fi cel impus de articolul 8 din Legea nr. 3/1977 ce reglementa vechimea integrală în muncă pentru bărbați la 30 ani și 25 de ani pentru femei, ci un alt număr de ani vechime în muncă, conform prevederilor Legii nr. 19/2000, care de fapt nu sunt incidente în cauză.
Nu conține Legea nr. 19/2000 nici o dispoziție ce să impună aplicarea sa la situații juridice anterioare adoptării ei, excepțiile de retroactivitate a legii citate nu se prezumă, astfel că nu sunt incidente dispozițiile Legii nr. 19/2000, câtă vreme acesta s-a pensionat în baza Legii nr. 3/1977, actul normativ cu caracter special în baza căruia s-au evaluat pensiile este HG nr. 1550/2004 pentru persoanele care au beneficiat de pensie anterior datei de 01.04.2001.
S-au invocat în drept dispozițiile articolului 304 punctele 8, 9 Cod procedură civilă, HG nr. 1550/2004.
Deși legal citat, intimatul contestator nu a depus întâmpinare, iar în ședința publică din 25.05.2009a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond ca legală și temeinică.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs, cât și din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:
Criticile aduse sentinței de către recurentă sunt neîntemeiate, soluția instanței de fond fiind legală și temeinică, bazată pe aprecierea justă a probelor administrate și interpretarea corectă a dispozițiilor legale aplicabile.
Recalcularea pensiei contestatorului în baza HG nr. 1550/2004 și OUG nr. 4/2005 fiind intervenită sub imperiul Legii nr. 19/2000, este evident că trebuie să se efectueze după normele și principiile instituite de acest act normativ.
Contestatorul a fost înscris la pensie prin decizia nr. -/22.08.2000. Actul normativ, în vigoare la data când intimatului i s-a deschis dreptul la pensie pentru limită de vârstă și vechime în muncă, a fost Legea nr. 3/1977, iar din actele depuse la dosar rezultă că acesta a desfășurat activitate în sector minier subteran în grupa I-a de muncă peste 27 de ani. Prin decizia nr. -/14.04.2005 – fila 43 dosar fond, iar ulterior prin deciziile cu același număr din 30.11.2005, 05.12.2006 – filele 43, 21 dosar fond, recurenta a recalculat pensia acestuia prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 30 de ani la determinarea punctajului mediu anual, ignorându-se activitatea desfășurată în condiții speciale – grupa I de muncă în subteran, dar și dispozițiile legale referitoare la recalcularea pensiei – OUG nr. 4/2005 și Legea nr. 19/2000.
Astfel, în ideea echității s-a adoptat OUG nr. 4/2005 ce consacră un principiu fundamental, la condiții egale de pensie, pensii egale indiferent de anul ieșirii la pensie. Această ordonanță de urgență a fost aprobată prin Legea nr. 78/2004 și are o forță juridică superioară unei hotărâri de Guvern, în speță a HG nr. 1550/2004, susținerile recurentei în sensul că Legea nr. 19/2000 nu a prevăzut excepții de la aplicarea sa, la situații anterioare intrării în vigoare, apar ca fiind neavenite.
În articolul 2 din OUG nr. 4/2005 s-a prevăzut expres faptul că, modul de calcul se efectuează prin determinarea punctajului mediu anual, cuantumul fiecărei pensii se calculează cu respectarea Legii nr. 19/2000, aspect ce nu poate conduce decât la concluzia că s-a urmărit de către legiuitor, eliminarea discriminărilor dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite a ieșirii la pensie, aspect corect reținut de prima instanță.
Dacă s-ar fi dispus altfel, conform motivelor de recurs, s-ar fi adus atingere principiului enunțat mai sus, cu atât mai mult cu cât, chiar articolul 2 din Legea nr. 19/2000 consacră principiul egalității tuturor participanților la sistemul public de pensionare, neaplicarea lui ar crea pentru cei pensionați anterior, ceea ce contravine, atât Constituției României – articolul 16 cât și practicii constante în materie a Curții de Apel Oradea, susținerile recurentei fiind nefondate.
Potrivit articolului 20 aliniatul 1 litera a din Legea nr. 19/2000, sunt considerate condiții speciale ale locurilor de muncă, unitățile miniere în care personalul își desfășoară activitatea în subteran cel puțin 50% din timpul normal de muncă în luna respectivă, iar articolul 43 aliniatul 1 din Legea nr. 19/2000 prevede faptul că asigurații ce și-au desfășurat activitatea în astfel de locuri și au realizat un stagiu de cel puțin 20 ani, beneficiază de pensie pentru limita de vârstă începând cu vârsta de 45 de ani, situație aplicabilă și intimatului. Referitor la împărțirea punctajului mediu anual obținut la 20, respectiv luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare de 20 ani, acest aspect s-a dispus conform articolului 77 aliniatul 2 din Legea nr. 19/2000, conform căruia, în situația asiguraților prevăzuți de articolul 43, la stabilirea punctajului mediul anual se iau în considerare stagiile de cotizare prevăzute de acest articol, deci criticile în acest sens sunt nefondate.
Ca urmare, prin aplicarea tuturor dispozițiilor legale enunțate, instanța de fond doar a pus în aplicare prevederile exprese în materie, mai favorabile, altfel, s-ar fi ajuns la o nejustificată discriminare a intimatului ce a ieșit la pensie anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 și cei pensionați ulterior, ce îndeplineau aceleași criterii, condiții de vechime, stagiu de cotizare, instanța de fond dispunând astfel cu o interpretare corectă a dispozițiile legale, neexistând o contradicție în termenii utilizați.
Luând în considerare toate cele expuse, nefiind aplicabile dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs în baza articolului 312 aliniatul 1 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat recursul, urmând a menține în întregime sentința recurată ca fiind legală și temeinică.
Se constată că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
RESPINGE ca nefondat recursul civil declaratde recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, cu sediul în O- județul B, în contradictoriu cu intimatul contestator, cu domiciliul în comuna sat nr. 12 județul B, împotriva sentinței civile nr. 110/LM/2009 din 12 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi, 25 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
– – – – – – – –
decizie: PA/17.06.2009
Complet fond:,
în 2 ex.: ID/18.06.2009
