Legiuitorul a permis accesul la justiţie al creditorilor necunoscuţi şi participarea lor în procedura colectivă, reglementată de Legea nr. 85/2006, instituind pentru această categorie, unele dispoziţii speciale, derogatorii de la dreptul comun şi care, nu aduc atingere drepturilor creditorilor.
Secţia comercială, maritimă şi fluvială şi pentru cauze de administrativ şi fiscal, Decizia nr. 1342 din 13 octombrie 2011
SC R.C.I. L.R. I.F.N. SA a investit Tribunalul Constanța cu contestația înregistrată sub nr. 7013/118/31.05.2010, în contradictoriu cu intimata M. SPRL – în calitate de administrator judiciar al debitoarei SC P.04 SRL, împotriva măsurii administratorului judiciar de neînscriere în tabelul preliminar al obligațiilor debitoarei, a creanței sale în valoare de 30.870,35 lei.
Motivând contestația, contestatoarea învederează în esență că, în mod nejustificat, s-a dispus de către administratorul judiciar, respingerea ca tardivă și nefondată a cererii de admitere a creanței formulată de către creditoarea SC RCI L.R IFN SA, întrucât administratorul judiciar în mod nelegal, nu a procedat la notificarea către creditoare, a deschiderii procedurii insolvenței, astfel cum i s-a pus în vedere de către judecătorul sindic, acesta fiind motivul pentru care, cererea de admitere a creanței a fost tardiv formulată.
Pe fondul cauzei, contestatoarea arată că, în baza contractelor de leasing financiar nr. 56993/13.03.2007 și nr. 56994/13.03.2007, încheiate cu SC P.04 SRL, a acordat debitoarei finanțarea în regim de leasing a două autovehicule, debitoarea nerespectându-și obligațiile de plată a ratelor de leasing, motiv pentru care, societatea de leasing a procedat la rezilierea celor două contracte, debitoarea datorând ratele scadente, precum și toate ratele până la finalul contractelor de leasing, reprezentând daune interese conform art. 16 alin. (1) din contracte.
Prin întâmpinare, formulată la termenul de judecată din data de 25.06.2010, intimata M. SPRL în calitate de administrator judiciar al SC P.04 SRL, a solicitat respingerea contestației ca nefondată, arătând că, prin sentința civilă de deschidere a procedurii insolvenței, a fost fixat termenul limită pentru înregistrarea cererilor de admitere a creanțelor, la data de 01.02.2010, însă cererea de admitere a creanței a fost formulată de contestatoarea SC R.C.I. L.R I.F.N. SA, abia la data de 16.03.2010.
Se arată că, întrucât contestatoarea SC R.C.I. L.R I.F.N. SA, nu apărea în evidențele financiar contabile ale debitoarei SC P.04 SRL, notificarea creditoarei necunoscute, s-a realizat exclusiv prin intermediul Buletinului Procedurilor de Insolvență, fiindu-i opozabil termenul stabilit de judecătorul sindic.
Prin Sentința civilă nr. 4648 din 14.09.2010, Tribunalul Constanța respinge contestația formulată de contestatoarea S.C. R.C.I. L.R I.F.N. S.A, ca nefondată, reținând în esență că, potrivit dispozițiilor art. 7 alin. (3) din Legea nr. 85/2006, anterior modificărilor aduse la data de 21.07.2010, „pentru creditorii care nu au putut fi identificați în lista prevăzută la art. 28 alin. (1) lit. c), procedura notificării prevăzute la art. 61 va fi considerată îndeplinită dacă a fost efectuată prin Buletinul Procedurilor de Insolvență”.
Instanța de fond a apreciat că, în condițiile în care, administratorul judiciar al debitoarei SC P.04 SRL, nu a identificat contestatoarea SC R.C.I. L.R I.F.N. SA, ca fiind creditor cunoscut al debitoarei, notificarea deschiderii procedurii către aceasta, a fost în mod legal efectuată, prin publicarea sentinței de deschidere a procedurii insolvenței în Buletinul Procedurilor Insolvenței nr. 643/26.01.2010, de la această dată prezumându-se cunoașterea deschiderii procedurii și a termenelor stabilite prin aceeași sentință de către judecătorul sindic, de către toți creditorii cunoscuți.
Se arată că, întrucât prin Sentința nr. 7671/04.12.2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosar nr. 8884/118/2009, s-a stabilit termenul limită de depunere a cererilor de admitere a creanțelor la data de 01.02.2010, în mod întemeiat s-a dispus de către administratorul judiciar, respingerea cererii de înregistrare a creanței formulate de SC R.C.I. L.R. I.F.N. SA la data de 16.03.2010, ca tardivă.
Nu în ultimul rând, instanța de fond a reținut că, în chiar cuprinsul contestației, contestatoarea SC R.C.I. L.R. I.F.N. SA arată că, „am luat cunoștință despre deschiderea procedurii insolvenței debitorului nostru doar din Buletinul Procedurilor de Insolvență”, astfel încât, în mod evident, a fost atinsă finalitatea publicității urmărită, prin publicarea sentinței de deschidere a procedurii în Buletinul Procedurilor de Insolvență.
Aflând despre deschiderea procedurii și implicit a termenelor stabilite pentru înregistrarea cererilor de admitere a creanței, apreciază instanța de fond că, SC RCI L.R IFN SA, nu poate invoca, nici un motiv prevăzut în dispozițiile art. 103 alin. (1) C.proc.civ. care, să susțină o eventuală repunere în termenul de formulare a cererilor de admitere a creanței.
Față de cele expuse anterior, instanța de fond a apreciat contestația formulată ca nefondată, dispunând respingerea acesteia.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditorul SC R.C.I. L.R. I.F.N. SA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu indicarea temeiurilor de drept prevăzute de art. 3041 C.proc.civ. și art. 8 din și cu următoarea motivație, în esență:
– recurenta nu a putut lua cunoștință în timp util de termenul de care face vorbire administratorul judiciar, deoarece acesta, nu a adresat nici o notificare scrisă, privind deschiderea procedurii insolvenței asupra debitorului, recurenta aflându-se în situația ne-notificării deschiderii procedurii insolvenței, datorată încălcării dispozițiile art. 7 și astfel, creditorul necitat, poate să depună cerere de admitere a creanței, deoarece, față de acesta, termenul de depunere nu a început să curgă, neputând fi respinsă ca tardiv introdusă și nu poate fi considerat decăzut din dreptul de a depune cererea;
– recurenta în cuprinsul cererii de admitere a creanței, a formulat și o cerere de repunere în termen, pentru că, lipsa notificării din partea administratorului judiciar o îndreptățește să formuleze și să depună, chiar cu întârziere, cererea de admitere a creanței, însoțită și de o cerere de repunere în termen, supusă analizei judecătorului sindic;
– creanța respinsă de la înscriere, își are izvorul în însăși contractele de leasing financiar, încheiate între recurenta creditoare, în calitate de locator și SC P.04 SRL în calitate de utilizator, iar faptul că, debitoarea nu a evidențiat în contabilitatea sa această relație contractuală, este un fapt independent de voința recurentei, fiind greșit a se prezuma că, dacă înregistrările contabile aferente nu au fost făcute, datoria nu există în materialitatea ei.
Solicită admiterea recursului, repunerea recurentei în termenul de declarare al creanțelor, cu consecința înscrierii acesteia în tabel de creanța în cuantum de 30.870,35, creanță certă, lichidă și exigibilă.
Prin întâmpinare, M. SPRL în calitate de administrator judiciar al SC P.04 SRL, solicită respingerea recursului, în principal ca tardiv introdus și, în subsidiar, ca nefondat, cu următoarea motivație, în esență:
– recurentei contestatoare i-a fost comunicată Sentința civilă nr. 4648/COM din 14.09.2010 la data de 22.10.2010, termenul de recurs de 7 zile, prevăzut de art. 8 alin. (2), împlinindu-se la data de 01.11.2010, iar acesta a fost introdus la data de 03.11.2010, cu depășirea termenului până la care, recursul putea fi declarat, astfel că, aceasta este decăzută din dreptul de a exercita calea de atac a recursului, impunându-se respingerea acestuia ca tardiv formulat;
– art. 7 alin. (3) teza a doua, cuprinde norma conform căreia, pentru creditorii care, nu au putut fi identificații, procedura notificării prevăzută de art. 61 din Legea nr. 85/2006, va fi considerată îndeplinită dacă, a fost efectuată prin Buletinul procedurilor de insolvență (BPI), publicarea actelor de procedură înlocuind citarea, convocarea și notificarea acestora, efectuate individual față de participanții în proces, acestea fiind prezumate a fi îndeplinite la data publicării, astfel cum se prevede în art. 7 alin. (9), toate acestea făcând dovada netemeiniciei contestației.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate și a probatoriului administrat, văzând și dispozițiile art. 312 C.proc.civ., Curtea respinge recursul, ca nefondat, pentru următoarele considerente, în esență:
Contestatoarea SC R.C.I. L.R I.F.N. SA, a investit instanța cu soluționarea contestației, formulate împotriva măsurii administratorului judiciar M. SPRL al intimatei debitoare SC P.04 SRL, de neînscriere în tabelul preliminar al obligațiilor debitoarei privind creanța în valoare de 30.870,35 lei.
în ambele faze ale procedurii insolvenței – fond și recurs – legiuitorul a stabilit reguli de citare și comunicare a actelor de procedură, a notificărilor și convocărilor, în conținutul dispozițiilor cuprinse în art. 7 din Legea nr. 85/2006, inclusiv, cele referitoare la Buletinul Procedurilor de Insolvență, între care, și cea cuprinsă în conținutul art. 7 alin. (3) din lege, anterior modificărilor aduse prin Legea nr. 169/2010, potrivit căreia „Prin excepție de la prevederile alin. (1) se vor realiza, conform C.proc.civ., comunicarea actelor de procedură anterioare deschiderii procedurii și notificarea deschiderii procedurii. Pentru creditorii care nu au putut fi identificați în lista prevăzută la art. 28 alin. (1) lit. c), procedura notificării prevăzută la art. 61 va fi considerată îndeplinită dacă a fost efectuată prin Buletinul Procedurilor de Insolvență”.
în contextul dat, Curtea reține că probatoriul administrat în cauză conform art. 1169 C.civ., face dovada că administratorul judiciar al debitoarei, nu a identificat contestatoarea, ca fiind creditor cunoscut al debitoarei, astfel că, în mod legal și temeinic, instanța de fond a apreciat asupra faptului că, notificarea deschiderii procedurii față de debitoarea SC P.04 SRL, a fost în mod legal efectuată, prin publicarea sentinței de deschidere a procedurii insolvenței în Buletinul Procedurilor Insolvenței nr. 643/26.01.2010.
Cu alte cuvinte, legiuitorul a avut în vedere ca, modalitățile și mijloacele de citare și comunicare a actelor de procedură, să fie expresia principiului celerității procedurilor insolvenței, sens în care, Curtea apreciază că, de la data de 26.01.2010, contestatoarea avea cunoștință despre deschiderea procedurii și a termenelor stabilite prin hotărâre, de către judecătorul sindic, pentru toți creditorii, în vederea depunerii cererilor de admitere a creanțelor.
De altfel, chiar și recurenta, recunoaște că „a luat cunoștință despre deschiderea procedurii față de debitoare, urmare publicării hotărârii de deschidere a procedurii în B.P.I”, astfel încât, apreciază Curtea că, în mod evident, a fost atinsă finalitatea publicității urmărită, prin publicarea sentinței de deschidere a procedurii.
Dintr-o altă perspectivă, Curtea reține că aspectele privind repunerea recurentei în termenul de exercitare a unui act de procedură, precum și de formulare a cererii de admitere a creanței, în temeiul art. 103 C.proc.civ., potrivit căruia „Neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termen legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel, sau când partea dovedește că, a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința sa” , nu pot fi primite deoarece, în speță, nu au fost produse dovezi, din care să rezulte, împiedicarea printr-o împrejurare mai presus de voința părții, în respectarea termenelor stipulate, în conținutul hotărârii de deschidere a procedurii.
Sus-menționatele considerente, avute în vedere de Curte, sunt determinate de faptul că, argumentele recurentei legate de „ne-notificarea deschiderii procedurii insolvenței” și „lipsa culpei, în neînscrierea în evidența contabilă a relației contractuale”, nu sunt de natură a deroga, de la conținutul dispozițiilor art. 7 alin. (3) din Legea nr. 85/2006, care, instituie obligația comunicării actelor de procedură, publicarea acestora în B.P.I, fapt ce înlocuiește de la data publicării, citarea, convocarea și notificarea actelor de procedură efectuate individual, față de participanții în proces, acestea fiind prezumate a fi îndeplinite la data publicării, așa după cum, s-a prevăzut în art. 7 alin. (9) din lege.
Astfel, potrivit textului art. 7 alin. (9) din Legea nr. 85/2006 „Publicarea actelor de procedură sau, după caz, a hotărârilor judecătorești în Buletinul procedurilor insolvenței, înlocuiește, de la data publicării acestora, citarea, convocarea și notificarea actelor de procedură efectuate individual față de participanții la proces, acestea fiind prezumate a fi îndeplinite la data publicării”.
Cu alte cuvinte, apreciază Curtea că, legiuitorul a permis accesul la justiție al creditorilor necunoscuți și participarea lor în procedura colectivă, reglementată de Legea nr. 85/2006, instituind pentru această categorie, unele dispoziții speciale, derogatorii de la dreptul comun și care, nu aduc atingere drepturilor creditorilor.
în același sens, reține Curtea că recurenta era ținută a cunoaște normele cuprinse în textele de lege evocate, precum și să consulte site-ul Buletinul procedurilor insolvenței, pentru a verifica situația juridică a debitorului său, în această fază procesuală, neputându-se reține argumentația sa, potrivit căreia „creanța respinsă de la înscriere își are izvorul în însăși contractele de leasing financiar nr. 56993 din 13.03.2007 și nr. 56994 din 13.03.2007” și astfel, numai pentru acest considerent, trebuie înscrisă în tabelul creanțelor.
Atât timp cât, prin Sentința civilă nr. 7671/04.12.2009 pronunțată de judecător sindic, în dosar nr. 8884/118/2009, s-a stabilit termenul limită de depunere a cererilor de admitere a creanțelor, pentru data de 01.02.2010, iar, recurenta nu a formulat o astfel de cerere în acest termen și, mai mult, cererea privind repunerea în termen, cu temei de drept art. 103 alin. (1) C.proc.civ, nu a cuprins nici unul din motivele împiedicării printr-o împrejurare mai presus de voința sa, în respectarea termenelor stipulate în conținutul hotărârii, Curtea apreciază că, în mod legal și temeinic administratorul judiciar desemnat, a dispus, în sensul respingerii cererii, ca tardiv formulată.
Pentru toate considerentele sus-expuse, cum nu sunt motive pentru a se dispune reformarea hotărârii recurate, văzând și dispozițiile art. 312 C.proc.civ, Curtea respinge recursul, ca nefondat.
