Contestație decizie de pensionare. Decizia 483/2009. Curtea de Apel Oradea


ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ORADEA

– SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ –

Dosar nr-

Complet II recurs

DECIZIA CIVILĂ NR. 483/R/2008

Ședința publică din 18 martie 2009

PREȘEDINTE: Dana Cigan judecător

JUDECĂTOR 2: Felicia Toader

JUDECĂTOR 3: Doina Măduța

Grefier – –

Pe rol soluționarea recursului civil declarat de recurentul contestatorul, domiciliat în, nr. 408, județul B, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, cu sediul în O,- împotriva sentinței civile nr. 843/LM din 9 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor având ca obiect: recalculare pensie.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul contestator, personal și asistat de av., lipsă intimata.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru, la dosar a parvenit prin Serviciul Registratură la data de 17 martie 2009 întâmpinare, după care:

Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.

Reprezentantul recurentului solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul casării soluției recurate, și recalcularea drepturilor la prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare de 25 de ani, cu cheltuieli de jduecată, în fond și recurs.

CURTEA DE APEL

DELIBERÂND:

Asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 843/LM din 9 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihors -a respins excepția de tardivitate invocată de intimată.

S-a respins contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B.

Din considerentele sentinței se reține că,întrucât intimata nu a făcut dovada comunicării deciziei de cu contestatorul, instanța in temeiul art.87 din Legea nr.19/2000 actualizată a respins excepția de tardivitate invocată.

Prin decizia nr.-/30.11.2005 a fost recalculată pensia contestatorului, obținându-se în urma acestei operațiuni un punctaj de 1,23221 puncte.

Potrivit buletinului de calcul anexat deciziei, stagiul complet de cotizare avut în vedere a fost de 30 de ani, conform art.2 alin. 1 din HG1550/2004. Conform aceluiași act, legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la categoria de pensie de care beneficiază contestatorul la data de 1 octombrie 2004 este Legea 3/1977.

Având în vedere susținerile contradictorii ale părților referitoare la legea aplicabilă, instanța apreciază că în speță se impune o interpretare a legilor succesive adoptate în această materie, în scopul clarificării acestei probleme. Astfel, rolul puterii judecătorești este în esență acela de a aplica legea, adică aceea de aoi nterpreta și a adapta cazurilor particulare. În speță, instanța a identificat legea aplicabilă, ținând cont de principiile aplicării legii civile în timp, de intenția reală a legiuitorului, precum și de principiile generale ale dreptului.

Așadar, instanța a constatat că legea aplicabilă la data deschiderii dreptului de pensionare al contestatorului era Legea nr. 3/1977. Coroborând acest text cu prevederile art. 2 alin.1 din HG1550/2004 care prevede că: “Stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază [.] ” ar trebui să concluzionăm că într-adevăr stagiul complet de cotizare al contestatorului ar fi de 30 de ani. astfel de concluzie este însă cu desăvârșire eronată, fiind rodul unei interpretări simplificate și care nesocotește reglementări ulterioare în materie, cu atât mai mult cu cât acestea au o forță superioară unei hotărâri de guvern pe care se întemeiază apărările intimatei, respectiv HG1550/2004 amintit mai sus. de care facem vorbire se regăsesc în nr.OUG4/2005 aprobată prin Legea 78/2005, care prevede în mod explicit “la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie”. Or, având în vedere acest principiu, având în vedere, pe de-o parte că nr.OUG4/2005 este ulterioară HG1550/2004 și pe de altă parte, că ordonanța aprobată prin Lege are o forță juridică superioară unei hotărâri de guvern, se impune să concluzionăm că prevederile art. 2 alin.2 din HG. 1550/2004 au fost abrogate tacit, în sensul că nu pot fi interpretate într-un mod care să ducă la stabilirea unor pensii diferențiate în funcție de anul ieșirii la pensionare.

Așa cum s- arătat deja, judecătorul trebuie, în primul rând, să cerceteze care a fost intenția reală a legiuitorului. Astfel, din OUG4/2005 aprobată prin legea 78/2005 rezultă în mod indubitabil că legiuitorul a urmărit să înlăture toate discriminările dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite a ieșirii la pensie. În aceste condiții, aplicarea rigidă a HG1550/2004 încalcă în mod flagrant acest principiu. Or, a nu deroga de la principiile generale ale dreptului, a urma spiritul legii și nu numai litera sa, sunt două reguli elementare ce se impun judecătorului când interpretează legea.

În lumina acestei interpretări, instanța a apreciat că prevederile Legii 19/2000 sunt aplicabile de la data intrării în vigoare a tuturor categoriilor de pensionări ce intră în sfera sa de reglementare, indiferent de data deschiderii dreptului lor la pensie.

Raportat însă la întregul dosar de pensie al contestatorului, instanța a constatat că acesta, nu a desfășurat activitate în condițiile prevăzute de Legea nr.19/2000, respectiv in subteran, în zonă de expunere la radiații ( I sau II), aviație civilă sau activitate artistică, pentru a fi aplicabile dispozițiile Legii nr.19/2000, el activând ca in cadrul Unității pentru mecanizare și transport

Instanța a mai reținut că în speța dedusă judecății perioada de peste 25 de ani invocata de contestator este doar perioada in care acesta a desfășurat activitate in grupa a II a de munca,care i-a dat dreptul de a se pensiona pentru limita de vârstă prin reducerea vârstei de pensionare si nicidecum nu poate fi confundat cu stagiul complet de cotizare prevăzut de Legea nr.19/2000.

De asemenea in speță nu pot fi aplicabile dispozițiile Legii nr.226/2006, întrucât dispozițiile acesteia se refera la locurile de în condiții speciale, care potrivit art.2 al.2 din actul normativ mai sus menționat cuprind si fostele locuri de munca in grupa I potrivit legislației anterioare. Ori nu se poate face confuzie intre condițiile speciale de munca ( fosta grupa I in legislația anterioara ) si cele deosebite de munca (fosta grupa II de munca in legislația anterioara), in speța contestatorul desfășurând activitate in grupa a II a de muncă.

Nu se pot retine ca si aplicabile in speță nici dispozițiile art.14 din Legea nr.3/1977, întrucât acestea nu reglementează stagiul complet de cotizare,ci doar dau dreptul persoanei de a se pensiona pentru limita de vârstă prin reducerea vârstei de pensionare. Acest aspect este accentuat însăși de cele doua aliniate ale art.14, respectiv aliniatul 1 si aliniatul 4, care la o simpla lecturare in situația in care s-ar lua in considerare că perioadele de timp inserate in cuprinsul lor ar constitui stagiu complet de cotizare, s-ar ajunge la situația ca pentru o activitate în aceeași grupa de munca sa fie reglementat un stagiu de cotizare diferit. (respectiv pentru grupa I de munca la alin.1 -un stagiu complet de cotizare de 20 de ani, iar la alin.4 de 15 ani),iar ( pentru grupa a II a de munca la alin un stagiu complet de cotizare de 25 de ani, iar la alin.4 de 20 de ani ).

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs contestatorul, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței recurate în sensul casării soluției recurate, și recalcularea drepturilor la pensie prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare de 25 de ani.

În dezvoltarea motivelor de recurs arată recurentul că instanța de fond a luat în considerare împrejurarea că a lucrat și ca, dovedind o vechime în muncă de 28 ani 5 luni și 13 zile, grupa a II-a, sens în care a invocat prevederile art. 11 din Legea 3/1977.

Prin întâmpinare, intimata Casa Județeană de Pensii Bas olicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând recursul formulat prin prisma criticilor invocate, instanța constată că acesta este fondat urmare a considerentelor ce vor fi expuse în cele ce urmează.

Drepturile la pensie ale contestatorului recurent, s-au deschis sub imperiul Legii 3/1977, acesta dovedind o vechime în muncă de 41 ani, din care 28 ani 5 luni și 13 zile în grupa II de muncă, la care s-a adăugat un spor de 7 ani pentru grupa II de muncă.

Susținerile recurentului cum că,în cazul său, se impune recalcularea pensiei prin luarea în considerare a stagiului de cotizare de 25 de ani prevăzut de art. 11 din Legea 3/1977 nu pot fi acceptate, din moment ce această lege a încetat a-și mai produce efectele urmare a abrogării sale.

Mai mult decât atât este de subliniat și faptul că dispozițiile art. 14 din Legea 3/1077 nu reglementează stagiul complet de cotizare ci au dat dreptul persoanelor de a se pensiona pentru limită de vârstă prin reducerea vârstei standard de pensionare.

O eventuală recalculare a pensiei prin raportate la un stagiu mai mic de cotizare (de 20 sau 25 de ani) decât cel reținut de intimată s-ar fi putut realiza în temeiul OUG 4/2005, însă contestatorul nu a desfășurat vreuna din activitățile prevăzute de Legea 19/2000 și anume în subteran, în zonă de expunere la radiații I sau II), aviație civilă sau activitate artistică, și nici din cele prevăzute de Legea 226/2006, care l-ar fi putut îndreptăți la obținerea stagiului solicitat.

Față de cele ce preced, criticile recurentului fiind nefondate, în temeiul dispozițiilor art. 312 cod civil, recursul va fi respins menținându-se ca legală și temeinică hotărârea recurată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de recurentul contestatorul, domiciliat în, nr. 408, județul B, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, cu sediul în O,- împotriva sentinței civile nr. 843/LM din 9 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o menține în întregime.

Fără cheltuieli de judecată.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședința publică din 18 martie 2009.

Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,

– – – – – – – –

Red dcz

14.04.2009

Jud fond,

dact IC

2ex /17.04.2009