ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Civilă mixtă
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1162/2009-
Ședința publică din 25.06.2009
PREȘEDINTE: Trif Doina
JUDECĂTOR 2: Moșincat Eugenia
JUDECĂTOR 3: Stan Aurelia
Grefier:
Pe rol fiind soluționarea recursurilor civile declarate de recurenții contestatori cu domiciliul în O,-, – 149,. 7, județul B, domiciliat în, nr. 47, județul B, în contradictoriu cu intimații pârâți DIRECȚIA SILVICĂ B, cu sediul în O, str. -, nr. 12, județul B, REGIA NAȚIONALĂ ROMSILVA B, cu sediul în B,-, sector 1, intimații contestatori, cu domiciliul în, nr. 126, județul B, cu domiciliul în,-, județul B, domiciliată în, nr. 318, județul B, cu domiciliul în Aleșd, Cartier, – 2,. 1, județul B, domiciliat în, nr. 32, județul B, împotriva sentinței civile nr. 294/LM din data de 18.02.2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, prin care s-a respins contestația, având ca obiect litigiu de muncă.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă recurenții contestatori personal și reprezentantul intimatei direcția Silvică B, , în baza delegației nr. 3520 din 25.06.2009, emisă de intimată, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că procedura de citare a părților este completă, prezentul recurs este scutit de la plata taxei de timbru, după care:
Recurenții contestatori arată că nu au alte probe de propus sau cereri de formulat în cauză.
Reprezentantul intimatei depune la dosar întâmpinare pe care o susține ca și concluzii scrise, arată că nu are alte probe de propus sau cereri de formulat în cauză.
Instanța, invocă din oficiu excepția nulității recursului declarat de recurentul contestator, închide faza probatorie și acordă cuvântul părților asupra excepției invocate și asupra fondului cauzei.
Recurentul contestator – solicită admiterea recursului său astfel cum a fost formulat în scris, modificarea hotărârii Tribunalului Bihor, cu cheltuieli de judecată reprezentând contravaloarea deplasării de 8 ori în instanță, cuantum de 6,5 lei fiecare deplasare.
Recurentul contestator solicită admiterea recursului său, precum și a celui declarat de recurentul contestator -.
Reprezentantul intimatei solicită admiterea excepției privind nulitatea recursului declarat de recurentul contestator, respingerea recursului declarat de recurentul contestator – conform concluziilor scrise depuse la dosar, fără cheltuieli de judecată. Intimata a făcut dovada îndeplinirii tuturor obligațiilor stabilite prin contractul colectiv de muncă, acordând salariaților concediați o compensație în bani raportată la vechimea în muncă. Arată că în cadrul societății intimate s-a făcut o reorganizare efectivă și nu fictivă.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND,
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 294/LM din data de 18.02.2009, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Bihora respins contestația formulată de contestatorii domiciliat în O,-, PB 149,. 7, domiciliat în, nr. 3, domiciliat în, nr. 47, domiciliat în, nr. 126, domiciliat în,-, domiciliată în, nr. 318 și domiciliat în Aleșd, Cartier, – 2,. 1 în contradictoriu cu intimata REGIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR ROMSILVA cu sediul în B,-, sector 1. reprezentată prin DIRECȚIA SILVICĂ O cu sediul în O,-.
Nu au fost acordate cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente.
Prin Decizia nr.56/13.11.2007 emisă de Direcția Silvică O s-a decis că începând cu data de 15 noiembrie 2007 contestatorilor le încetează contractele individual de muncă, ca urmare a reducerii posturilor pe care aceștia le ocupau până la acea dată, reducere determinată de reorganizarea direcției silvice, ca efect al restrângerii sau desființării unor activități nerentabile.
Desființarea locurilor de muncă ale contestatorilor, se menționează în decizie, este efectivă și are o cauza reală și serioasă dintre cele prevăzute de art. 65 din Legea nr.53/2003 privind Codul Muncii, ca urmare a reorganizării direcției silvice.
Se mai menționează că salariații afectați de concedierea colectivă beneficiază de măsurile de protecție socială prevăzute de “Contractul colectiv de al Regiei Naționale a Pădurilor -Romsilva” și că s-au respectat prevederile art. 75 din același contract.
La baza emiterii deciziei de concediere a contestatorilor din prezenta cauză, a stat, după cum rezultă din partea introductivă a acesteia, Hotărârea nr. 10/30.08.2007 a Consiliului de administrație al Regiei Naționale a Pădurilor ROMSILVA prin care s-a aprobat Nota Direcției economice înregistrată sub nr. 6191/27.08.2007 privind aprobarea structurilor organizatorice și funcționale ale unităților Regiei Naționale a Pădurilor Romsilva, precum și propunerea de disponibilizare a unui nr. de 880 salariați.
Contestatorii invocă nelegalitatea Hotărârii nr. 10/30.08.2007 a Consiliului de administrație al Regiei Naționale a Pădurilor ROMSILVA susținând că acesta a fost adoptată anterior adoptării Hotărârii nr. 12/29.10.2007 a aceluiași organism prin care s-a aprobat Nota Direcției economice înregistrată sub nr. 8106/23.10.2007 privind “Proiectul Programului de a Regiei Naționale a Pădurilor- Romsilva”. Verificând temeinicia motivului de nulitate invocat de contestatori, instanța va reține că prin cele două hotărârii s-au aprobat două acte distincte, în cadrul aceluiași proces complex al reorganizării activității unității ce a presupus și luarea unei măsuri de concediere colectivă, nici unul dintre acte neexcluzându- pe celălalt, Proiectul Programului de a Regiei Naționale a Pădurilor- ROMSILVA fiind doar actul final prin care s-a definitivat acest proces, în vreme ce prin Hotărârea nr. 10/30.08.2007 s-a aprobat în concret structura organizatorică și funcțională ale unităților din subordine
În ceea ce privește celelalte aspecte invocate re contestatori, urmează a se reține că la momentul concedierii, după cum rezultă din înscrisurile depuse la filele 36-47 dosar, contestatorilor li s-au acordat compensațiile stabilite în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de regie.
Împrejurarea că nu li s-au acordat contestatorilor măsurile de protecție prevăzute de OUG116/2006, constând în acordarea de plăți compensatorii și așa-numitul de completare, nu poate constitui un motiv de nelegalitate a deciziei de încetare ale contractelor individuale de muncă ale acestora, contestatorii demarând prin intermediul organizației sindicale, după cum rezultă din certificatul de grefă depus la fila 3 dosar, o acțiune în justiție prin care au solicitat obligarea intimatei la îndeplinirea formalităților necesare în vederea acordării în favoarea persoanelor disponibilizate a măsurilor de protecție socială prevăzute de OUG nr. 116/2006.
Pe de altă parte, relevant este faptul că prin HG nr. 1376/2007 a fost prelungit termenul de efectuare a concedierilor colective la care fac referire prevederile Legii nr. 174/2006, astfel încât contestatorii au posibilitatea să solicite obligarea intimatei la efectuarea formalităților necesare pentru a putea beneficia de măsurile de protecție socială prevăzute de acest act normativ care privește masurile de protecție sociala a personalului disponibilizat din cadrul REGIEI NATIONALE A PADURILOR – ROMSILVA, prin concedieri colective, ca urmare a restituirii pădurilor către foștii proprietari, în măsura în care aceștia fac parte din personalul căruia îi sunt aplicabile prevederile Legii nr. 174/2006.
Față de cele arătate, apreciind că în speță nu se poate reține incidența vreunui motiv de natură să atragă nulitatea absolută a decizie contestate, fiind respectată procedura prealabilă reglementată de Codul Muncii în materia concedierilor colective, desființarea locurilor de muncă ale contestatorilor fiind efectivă și având o cauză reală și serioasă, aspect necontestat de către aceștia, instanța, în baza art. 65 raportat la art. 281 și următoarele din Codul Muncii, a respins ca nefondată contestația formulată contestatorii, și în contradictoriu cu intimata REGIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR -ROMSILVA reprezentată prin DIRECȚIA SILVICĂ O în ceea ce privește anularea Deciziei nr. 56/13.11.2007 și reintegrarea contestatorilor pe posturile deținute anterior emiterii acestei decizii.
Ca urmare a menținerii legalității Deciziei de concediere nr. 56/13.11.2007 și a respingerii cererii de reintegrare a contestatorilor pe posturile deținute anterior emiterii acestei decizii, au fost respinse ca nefondate și celelalte pretenții contând în acordarea salariul cuvenit, a tichetelor de masă, a primei de C și a celei de sfârșit de an.
Cât privește capătul de cerere având ca obiect acordarea de plăți compensatorii, instanța a apreciat că acesta a fost prematur formulat, în prealabil fiind necesar a se stabili dacă contestatorii pot invoca în favoarea lor beneficiul prevederilor Legii nr. 174/2006, aspect care însă nu a făcut obiectul prezentului litigiu, sens în care pretențiile formulate cu acest titlu au fost respinse ca atare.
Ca urmare a respingerii capetelor principale de cerere, instanța a respins ca nefondat și capătul de cerere prin care s-a solicitat de către contestatorul – acordarea de daune morale.
De asemenea, reținând că în prezenta speță culpa procesuală le aparține în exclusivitate contestatorilor, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă, a fost respinsă ca nefondată și solicitarea de acordare a cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, scutit de la plata taxelor de timbru, au declarat recurs contestatorii -, solicitând admiterea acestuia, casarea cu trimitere spre rejudecare, și.
Recurentul nu arătat ce solicită și care sunt motivele de nelegalitate ale sentinței.
Prin motivele de recurs, – a invocat că, măsura concedierii s-a adoptat cu încălcarea Codului muncii, a OG nr. 116/2006 prin care se acordă protecție socială celor disponibilizați în 2006, în număr de 880 persoane – 24 salarii compensatorii.
Nu Federația Sindicatelor din Silvicultură a făcut recurs la Tribunalul București ce s-a admis. În 15.11.2007 i-a încetat raportul de muncă prin decizia nr. 56 și trecerea în șomaj fără aplicarea OUG nr. 116/2006, fără a se aștepta rezoluția Tribunalului București.
Au fost mai multe dosare ce s-au conexat, doar al numitei s-a dispus și i s-a dat câștig de cauză, celelalte sunt în stare de judecată.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. A Codul Muncii.
Examinând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:
Prin decizia nr. 56/13.11.2007 emisă de Romsilva, Direcția Silvică O, în baza HG nr. 1105/2003, a hotărârii nr. 10/30.08.2007 a Consiliului de administrare a Romsilva, de aprobare a structurii organizatorice și funcționale a Direcției Silvice O, s-a dispus ca începând cu data de 15.11.2007 să înceteze contractul individual de muncă al recurentului – ca urmare a reducerii postului de paznic pe care îl ocupa, conform art. 65 din Legea nr. 53/2003, beneficiind de măsurile de protecție socială stabilite prin contractul colectiv de muncă.
Din analiza extrasului contractului colectiv de muncă – filele 33 – 34 dosar fond -, se reține că prin concediere colectivă se înțelege concedierea într-o perioadă de 30 de zile, dispusă conform art. 63 alin. 1, unui număr de cel puțin 30 salariați – art. 66 – situații în care în art. 74 s-au stabilit compensații în bani în funcție de vechime, fiecăruia.
Conform adresei nr. 13154/05.09.2007 emisă de – Romsilva către B, s- anunțat disponibilizarea prin concediere colectivă a 880 salariați, începând cu luna noiembrie 2007, din care 32 persoane în O, 28 muncitori, 4 personal.
Comunicarea deciziei contestate s-a făcut prin adresa nr. 6561/26.09.2007 – fila 105 dosar fond – anexate fiind și locurile de muncă disponibile raportat la care i s-a adus la cunoștință că poate opta să ocupe unul dintre acestea, iar compensațiile stabilite prin contractul colectiv de muncă, indicate mai sus, au fost acordate conform actelor aflate la filele 36 – 47 dosar fond.
Potrivit art. 65 alin. 1 Codul Muncii, concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului, reprezintă încetarea contractului individual de muncă, determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat ca urmare a dificultăților economice, a transformărilor tehnologice sau reorganizării activității. La alin. 2 din același articol, s-a stabilit că desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă, să aibă o cauză reală și serioasă din cele prevăzute la alin. 1.
Din analiza actelor aflate în dosarul de fond, despre care s-a făcut vorbire mai sus, se reține că au fost aplicate în mod corect dispozițiile art. 65 Codul Muncii, desființarea locurilor de muncă fost efectivă, a avut o cauză reală și serioasă, neexistând motive care să determine nulitatea deciziei contestate, fiind respectate implicit și dispozițiile art. 74 Codul Muncii, criticile fiind nefondate.
Cele două hotărâri nr. 10/30.08.2007 și 12/29.10.2007, emise de Consiliul de administrație al Romsilva au aprobat acte distincte în cadrul aceluiași proces de reorganizare al activității, aspect ce a inclus și măsurile de concediere colectivă, neexistând motive ce să determine nulitatea acestora, cum corect a reținut instanța de fond.
Referitor la modul în care au fost acordate măsurile compensatorii, dacă se impunea aplicarea dispozițiilor contractului colectiv de muncă sau ale OUG nr. 116/2006, acest aspect nu este un motiv de nulitate al deciziei de concediere, ci poate doar face obiectul altui litigiu în acest sens, și nici faptul că s-a contestat măsura de către Federația Sindicatelor și nu s-ar fi așteptat pronunțarea soluției în acest sens.
Față de toate considerentele expuse, nefiind aplicabile dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat recursul declarat de -, va menține în întregime sentința recurată ca fiind legală și temeinică.
Cât privește recursul declarat de, astfel cum s-a expus mai sus, acesta nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se sprijină, dezvoltarea, astfel că, fiind încălcate dispozițiile art. 302 indice 1 alin. 1 lit. c Cod procedură civilă, instanța de recurs în baza acestei dispoziții și a art. 303 alin. 1, 2, art. 306 alin. 1 Cod procedură civilă, nefiind motive de ordine publică ce să fi fost posibil a fi invocate din oficiu, urmează constata nulitatea acestuia.
Referitor la dosarul nr. 5893/- al Tribunalului Bihor în care se susține că petenta ar fi obținut admiterea contestației pentru aceleași aspecte invocate și în prezenta cauză, din analiza datelor oferite prin sistemul ECRIS al acestei instanțe se reține că acesta nu a fost soluționat, în prezent fiind suspendat în baza art. 244 pct. 1 Cod procedură civilă la data de 10.06.2009.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de recurentul contestator cu domiciliul în O,-, – 149,. 7, județul B, și constată nul recursul civil declarat de recurentul contestator domiciliat în, nr. 47, județul B, în contradictoriu cu intimații pârâți DIRECȚIA SILVICĂ B, cu sediul în O, str. -, nr. 12, județul B, REGIA NAȚIONALĂ ROMSILVA B, cu sediul în B,-, sector 1, intimații contestatori, cu domiciliul în, nr. 126, județul B, cu domiciliul în,-, județul B, domiciliată în, nr. 318, județul B, cu domiciliul în Aleșd, Cartier, – 2,. 1, județul B, domiciliat în, nr. 32, județul B, împotriva sentinței civile nr. 294/LM din data de 18.02.2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 25.06.2009.
Președinte Judecător Judecător Grefier
– – – – – –
– redactat hotărâre în concept – judecător – – – 09.07.2009
– judecător fond -,
– dact. gref. – 09.07.2009 – 2 ex.
