ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Civilă mixtă
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 781/2009-
Ședința publică din 23.04.2009
PREȘEDINTE: Stan Aurelia Lenuța
JUDECĂTOR 2: Trif Doina
JUDECĂTOR 3: Moșincat
Grefier:
Pe rol fiind soluționarea recursurilor civile declarate de recurentul contestator cu domiciliul în O, B- – C M, nr. 144, – 25,. 3,. 9, județul B, recurenta intimată Casa Județeană de Pensii, cu sediul în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 1148/LM din data de 04.12.2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, prin care s-a admis în parte contestația, având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în cauză, nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Se constată că fondul cauzei s-a dezbătut în ședința publică din data de 16.04.2009 când părțile prezente au pus concluzii asupra recursului în încheierea din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când s-a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 23.04.2009, când s-a pronunțat hotărârea.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND,
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1148/LM din data de 04.12.2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, s-a admis în parte contestația formulată de contestatorul domiciliat în O, B- – C M, nr. 144, – etaj 3, județul B, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII cu sediul în O,-, județul B și în consecință:
A fost obligată intimata să recalculeze pensia contestatorului prin luarea în considerare a unui stagiu de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 25 de ani, cu acordarea drepturilor astfel stabilite începând cu data de 28.09.2004, sens în care a fost obligată intimata să emită o nouă decizie de pensionare.
Au fost respinse restul pretențiilor.
A fost obligată intimata să plătească contestatorului suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Contestatorul a fost înscris in categoria beneficiarilor de pentru limită de vârstă în temeiul Legii nr.19/2000,prin decizia nr.- emisă de către intimata la data de 06.11.2003, având lucrat în grupa I de muncă 28 ani 11 luni și 14 zile.Având in vedere obiectul supus judecații si solicitarea contestatorului de a se efectua o expertiză judiciar contabilă,in cauza s-a dispus efectuarea unei expertize contabile prin care să se verifice dacă pensia stabilita a fost corect calculată,calculul corect și a se avea în vedere obiectivele depuse de contestator la fila 24 din dosar.
Din conținutul raportului de expertiza contabila efectuat in cauza filele 37-42 la dosar, instanța a retinut ca intimata nu a ținut cont de prevederile art.14 alin 1 din Legea nr.3/1977, de prevederile art.19,20,41,44 si anexa nr.4 din Legea nr.19/2000 si de prevederile art.78 alin 8 din Legea nr.19/2000 rezultând astfel un punctaj mediu anual realizat de 3.78602.
Intimata a formulat obiecțiuni prin care arata ca nu pot fi aplicate prevederile art.14 alin 1 din Legea nr.19/2000 întrucât contestatorul a prestat activitate in cadrul CFR in funcțiile de revizor vagoane si sef și nu îi pot fi aplicate nici dispozițiile Legii nr.226/2006 deoarece funcțiile deținute de contestator nu se regăsesc in anexa nr. 2 la actul normativ mai sus menționat.
Referitor la aplicarea prevederilor art.78 alin 8 din Legea nr.19/2000 intimata arată că în mod eronat expertul a calculate stagiile suplimentare care i se cuvin contestatorului.
Potrivit art. 6 din Legea nr.226 din 2006 “prevederile prezentei legi se completează cu cele ale Legii nr. 19/2000, cu modificările si completările ulterioare, rezultă cu prisosință ca indiferent de anul deschiderii dreptului la pensie, dispozițiile sale sunt aplicabile tuturor pensionarilor care au desfășurat activitate in grupa I de muncă ( condiții speciale) o perioadă mai M de 25 de ani la o unitate din cele prevăzute in anexa la legea 226/2006 Art.2 alin 2 din Legea nr.226/2006 prevede că: “sunt asimilate stagiului de cotizare în condiții speciale perioadele de timp anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările si completările ulterioare, în care asigurații si-au desfășurat activitatea, pe durata programului normal de lucru din luna respectiva, în locurile de încadrate conform legislației anterioare în grupa I de munca si care, potrivit prezentei legi, sunt încadrate în condiții speciale.
În concluzie funcția si locul contestatorului încadrându-se in grupa I de muncă, la.R- siguranța circulației, potrivit legislației anterioare este astfel asimilat stagiului de cotizare prevăzut de legea nr.226/2006.
Potrivit art.3 din Legea nr.226/2006 “asigurații care realizează un stagiu de cotizare de C puțin 25 de ani în condițiile speciale prevăzute de prezenta lege beneficiază de pentru limita de vârsta cu reducerea cu 15 ani a vârstelor standard de pensionare prevăzute în anexa nr. 3 “Vârstele standard de pensionare si stagiile minime si complete de cotizare pentru femei si bărbați, pe ani si pe luni, pe perioada aprilie 2001 – martie 2015” la Legea nr. 19/2000, cu modificările si completările ulterioare.
Art.5 din același act normativ stipulează că “pentru asigurații prevăzuți la art. 3 punctajul mediu anual se determina prin împărțirea la 25 numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate în perioada de cotizare.”
Referitor la aplicarea prevederilor art.78 di Legea nr.19/2000,din analiza conținutului acestui text de lege instanța retine ca pentru a beneficia de majorarea punctajului realizat cu 0,3% pentru fiecare lună si respective cu 3,6 % pentru fiecare an suplimentar asiguratul trebuie sa îndeplinească cumulativ cele doua condiții si anume: să desfășoare activitate in una din situațiile prevăzute la art.5 din Legea nr.19/2000 după momentul pensionarii și să îndeplinească condițiile de pensionare pentru limita de vârsta prevăzute de Legea nr.19/2000.Ori contestatorul nu îndeplinește cumulativ cele doua condiții impuse de lege nefiind aplicabile prevederile art.78 din Legea nr.19/2000.
Față de aceste considerente instanța a admis doar in parte contestația si a obligat intimata să recalculeze pensia contestatorului prin luarea in considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 25 ani. Întrucât contestația a fost introdusa la data de 28.09.2007, instanța a acordat drepturile astfel stabilite începând cu data de 28.09.2004 cu respectarea termenului general de prescripție de 3 ani, sens in care a obligat intimata să emită o noua decizie de pensionare.
Fiind in culpa procesuala si fiind in parte admisa acțiunea, instanța a obligat intimata, in conformitate cu prevederile art.274 si 276 Cod proc. civ. la plata către contestator a sumei de 500 cu titlu de cheltuieli de judecata parțiale reprezentând onorariu avocațial.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, scutit de la plata taxelor de timbru, au declarat recurs contestatorul, solicitând admiterea acestuia, utilizarea unui stagiu de 20 de ani, luarea în considerare a concluziilor expertului și plata despăgubirilor prin aplicarea unui punctaj mediu anual de 3.70449 nu de 1.50960, cu plata integrală a cheltuielilor de judecată, și intimata Casa Județeană de Pensii B, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
Prin motivele de recurs, s-a invocat de către recurentul că în mod greșit nu s-a luat în calcul concluziile raportului de expertiză, a faptului că lucrat efectiv în grupa I de muncă 28 ani, 11 luni și 14 zile, iar stagiul complet de cotizare era conform art. 11 și 14 din Legea nr. 3/1977, art. 19, 20 din Legea nr. 19/2000, de 20 nu de 30 de ani. Nu s-a ținut cont de faptul că mai lucrat și după pensionare, astfel că beneficia de majorarea punctajului realizat cu 0,3 % pentru fiecare lună, 3,6% pentru fiecare an suplimentar.
A lucrat peste anii necesari de 30, până la 47 de ani, 2 luni și 5 zile, vechimea standard fiind de 30 de ani, având un supliment de 17 ani x 3,6% = 61,2% + luni + 0,3% = 61,8%, ce se aplică punctajului general de -: 20 = 3.70449 nu 1.50960 stabilit.
S-a pensionat în anul 2003, fiindu-i aplicabile dispozițiile Legii nr. 19/2000 și Legii nr. 3/1977 ce la art. 11 și 14 prevăzut că se aplică la grupa I o vechime de 20 de ani un stagiu de cotizare în acest sens, eliminându-se a între cei pensionați anterior datei de 01.04.2001.
Legea nr. 3/1977 nu făcut distincție între tratamentul juridic al mecanicului de locomotivă și C al revizorului, având aceleași condiții dure de muncă, neluându-se în considerare faptul că alte case de pensii calculează stagii de 20 de ani în grupa Atât Legea nr. 3/1977 cât și Legea nr. 19/2000 nu au făcut distincție între funcții, locuri de muncă ce sunt în grupa I, fiindu-i aplicate dispozițiile HG nr. 1025/2003.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, art. 11, 14 din Legea nr. 3/1977, art. 19, 21, 43, 77 din Legea nr. 19/2000, OUG nr. 4/2005, HG nr. 1550/4004.
Prin motivele de recurs, Casa Județeană de Pensii Bai nvocat că, perioada la care intimatul face referire este doar cea în care desfășurat activitate în grupa I de muncă, ceea ce i-a dat dreptul a se pensiona pentru limită de vârstă prin reducerea acesteia cu 14 ani, aspect ce nu poate fi confundat cu stagiul complet de cotizare. Din vârsta standard de 62 ani și 4 luni, s-a scăzut reducerea de 14 ani.
Nu este incident art. 4 din Legea nr. 19/2000 întrucât la 09.10.2003 când s-a pensionat, reducerea acordată era doar de 10 ani, iar dacă s-ar fi aplicat anexa 4 intimatul nu ar fi avut condiția de vârstă, aplicându-i-se o reducere mai de 14 ani ce s-a scăzut din vârsta standard de pensionare la data solicitării când era de 62 ani, 4 luni, vârsta necesară fiind de 50 ani și 10 luni, condiție îndeplinită la 09.10.2003, aspecte ignorate atât de instanță cât și de expert.
Intimatul nu a lucrat în locurile de muncă prevăzute în art. 20, astfel că, nu se putea pensiona în baza art. 43, 45 din legea nr. 19/2000. Acesta a lucrat ca șef tură vagoane la vagoane CFR Episcopia B, funcție neprevăzută în art. 20 din Legea nr. 19/2000 și nici în Legea nr. 226/2006, anexa 1 necuprinzând aceste funcții la condiții speciale.
S-au invocat în drept dispozițiile art. 304 alin. 1 pct. 8, 9 Cod procedură civilă, Legea nr. 19/2000, Legea nr. 226/2006.
Examinând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:
Recurentului i-au fost stabilite drepturile pentru munca depusă și limită de vârstă prin decizia nr. -/06.11.2003 începând cu data de 09.10.2003, realizând o vechime în grupa I de muncă de 28 ani, 11 luni și 14 zile, total stagiu de cotizare realizat fiind de 50 ani, 3 luni și 10 zile. Ca urmare, legea aplicabilă la data deschiderii dreptului la pensie a fost Legea nr. 19/2000 ce a abrogat Legea nr. 3/1977, orice referire la un act normativ abrogat și care nici nu era în vigoare la data la care s-au stabilit drepturile, este neavenită.
Cât privește aplicarea art. 19, 20, 41, 44 din Legea nr. 19/2000, se reține că în art. 20 s-au enumerat la alin. 1 lit. a – d, activitățile încadrate în condiții speciale de muncă – minier subteran, cercetare, explorare, exploatare materii prime nucleare, aviație civilă, activitate artistică – iar la alin. 2 s-a stabilit că alte activități se vor încadra în condiții speciale doar prin lege, ori, în acest sens s-a emis Legea nr. 226/2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale.
În anexa nr. 1 din acest act normativ s-au cuprins locurile de muncă încadrate în condiții speciale, iar la pct. 7 s-au inclus activitățile desfășurate de personalul din siguranța circulației, – cei ce îndeplineau funcții de mecanic locomotivă, automotor, mecanic instructor -, ori prin faptul că recurentul a lucrat ca revizor vagoane la CFR nu se poate susține că activitatea desfășurată nu ar avea legătură cu siguranța circulației, criticile aduse fiind nefondate. Recurentul contestator lucrat în grupa I de muncă, la siguranța circulației pentru 25 ani, astfel că, îi sunt aplicabile dispozițiile art. 1, 2 alin. 2, 3, 5 din Legea nr. 226/2006, în mod corect dispunându-se aplicarea unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 25 de ani în loc de 30 de ani.
Cât privește solicitarea aplicării procentului suplimentar la C general realizat, din copia carnetului de muncă al recurentului – filele 4 – 12 dosar fond – se reține că acesta nu a mai lucrat după data pensionării 16.09.2003, avea la data acordării drepturilor – 09.10.2003 vârsta de 51 de ani, beneficiind ca urmare a faptului că a lucrat peste 25 de ani în grupa I de muncă, de reducerea vârstei de pensionare, ce la acea dată era de 62 de ani și 4 luni. Totalul anilor efectiv lucrați de contestator anterior pensionării au fost de 28 ani, 11 luni, 14 zile în grupa I, 5 ani, 8 luni și 13 zile condiții normale și 1 an, 5 luni și 7 zile, stagiu asimilat, iar art. 78 alin. 8 din Legea nr. 19/2000 ce prevede majorarea punctajului realizat cu 0,3%/lună – 3,5% pentru fiecare an suplimentar, se referă doar la situațiile în care după pensionare, îndeplinirea condițiilor în acest sens, asiguratul a mai contribuit o anumită perioadă la sistemul public, ceea ce nu este aplicabil în speță, cum corect a reținut instanța de fond. Faptul că expertul a stabilit altceva, nu este un motiv de inaplicare dispozițiilor legale enunțate.
Cât privește data acordării drepturilor stabilite, Legea nr. 226/2000 a intrat în vigoare doar în anul 2006, acțiunea privind recalcularea s-a promovat în termenul de 45 de zile prevăzut de art. 87 din Legea nr. 19/2000 însă, conform art. 169 alin. 3, drepturile se acordă doar din luna următoare solicitării recalculării – acțiunea fiind introdusă la 28.09.2007, drepturile trebuiau astfel fi acordate doar din 01.10.2007, cu aplicarea greșită dispozițiilor legale în materie dispunându-se recalcularea din 28.09.2004.
Față de considerentele expuse, fiind aplicabile dispozițiile art. 87, 169 alin. 3 din Legea nr. 19/2000, art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța de recurs în baza art. 312 alin. 1, 3, 304 pct. 9 Cod procedură civilă, va admite ca fondat recursul declarat de Casa Județeană de Pensii B, va respinge ca nefondat recursul declarat de și în consecință, va modifica în parte sentința recurată în sensul acordării drepturilor stabilite din 01.10.2007 în loc de 28.09.2004 cum greșit s-a dispus.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate ca fiind legale și temeinice.
Nu s-au acordat cheltuielile de judecată constând în onorariu expert la fond, ca urmare a faptului că s-au înlăturat concluziile raportului de expertiză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE ca fondat recursul civil introdus de recurenta intimată Casa Județeană de Pensii, cu sediul în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 1148/LM din data de 04.12.2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o modifică în parte în sensul că:
Drepturile stabilite se acordă începând cu 01.10.2007 în loc de 28.09.2004 cum greșit s-a dispus.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Respinge ca nefondat recursul declarat de .
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 23.04.2009.
Președinte Judecător Judecător Grefier
– – – – – –
– redactat hotărâre în concept – judecător – – – – 28.04.2009
– judecător fond -,
– dact. gref. – 28.04.2009 – 2 ex.
