ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Civilă mixtă
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1097/2009-
Ședința publică din 11.06.2009
PREȘEDINTE: Moșincat Eugenia
JUDECĂTOR 2: Stan Aurelia Lenuța
JUDECĂTOR 3: Trif
Grefier:
Pe rol fiind soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorul, domiciliat în, nr. 408, județul B, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, cu sediul în O,-, județul B, împotriva deciziei civile nr. 483 din data de 18.03.2009, pronunțată de Curtea de APEL ORADEA, în dosar nr-, prin care s-a menținut în întregime sentința civilă nr. 843/LM din data de 09.10.2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reprezentantul contestatorului, avocat, în baza împuternicirii avocațiale depuse la dosar, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că procedura de citare a părților este completă, prezenta contestație în anulare este scutită de la plata taxei de timbru, precum și faptul că, s-a depus la dosar, prin serviciul registratură, la data de 02.06.2009, întâmpinare formulată de intimată, după care:
Instanța, comunică reprezentantului contestatorului un exemplar din întâmpinarea formulată în cauză.
Reprezentantul contestatorului arată că nu are alte probe de propus sau cereri de formulat în cauză.
Instanța, nemaifiind de administrat alte probe în cauză, acordă cuvântul asupra contestației în anulare.
Reprezentantul contestatorului solicită respingerea excepției de inadmisibilitate a recursului invocată prin întâmpinare de către intimată, admiterea contestației în anulare astfel cum a fost formulată în scris, fără cheltuieli de judecată. Arată că instanța de recurs a omis din eroare să cerceteze două din motivele de recurs. Contestatorul a prestat activitate în domeniul ier, ca muncitor necalificat, având un stagiu complet de cotizare de 25 de ani, conform Legii nr. 3/1077.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND,
Asupra contestației în anulare de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 843/LM din 9 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihors -a respins excepția de tardivitate invocată de intimată.
S-a respins contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII
Din considerentele sentinței se reține că, întrucât intimata nu a făcut dovada comunicării deciziei de cu contestatorul, instanța in temeiul art.87 din Legea nr.19/2000 actualizată a respins excepția de tardivitate invocată.
Prin decizia nr.-/30.11.2005 a fost recalculată pensia contestatorului, obținându-se în urma acestei operațiuni un punctaj de 1,23221 puncte.
Potrivit buletinului de calcul anexat deciziei, stagiul complet de cotizare avut în vedere a fost de 30 de ani, conform art.2 alin. 1 din HG1550/2004. Conform aceluiași act, legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la categoria de de care beneficiază contestatorul la data de 1 octombrie 2004 este Legea 3/1977.
Având în vedere susținerile contradictorii ale părților referitoare la legea aplicabilă, instanța apreciază că în speță se impune o interpretare a legilor succesive adoptate în această materie, în scopul clarificării acestei probleme. Astfel, rolul puterii judecătorești este în esență acela de a aplica legea, adică aceea de aoi nterpreta și a adapta cazurilor particulare. În speță, instanța a identificat legea aplicabilă, ținând cont de principiile aplicării legii civile în timp, de intenția reală a legiuitorului, precum și de principiile generale ale dreptului.
Așadar, instanța a constatat că legea aplicabilă la data deschiderii dreptului de pensionare al contestatorului era Legea nr. 3/1977. Coroborând acest text cu prevederile art. 2 alin.1 din HG1550/2004 care prevede că: “Stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază [.] ” ar trebui să concluzionăm că într-adevăr stagiul complet de cotizare al contestatorului ar fi de 30 de ani. astfel de concluzie este însă cu desăvârșire eronată, fiind rodul unei interpretări simplificate și care nesocotește reglementări ulterioare în materie, cu atât mai mult cu cât acestea au o forță superioară unei hotărâri de guvern pe care se întemeiază apărările intimatei, respectiv HG1550/2004 amintit mai sus. de care facem vorbire se regăsesc în nr.OUG4/2005 aprobată prin Legea 78/2005, care prevede în mod explicit “la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie”. Or, având în vedere acest principiu, având în vedere, pe de-o parte că nr.OUG4/2005 este ulterioară HG1550/2004 și pe de altă parte, că ordonanța aprobată prin Lege are o forță juridică superioară unei hotărâri de guvern, se impune să concluzionăm că prevederile art. 2 alin.2 din HG. 1550/2004 au fost abrogate tacit, în sensul că nu pot fi interpretate într-un mod care să ducă la stabilirea unor pensii diferențiate în funcție de anul ieșirii la pensionare.
Așa cum s- arătat deja, judecătorul trebuie, în primul rând, să cerceteze care a fost intenția reală a legiuitorului. Astfel, din OUG4/2005 aprobată prin legea 78/2005 rezultă în mod indubitabil că legiuitorul a urmărit să înlăture toate discriminările dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite a ieșirii la pensie. În aceste condiții, aplicarea rigidă a HG1550/2004 încalcă în mod flagrant acest principiu. Or, a nu deroga de la principiile generale ale dreptului, a urma spiritul legii și nu numai litera sa, sunt două reguli elementare ce se impun judecătorului când interpretează legea.
În lumina acestei interpretări, instanța a apreciat că prevederile Legii 19/2000 sunt aplicabile de la data intrării în vigoare a tuturor categoriilor de pensionări ce intră în sfera sa de reglementare, indiferent de data deschiderii dreptului lor la pensie.
Raportat însă la întregul dosar de pensie al contestatorului, instanța a constatat că acesta, nu a desfășurat activitate în condițiile prevăzute de Legea nr.19/2000, respectiv in subteran, în zonă de expunere la radiații ( I sau II), aviație civilă sau activitate artistică, pentru a fi aplicabile dispozițiile Legii nr.19/2000, el activând ca in cadrul Unității pentru mecanizare și transport
Instanța a mai reținut că în speța dedusă judecății perioada de peste 25 de ani invocata de contestator este doar perioada in care acesta a desfășurat activitate in grupa a II a de munca,care i-a dat dreptul de a se pensiona pentru limita de vârstă prin reducerea vârstei de pensionare si nicidecum nu poate fi confundat cu stagiul complet de cotizare prevăzut de Legea nr.19/2000.
De asemenea in speță nu pot fi aplicabile dispozițiile Legii nr.226/2006, întrucât dispozițiile acesteia se refera la locurile de în condiții speciale, care potrivit art.2 al.2 din actul normativ mai sus menționat cuprind si fostele locuri de munca in grupa I potrivit legislației anterioare. Ori nu se poate face confuzie intre condițiile speciale de munca ( fosta grupa I in legislația anterioara ) si cele deosebite de munca (fosta grupa II de munca in legislația anterioara), in speța contestatorul desfășurând activitate in grupa a II a de muncă.
Nu se pot retine ca si aplicabile in speță nici dispozițiile art.14 din Legea nr.3/1977, întrucât acestea nu reglementează stagiul complet de cotizare,ci doar dau dreptul persoanei de a se pensiona pentru limita de vârstă prin reducerea vârstei de pensionare. Acest aspect este accentuat însăși de cele doua aliniate ale art.14, respectiv aliniatul 1 si aliniatul 4, care la o simpla lecturare in situația in care s-ar lua in considerare că perioadele de timp inserate in cuprinsul lor ar constitui stagiu complet de cotizare, s-ar ajunge la situația ca pentru o activitate în aceeași grupa de munca sa fie reglementat un stagiu de cotizare diferit. (respectiv pentru grupa I de munca la alin.1 -un stagiu complet de cotizare de 20 de ani, iar la alin.4 de 15 ani),iar ( pentru grupa a II a de munca la alin un stagiu complet de cotizare de 25 de ani, iar la alin.4 de 20 de ani ).
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs contestatorul, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței recurate în sensul casării soluției recurate, și recalcularea drepturilor la pensie prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare de 25 de ani.
Prin decizia civilă nr. 483 din data de 18.03.2009, pronunțată de Curtea de APEL ORADEA, în dosar nr-, s-a respins ca nefondat recursul civil declarat de recurentul contestatorul, domiciliat în, nr. 408, județul B, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, cu sediul în O,- împotriva sentinței civile nr. 843/LM din 9 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care a menținut-o în întregime.
Nu au fost acordate cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de recurs a avut în vedere următoarele considerente:
Drepturile la pensie ale contestatorului recurent, s-au deschis sub imperiul Legii 3/1977, acesta dovedind o vechime în muncă de 41 ani, din care 28 ani 5 luni și 13 zile în grupa II de muncă, la care s-a adăugat un spor de 7 ani pentru grupa II de muncă.
Susținerile recurentului cum că, în cazul său, se impune recalcularea pensiei prin luarea în considerare a stagiului de cotizare de 25 de ani prevăzut de art. 11 din Legea 3/1977 nu pot fi acceptate, din moment ce această lege a încetat a-și mai produce efectele urmare a abrogării sale.
Mai mult decât atât este de subliniat și faptul că dispozițiile art. 14 din Legea 3/1077 nu reglementează stagiul complet de cotizare ci au dat dreptul persoanelor de a se pensiona pentru limită de vârstă prin reducerea vârstei standard de pensionare.
O eventuală recalculare a pensiei prin raportate la un stagiu mai mic de cotizare (de 20 sau 25 de ani) decât cel reținut de intimată s-ar fi putut realiza în temeiul OUG 4/2005, însă contestatorul nu a desfășurat vreuna din activitățile prevăzute de Legea 19/2000 și anume în subteran, în zonă de expunere la radiații I sau II), aviație civilă sau activitate artistică, și nici din cele prevăzute de Legea 226/2006, care l-ar fi putut îndreptăți la obținerea stagiului solicitat.
Față de cele ce preced, criticile recurentului fiind nefondate, în temeiul dispozițiilor art. 312 cod civil, recursul a fost respins menținându-se ca legală și temeinică hotărârea recurată.
Împotriva acestei decizii a introdus contestație în anulare, solicitând admiterea contestației, anularea deciziei, obligarea intimatei la recalcularea pensiei cu un stagiu de cotizare de 25 ani și nu de 30 de ani, retroactiv din 30.11.2005, data emiterii deciziei de recalculare a pensiei nr. -/31.11.2005.
În motivarea contestației, sunt învederate următoarele:
– instanța de recurs a omis din eroare să cerceteze două din motivele de recurs, respectiv faptul că recurentul a invocat în principal aplicabilitatea Legii nr. 3/1977, fiind pensionat în 1997;
– ambele instanțe au omis a cerceta în profunzime aspectul esențial, determinant pentru soluția contestației, legea aplicabilă în speță;
– din dispozițiile art. 14 din Legea nr. 3/1977 rezultă că stagiul de cotizare este de 20 ani pentru asigurații din grupa I și de 25 ani pentru asigurații din grupa II, astfel cum s-a apreciat de către Parchetul General și de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 40/22.09.2008, pronunțată în admiterea recursului în interesul legii;
– contestatorul arată că se încadrează în intervalul 1 iulie 1977 – 31 martie 2001, el a lucrat în condiții deosebite, ca în cadrul Unității pentru mecanizare și transport feroviar O, vechimea efectivă fiind de 28 ani, 5 luni și 13 zile.
În drept sunt invocate dispozițiile art. 318(1) Cod procedură civilă, decizia nr. 20/22.09.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și art. 11, 14 și 43 din Legea nr. 3/1977.
Intimata a solicitat prin întâmpinarea formulată, respingerea contestației în anulare ca inadmisibilă.
Examinând decizia contestată prin prisma motivelor invocate, instanța reține următoarele:
În primul rând referitor la excepția de inadmisibilitate invocată în cadrul întâmpinării, este de reținut că aceasta este nefondată, având în vedere că pentru admisibilitatea contestației în anulare reglementată de art. 318 din Codul d e procedură civilă se cere a fi îndeplinită o singură condiție, și anume ca hotărârea atacată să fie pronunțată de instanța de recurs, condiție îndeplinită în speța de față.
Cât privește susținerile părții contestatoare, acestea nu pot fi primite, astfel, din considerentele hotărârii contestate rezultă că instanța de recurs a cercetat problema privind aplicabilitatea Legii nr. 3/1977, reținând pe de o parte că această lege a încetat a-și mai produce efectele, iar pe de altă parte că, articolul 14 din această lege nu reglementează stagiul complet de cotizare ci a dat dreptul persoanelor de a se pensiona pentru limită de vârstă prin reducerea vârstei de pensionare.
Prin urmare, în condițiile în care motivele reiterate de contestator în cadrul prezentei proceduri, au format obiect de preocupare pentru instanța de recurs, el nu are deschisă calea prevăzută de textul art. 318 teza a II-a din Codul d e procedură civilă, iar faptul că interpretarea dată de instanța de recurs diferă de susținerile părții contestatoare nu se constituie în eroarea materială care, ca temei al unei contestații în anulare, în sensul art. 318 teza a I, reprezintă erori materiale evidente de ordin procedural și nicidecum pretinse erori de fond în legătură cu modul în care instanța de recurs a interpretat dispozițiile legale.
Față de considerentele ce preced, instanța va respinge ca neîntemeiată contestația în anulare, constatând totodată că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatorul, domiciliat în, nr. 408, județul B, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, cu sediul în O,-, județul B, împotriva deciziei civile nr. 483/R din data de 18.03.2009, pronunțată de Curtea de APEL ORADEA, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 11.06.2009.
Președinte Judecător Judecător Grefier
– – – – – –
– redactat hotărâre în concept – judecător – – – 23.06.2009
– judecător fond -,
– judecători recurs – ,
– dact. gref. – 23.06.2009 – 2 ex.
