După deschiderea procedurii, adunarea generală a acţionarilor /asociaţiilor debitorului, persoană juridică, va desemna, pe cheltuiala acestora, un reprezentant, persoană fizică sau juridică, administrator special, care să reprezinte interesele societăţii şi ale acestora şi să participe la procedură, pe seama debitorului. După ridicarea dreptului de administrare, debitorul este reprezentat de administratorul judiciar/lichidator care-i conduce şi activitatea comercială, iar mandatul administratorului special va fi redus la a reprezenta interesele acţionarilor/asociaţilor.
Secţia comercială, maritimă şi fluvială şi pentru cauze de administrativ şi fiscal, Decizia nr. 1443 din 27 octombrie 2011
Prin cererea adresată judecătorului sindic în dosarul nr. 408/118/2011 și înregistrată separat pe rolul Tribunalului Constanța sub nr. 17701/118 din 30.11.2010, contestatorul S.I., în contradictoriu cu intimatul P.W.C.B.R.S. IPURL în calitate de lichidator judiciar al SC S.M. SA, a solicitat ca, prin hotărâre judecătorească, să se dispună înscrierea sa în tabelul de creanțe al debitoarei cu suma de 72.669 lei, reprezentând drepturi salariale, după deschiderea procedurii insolvenței.
Motivând contestația, petentul S.I. învederează în esență că, la data de 19.12.2006, a avut loc AGEA, prin care, a fost numit administrator special al acestei societăți, iar creanțele solicitate, se referă la perioada când, debitoarei i s-a permis să-și conducă activitatea și să-și administreze averea, respectiv 20.12.2006 – 06.09.2010.
Astfel, după deschiderea procedurii insolvenței, susține contestatorul că a condus și administrat personal activitatea debitoarei, fără intervenția acționarilor și sub supravegherea administratorului judiciar, activitate remunerată exclusiv de debitoare, iar potrivit art. 4 pct. 1 din contractul de administrare 71/2007, s-a stabilit o indemnizație lunară netă de 1500 lei.
Se arată că, potrivit art. 155 din C.muncii, salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri, lunar fiind întocmite state de salarii, semnate de conducătorul unității, conducătorul compartimentului financiar și salariatul resurse umane, în care, au fost calculate impozitele și celelalte obligații fiscale, iar aceste state de salarii, au fost înregistrate lunar în contabilitatea unității, întocmindu-se note de contabilitate, balanțe și bilanțuri, depuse la organele financiare.
La data de 17.01.2011, contestatorul S.I. a depus la dosarul cauzei, precizări prin care, a arătat că, în perioada 20.12.2006 – 6.09.2010, a desfășurat activitate de salariat, cu funcție de conducere a activității comerciale, de administrare și gestionare a patrimoniului debitoarei, reprezentând și angajând societății în raport cu terții, organizând activități de conservare și pază a patrimoniului, în general, activități care, se încadrează în condițiile obișnuite de exercitare a activității curente, a directorului executiv.
Se arată că, pe toată această perioadă, lunar, au fost întocmite state de plată a salariilor în cuantumul stabilit de 1500 lei, pentru care, s-au calculat obligațiile fiscale, evidențiate în contabilitatea societății, activitatea fiind înscrisă în raportul lunar al administratorului judiciar.
După deschiderea procedurii insolvenței, față de debitoare, se arată că, s-a dispus desfacerea contractului de muncă a directorului societății, dar prin încheierea nr. 7302/COM din 6.11.2006, s-a decis ca societatea, să-și conducă în parte activitatea, întrucât și-a manifestat intenția de reorganizare, astfel că, contextul vidului funcției de director, care să reprezinte și să conducă societatea, la data de 20.12.2006, a preluat această funcție, concomitent apărând societatea pe care a reprezentat-o și ca administrator special, în baza Hotărârii AGA din 19.12.2006.
Pârâtul, legal citat, nu a formulat întâmpinare, dar a depus concluzii scrise.
La termenul de judecată din data de 21.02.2011, contestatorul S.I. a precizat că suma de 72.669 lei reprezintă salariul cuvenit ca urmare a exercitării funcției de director executiv al societății, pentru perioada 20.12.2006-06.09.2010, funcție pe care a deținut-o, concomitent, cu cea de administrator special.
întrucât aceste precizări privind natura creanței solicitată, au fost menționate și în precizările depuse la dosar la data de 17.01.2011, instanța nu a considerat aceste precizări, ca fiind o modificare a acțiunii, pentru a analiza incidența dispozițiile art. 132 C.proc.civ.
Prin Sentința civilă nr. 1548/COM/28.02.2011, pronunțată de Tribunalul Constanța, s-a admis, în parte, contestația formulată de creditorul S.I., dispunându-se înscrierea acestuia în tabelul definitiv consolidat și cu creanța în valoare de 64.186 lei, la ordinea de prioritate prevăzută de art. 123 pct. 2 din Legea nr. 85/2006.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în esență că, prin Sentința civilă nr. 2921/COM/22.05.2006 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. 3163/COM/2005, s-a dispus deschiderea procedurii reorganizării judiciare și a falimentului față de debitoarea SC S.M. SA, fiind numit în calitate de administrator SC L. SRL, pentru ca, ulterior, prin încheierea din 19.02.2007, administratorul judiciar inițial a fost înlocuit cu P.W.C.B.R.S. IPURL.
în tabelul definitiv întocmit la 22.05.2006, inclus în planul de reorganizare, depus la dosar la data de 19.03.2008, creditorul Ș.I este înscris cu creanța de 3612 lei reprezentând drepturi salariale.
Prin Sentința civilă nr. 4355/COM/6.09.2010 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. 408/118/2005, s-a dispus intrarea în faliment a debitoarei SC S.M. SA, fiind numit în calitate de lichidator P.W.C.B.R.S. IPURL.
La data de 14.10.2010, creditorul S.I. a depus declarație de creanță pentru suma de 72.669 lei, reprezentând onorariul său în calitate de administrator special, cerere modificată ulterior, sub aspectul naturii creanței, arătându-se că, în realitate suma reprezintă salariul cuvenit pe perioada de observație.
Reține instanța de fond că, din Hotărârea nr. 1/20.12.2006 rezultă că, începând cu data de 20.12.2006, a fost desemnat în calitate de director al societății S.C. S.M. S.A. cu atribuții operative, d-nul S.I., cu un salariu de 1500 lei/lunar.
în statele de salarii, pe perioada decembrie 2006 – 6.09.2010, este înscris ca salariat al S.C. S.M. S.A., contestatorul S.I., cu un salariu de bază brut de 1910 lei, salariul net fiind de 1500 lei astfel:
– pentru lunile ianuarie 2007 – iunie 2008 (17 luni) – salariul a fost 1500 lei
– pentru lunile iulie 2008 – aprilie 2010 (21 de luni) – salariu a fost 1516 lei
– pentru lunile mai 2010 – august 2010 (4 luni) – salariul a fost de 1515 lei
– în luna decembrie 2006 – salariul a fost de 584 lei
– în luna septembrie 2010 – salariul a fost de 206 lei
în aceste condiții, apreciază instanța de fond că, totalul drepturilor salariale cuvenite pe perioada 20.12.2006 – 6.09.2010, este de 64.186 lei și față de dispozițiile art. 107 alin. (4), raportat la art. 73 din privind procedura insolvenței, care a intrat în vigoare la data de 20.07.2006, „Debitorul, creditorii și orice altă parte interesată vor putea să formuleze contestații cu privire la creanțele și drepturile de preferință trecute de administratorul judiciar/lichidator în tabelul preliminar de creanțe”, cererea petentului este admisibilă.
Totodată, a reținut judecătorul sindic faptul că, întrucât în mod greșit nu a fost înscrisă în tabelul suplimentar și creanța contestatorului S.I., reprezentând drepturi salariale, care au fost menționate în contabilitatea debitoarei, au fost calculate impozitele și taxele aferente acestor drepturi salariale, impozite și taxe care, au fost și achitate conform ordinelor de plată din dosar, și astfel, s-a constatat că este întemeiată contestația de față, în parte, în limita sumelor dovedite cu înscrisurile din dosar.
Prin urmare, s-a dispus înscrierea contestatorului S.I. în tabelul definitiv consolidat și cu creanța în sumă de 64186 lei la ordinea de prioritate prevăzută de art. 123 pct. 2 din Legea nr. 85/2006.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs lichidatorul judiciar P.W.C.B.R.S. SPRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu indicarea temeiurilor de drept prevăzute de art. 8, coroborat cu art. 18 din Legea nr. 85/2006 și cu referire la art. 3041 C.proc.civ., cu următoarea motivație, în esență:
La momentul preluării supravegherii activității debitoarei de către PWC, s-a constatat că fostul administrator judiciar a încetat toate contractele de muncă, printre care și contractul de muncă al intimatului-contestator, niciun alt contract de muncă nu a fost ulterior încheiat cu S.I., nici de către fostul administrator judiciar, nici de către PWC.
Se arată că pretențiile contestatorului nu se întemeiază pe un contract de muncă, ci pe contractul de administrare nr. 71/2007, de altfel, ca și toate documentele depuse cu titlu de probe, din care rezultă calitatea sa de administrator special, acționând în numele acționarilor, iar nu cea de salariat al SC S.M. SA, cu funcții de reprezentare a debitoarei, prin urmare, debitoarea nu are nici o obligație de a achita „salariile” pretinse de către acesta, odată ce avea calitatea de a reprezenta exclusiv, interesele acționarilor societății.
învederează recurenta că, întrucât încetarea contractului de muncă a intervenit ulterior datei deschiderii procedurii insolvenței debitoarei, lichidatorul a înscris, din oficiu, acest creditor în tabelul suplimentar al creanțelor, cu suma de 6102 lei, reprezentând contravaloarea salariului cuvenit acestuia, în calitate de salariat al debitoarei, pentru perioada de după data deschiderii procedurii insolvenței și până la data încetării contractului de muncă.
Astfel, în mod greșit a considerat instanța de judecată că „din Hotărârea nr. 1/20.12.2006 rezultă că începând cu data de 20.12.2006 a fost desemnat în calitate de director al debitoarei, cu atribuții operative d-nul S.I., cu un salariu de 1500 lei/lunar”, întrucât:
– Hotărârea nr. 1/20.12.2006 este o hotărâre a AGA debitoarei prin care, la acea dată, acționarii acesteia l-au desemnat pe S.I. pentru a le reprezenta interesele în procedura insolvenței, acesta având, astfel, calitatea de administrator special (calitate retrasă, ulterior);
– Nici un contract de muncă nu a fost încheiat cu S.I., orice raporturi de muncă încetând, în perioada imediat următoare datei deschiderii procedurii de insolvență;
– Contestatorul înțelege să își dovedească pretențiile sale, cu un contract de administrare, încheiat cu acționarii debitoarei – contract de unde provine, de altfel, suma de 1500 lei net lunar, iar, nu cu un contract de muncă, precum și cu alte documente, din care rezultă calitatea de administrator special, și nu aceea de salariat.
Pe cale de consecință, contestatorul a prestat activități de administrare a debitoarei, în calitatea sa de administrator special, în temeiul art. 18 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 85/2006, în conformitate cu care, printre atribuțiile administratorului special se află și cea de administrare a activității debitoarei, sub supravegherea administratorului judiciar, în perioada de reorganizare, dacă dreptul de administrare nu a fost ridicat.
Ori, în conformitate cu prevederile art. 18 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, administratorul special este reprezentantul acționarilor în procedura insolvenței, acesta fiind desemnat în condițiile Legii nr. 85/2006, pe cheltuiala lor.
Pe cale de consecință, administratorul special acționează exclusiv în interesul acționarilor debitoarei, astfel încât, onorariul acestuia, stabilit în conformitate cu contractul de administrare, depus în dovedirea pretențiilor sale, este exclusiv, în sarcina acționarilor S.M., apreciază recurenta.
Se solicită admiterea recursului și modificarea Sentinței civile nr. 1548/COM/28.02.2011, în sensul respingerii contestației formulate de către creditorul S.I. ca neîntemeiată, având în vedere că sumele pretinse de acesta, reprezintă în fapt, onorariul datorat de către acționarii debitoarei în temeiul contractului de administrare încheiat cu ei, iar nu salarii neachitate, intimatul-contestator neavând încheiat cu debitoarea un contract de muncă.
Prin întâmpinare, intimatul S.I. a solicitat respingerea recursului lichidatorului P.W.C.B.R.S. SPRL ca nefondat, cu motivația în esență că, lichidatorul face confuzie între activitatea de apărare și reprezentare a intereselor acționarilor în instanță și activitatea comercială obișnuită a debitoarei de conducere, administrare și gestionare, reprezentarea și angajarea societății în raport cu terții, plăți la creditorii cunoscuți și la bugetul de stat, activități continuate după deschiderea procedurii, inclusiv pe perioada reorganizării până la intrarea în faliment, pentru care, s-au întocmit state lunare de salarii pentru depusă.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate și a probatoriului administrat, văzând și dispozițiile art. 312 C.proc.civ., Curtea admite recursul, pentru următoarele considerente, în esență:
Contestatorul S.I. a investit instanța cu soluționarea cauzei având ca obiect contestație privind neînscrierea în Tabelul de creanțe al debitoarei, cu suma de 72.669 lei, reprezentând „drepturi salariale” ce îi sunt cuvenite, pentru perioada 20.12.2006 – 6.09.2010, urmare desfășurării activității de salariat, cu funcție de conducere privind, activitatea comercială, de administrare, reprezentare și gestionare a patrimoniului debitoarei.
Reține Curtea că, prin Sentința civilă nr. 2921/COM din 22.05.2006 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosar nr. 3163/COM/2005, s-a dispus deschiderea procedurii reorganizării și a falimentului, față de debitoarea SC S.M. SA, fiind numit în calitate de administrator provizoriu SC L. SRL, ce ulterior, a fost înlocuit prin încheierea din 19.02.2007 cu P.W.C.B.R.S..
Prin Hotărârea Adunării Generale Extraordinare a acționarilor din data de 19.12.2006, s-a dispus numirea în calitate de administrator special al SC S.M. SA a d-lui S.I., începând cu data de 20.12.2006, hotărându-se, conform art. 2 că „atribuțiile administratorului special sunt cele prevăzute de lege”.
La data de 19.12.2006, SC S.M. SA, în insolvență – reprezentată prin S.I., perfectează contractul de administrare FN/19.12.2006, înregistrat sub nr. 71/12.06.2007, al cărui obiect, conform art. 2, este acela potrivit căruia: „în urma acordului de voință intervenit între părți, societatea comercială încredințează administratorului, organizarea și gestionarea activității sale, acesta reprezentând totodată societatea comercială în raport cu terții și putând răspunde pentru modul în care înfăptuiește actele de administrare a societății comerciale, în schimbul unei îndemnizații, potrivit celor convenite în prezentul contract”, contract semnat de către contestator, atât, la rubrica debitoarei, cât și la aceea privind administratorul.
Prin Hotărârea nr. 1/20.12.2006, administratorul SC S.M. SA în insolvență – S.I. – „mandatat să reprezinte interesele SC S.M. în insolvență” conform preambulului hotărârii, și având în vedere „faptul că, postul de director cu atribuții operative al societății a devenit vacant fiind concediat de administratorul judiciar după deschiderea procedurii” hotărăște , potrivit art. 1 „se desemnează dl. S.I. în funcția de director al SC S.M. SA în insolvență, cu atribuții operative, începând cu data de 20.12.2006”.
în art. 2 al acestei hotărâri, se prevede că: „dl. S.I. își va desfășura activitatea și va da hotărâri, decizii numai cu acordul acționarului majoritar, sub supravegherea administratorului judiciar, în conformitate cu dispozițiile judecătorului sindic, ale Legii nr. 85/2006 și ale Legii nr. 31/1990 republicată” , pentru ca, în art. 3 al hotărârii, să se prevadă că: „ se stabilește pentru dl. S.I., un salariu/indemnizație de 15.000.000 lei vechi (1.500 RON), net, lunar”, iar prin art. 4 se hotărăște ca: „prezenta hotărâre se aduce la îndeplinire de administrator și serviciile financiar-contabil, resurse umane”.
Cu alte cuvinte, reține Curtea că, contestatorul, în calitatea sa de administrator special, hotărăște asupra funcției pe care urmează să o îndeplinească, începând cu 20.12.2006, stabilindu-și în acest sens, „un salariu/indemnizație de 15.000.000 lei vechi (1.500 RON), net, lunar”, hotărârea fiind semnată, numai de către el.
La momentul preluării supravegherii activității debitoarei de către PWC -19.02.2007 -, noul administrator judiciar provizoriu a constatat faptul că administratorul judiciar provizoriu ce-și desfășurase activitatea anterior, a încetat toate contractele de muncă, ale angajaților debitoarei, fără a fi încheiat vreun alt contract de muncă cu contestatorul, situație de fapt, ce a continuat a se perpetua în timp, pentru că, contestatorul nu a prezentat instanței nici o probă, din care să rezulte că, ar fi avut perfectat cu debitoarea vreun contract de muncă, apărarea sa fundamentându-se pe existența contractului de administrare nr. 71/2007, ca de altfel, și toate documentele depuse cu titlu de probe, din care, rezultă calitatea sa de administrator special, și nu cea de salariat al debitoarei SC S.M. SA.
în aceste condiții, Curtea reține că, toate susținerile contestatorului S.I. sunt nefondate și urmează a fi înlăturate, deoarece activitățile prestate de acesta sunt activități de administrare a debitoarei, în calitate de administrator special, potrivit art. 18 din Legea nr. 85/2006.
în atare condiții, și având în vedere dispozițiile art. 18 din legea insolvenței, potrivit cărora: „După deschiderea procedurii, adunarea generală a acționarilor /asociațiilor debitorului, persoană juridică, va desemna, pe cheltuiala acestora, un reprezentant, persoană fizică sau juridică, administrator special, care să reprezinte interesele societății și ale acestora și să participe la procedură, pe seama debitorului. După ridicarea dreptului de administrare, debitorul este reprezentat de administratorul judiciar/lichidator care-i conduce și activitatea comercială, iar mandatul administratorului special va fi redus la a reprezenta interesele acționarilor/asociaților”, Curtea apreciază că o eventuală plată a activității desfășurate de contestator, trebuie suportată de adunarea generală a acționarilor/asociaților debitoarei, semnatari ai Hotărârii AGEA din 19.12.2006, sumele de bani neputând fi înscrise, în Tabelul definitiv consolidat de creanțe al debitoarei.
Dintr-o altă perspectivă, apreciază Curtea că susținerile făcute de contestator, privind activitatea desfășurată de el, se circumscriu atribuțiilor conferite de lege, administratorului special, conform art. 18 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, ce prevăd că: „Administratorul special are următoarele atribuții:
– exprimă intenția debitorului de a propune un plan, potrivit art. 28 alin. (1) lit. h), coroborat cu art. 33 alin. (2);
– participă, în calitate de reprezentant al debitorului, la judecarea acțiunilor prevăzute la art. 79 și art. 80;
– formulează contestații în cadrul procedurii reglementate de prezenta lege;
– propune un plan de reorganizare;
– administrează activitatea debitorului, sub supravegherea administratorului judiciar după confirmarea planului;
– după intrarea în faliment, participă la inventar, semnând actul, primește raportul final și bilanțul de închidere și participă la ședința convocată, pentru soluționarea obiecțiunilor și aprobarea raportului;
– primește notificarea închiderii procedurii.
Concluzionând, Curtea apreciază că, în mod nelegal și netemeinic instanța de fond, având în vedere probatoriul administrat în cauză a dispus în sensul înscrierii creanței reclamate de contestator, în categoria creanțelor avute în vedere de legiuitor în conținutul art. 123 pct. 2 din legea insolvenței, potrivit căruia: „Creanțele vor fi plătite, în cazul falimentului, în următoarea ordine:
1)…
2) creanțe izvorâte din raportul de muncă;
3)…”
atât timp cât, creanța reclamată, nu face parte din categoria creanțelor izvorâte din raportul de muncă.
Așa fiind, și admițând recursul, văzând și dispozițiile art. 312 C.proc.civ., Curtea modifică în tot hotărârea recurată, în sensul că, respinge contestația formulată de S.I., ca nefondată.
