DECIZIA CIVILĂ NR.1021/2009-
Ședința publică din data de 27 mai 2009
Pe rol fiind pronunțarea recursului civil declarat de recurenta reclamantă, domiciliată în, -. 19, județul B, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SA, cu sediul în, județul B, împotriva sentinței civile nr. 230/LM din 2 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: contestație împotriva deciziei de concediere.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că fondul cauzei a fost dezbătut în ședința publică din data de 20 mai 2009, dată la care reprezentanții părților au pus concluzii în recurs, concluzii consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când în vederea deliberării s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 27 mai 2009.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 230/LM din 2 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta
Fără cheltuieli de judecată.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța în acest mod, instanța de fond reținut următoarele aspecte:
Prin decizia nr.14 din 15.01.2008 s-a dispus de către pârâtă în temeiul art.56 lit.j din Codul muncii încetarea contractului individual de muncă pe durată determinată cu nr.- încheiat cu reclamanta.
Acest contract individual de muncă cu valabilitate inițială până la data de 15.09.2007 a suferit două prelungiri succesive până la data de 15.01.2008, prin actul adițional din 17.09.2007 și actul adițional din 16.11.2007.
Anterior încheierii acestui contract reclamanta a fost angajată a pârâtei tot cu contract individual de muncă pe durată determinată, nr.-/25.04.2006 valabil până la data de 16.09.2006 când s-a dispus încetarea acestuia prin decizia nr.217/18.09.2006.
Între aceste două contracte de muncă s-a scurs o perioadă de aproximativ 8 luni de zile.
Potrivit art.80 alin.4 din Codul muncii, între aceleași părți se pot încheia succesiv cel mult 3 contracte individuale de muncă pe durată determinată, dar numai înăuntrul termenului prevăzut la art.82, conform căruia contractul individual de muncă pe durată determinată nu poate fi încheiat pe o perioadă mai mare de 24 luni.
5 al art.80 Codul muncii precizează că contractele individuale de muncă pe durată determinată, încheiate în termen de trei luni de la încetarea unui contract de muncă pe durată determinată sunt considerate contracte succesive.
Art.84 alin.1 instituie o prevedere cu caracter general în sensul că la încetarea celui de al treilea contract individual de muncă pe durată determinată, prevăzut la art.80 alin.4, sau la expirarea termenului prevăzut la art.82 alin.1, dacă pe postul respectiv va fi angajat un salariat, acesta va fi angajat cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată.
În cauza dată reclamantei nu îi este aplicabilă această dispoziție legală, întrucât în cadrul termenului de 24 de luni prevăzut la art.82 alin.1 s-au încheiat doar două contracte individuale de muncă pe durată determinată, contractul cu nr.-/25.04.2006 și contractul nr.-, între cele două contracte s-a scurs o perioadă mai mare de trei luni, iar ultimul contract a fost prelungit succesiv doar de două ori.
Pe de altă parte din luna noiembrie 2007 până în luna aprilie 2008 unitatea pârâtă nu a mai făcut angajări pe post de muncitor necalificat, neavând astfel loc de muncă vacant pe care să-l ofere reclamantei, iar art.84 alin.1 din Codul muncii nu obligă unitatea ca pe un eventual loc vacant să angajeze cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată pe un angajat care a avut contract individual de muncă pe durată determinată.
Pentru nerespectarea dispoziției art.85 alin.1 Codul muncii de informare a salariaților angajați cu contract individual de muncă pe durată determinată despre locurile vacante, corespunzătoare pregătirii lor profesionale printr-un anunț afișat la sediul angajatorului, legea nu prevede nici o sancțiune. Iar reclamanta nu a probat faptul că prin neîndeplinirea acestei obligații de către unitatea pârâtă ar fi fost împiedicată să participe la un eventual concurs organizat pentru ocuparea vreunui post pentru care ar fi avut calificarea necesară și că i s-ar fi cauzat astfel vreo vătămare concretă.
Față de cele arătate, decizia de încetare a contractului individual de muncă fiind legală și temeinică, acțiunea fiind nefondată atât sub aspectul capătului de cerere principal cât și a celor accesorii pentru motivele arătate, instanța în temeiul dispozițiilor legale amintite a respins acțiunea.
S-a luat act că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentința a formulat recurs recurenta reclamantă, în termenul legal și scutit de taxă de timbru, solicitând admiterea recursului și desființarea sentinței instanței de fond ca neîntemeiată și nelegală, cu obligarea pârâtei-intimate la plata cheltuielilor de judecată în ambele instanțe.
În motivare arată recurenta că sentința pronunțată de instanța de fond nu cuprinde motivele pe care se sprijină și este lipsită de temei legal, fiind dată cu aplicarea greșită a legii.
În acest sens precizează că instanța de fond nu a ținut cont de faptul că a făcut dovada că din data de 01.12.1995 a fost angajata unității pârâte cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată, iar din martie 1996 fost transferată în interes de serviciu la SC SA ca muncitor necalificat până în data de 01.12.2005 când a fost trecută în șomaj conform adresei nr. 310/31.10.2005.
În data de 26.04.2006 fost reangajată în aceeași unitate ca muncitor necalificat, încheindu-se în acest sens un contract de muncă pe perioadă determinată până la data de 16.09.2006 când a trecut din nou în șomaj, iar la data de 11.05.2007 a fost încadrată din nou în aceeași unitate pe durată determinată, contractul fiindu-i prelungit până în data de 16.01.2008, când în baza deciziei nr. 14 din 15.01.2008 i s-a desfăcut contractul de muncă în baza art. 56 lit. j din Codul muncii, deși în unitate existau posturi vacante și unitatea avea posibilitatea să încheie contract de muncă pe durată nedeterminată, așa cum de altfel a fost angajată inițial.
Menționează că în mod greșit s-a reținut că unitatea nu a făcut angajare pe post de muncitor necalificat, întrucât acest fapt rezultă și din situația angajărilor depusă de intimată precum și din ziarul local cu anunțurile de angajare.
Arată că pârâta nu a respectat prevederile art. 85 al. 1 din Codul muncii și nici dispozițiile art. 80 pct. 4 din Codul muncii, greșit reținându-se că între părți s-au încheiat două contracte de muncă, întrucât în perioada 01.12.1995-15.01.2008 între părți s-au încheiat patru contracte de muncă.
În drept sunt invocate prevederile art. 304 pct. 7,9 și 10 Cod procedură civilă.
Legal citată intimata SC SA a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, arătând în motivare că reclamanta recurentă a fost angajata unității de două ori cu contract de muncă pe perioadă determinată, iar între încetarea primului contract de muncă și ce-l de-al doilea a existat o durată de 8 luni și nu 3 luni, astfel cum prevede legea, al doilea contract de muncă fiind prelungit prin două acte adiționale succesive nedepășindu-se conținutul alin. 4 al art. 80 din Codul muncii.
Mai arată că a respectat întocmai prevederile Codului muncii, informând salariații angajați cu contract individual de muncă pe durată determinată despre locurile de muncă vacante sau care vor deveni vacante prin anunțurile afișate la “afișierul societății”.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța o apreciază ca legală și temeinică, urmând a respinge recursul ca nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Prin decizia nr. 14/15.01.2008 s-a dispus de către unitatea pârâtă încetarea contractului individual de muncă pe durată determinată cu nr. -/17.05.2007 încheiat cu reclamanta, în temeiul art. 56 lit. j din Codul muncii.
Susținerile recurentei privind încălcarea dispozițiilor art. 80 al. 4 din Codul muncii de către intimata pârâtă sunt apreciate ca nefondate, corect reținând instanța de fond, urmare a interpretării dispozițiilor art. 80 din Codul muncii că reclamantei nu îi este aplicabilă dispoziția cuprinsă în art. 84 din Codul muncii raportat la art. 82 al. 1 din Codul muncii.
Astfel, potrivit art. 80 al. 4 din Codul muncii între aceleași părți se pot încheia succesiv cel mult trei contracte individuale de muncă pe durată determinată, dar numai înăuntrul termenului prevăzut de art. 82 din Codul muncii, iar al. 5 al articolului mai sus menționat prevede că sunt considerate contracte succesive contractele individuale de muncă pe perioadă determinată încheiate în termen de trei luni de la încetarea unui alt contract pe perioadă determinată.
În speță între părți s-au încheiat doar două contracte individuale de muncă pe perioadă determinată în cadrul termenului de 24 de luni prevăzut de art. 82 al. 1 din Codul muncii, respectiv contractul cu nr. -/25.04.2006 și contractul cu nr. -/17.05.2007, intervalul dintre cele două contracte fiind mai mare de 3 luni, neputându-se considera astfel ca fiind contracte succesive conform art. 80 al. 5, iar ultimul contract, fiind prelungit succesiv doar de 2 ori prin acte adiționale, determină inaplicabilitatea dispozițiilor art. 84 al. 1 din Codul muncii.
De altfel, dispozițiile art. 84 al. 1 nu instituie o obligație a unității angajatoare în sensul că la încetarea celui de-al treilea contract individual de muncă pe durată determinată prevăzut de art. 80 al. 4, sau la expirarea termenului prevăzut de art. 82 al. 1, partea să fie angajată cu contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată, obligația încheierii contractului în această formă intervenind doar în situația în care pe postul respectiv va fi angajată această persoană.
Corect reține instanța de fond că în perioada emiterii deciziei de încetare a contractului de muncă al reclamantei nu s-au făcut angajări la unitatea pârâtă, pentru a se putea pune în discuție astfel incidența art. 84 al. 1 în sensul prejudicierii reclamantei, angajările și anunțurile de angajare pe posturi vacante fiind ulterioare, respectiv din luna aprilie 2008, reclamanta având astfel posibilitatea să se înscrie pentru selectare și angajare conform anunțurilor și condițiilor de înscriere, iar susținerile recurentei în sensul că aceste angajări au avut loc în mod abuziv cu încălcarea dispozițiilor cuprinse în Codul muncii sunt contrazise de probele existente la dosar.
Articolul 85 din Codul muncii invocat de recurentă prevede doar obligația informării salariaților angajați cu contract individual de muncă pe durată determinată despre locurile vacante sau care vor deveni vacante, corespunzătoare pregătirii lor profesionale și să le asigure accesul la aceste locuri de muncă în condiții egale cu cele ale salariaților angajați cu contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată, informarea realizându-se printr-un anunț afișat la sediul angajatorului, însă, astfel, cum reține în mod corect și instanța de fond, legea nu prevede nici o sancțiune, iar, pe de altă parte, astfel cum mai sus s-a reținut, reclamanta avea posibilitatea să participe la concursul organizat de unitatea pârâtă, conform anunțului depus la dosar, în speță neputându-se reține vreo încălcare a acestor dispoziții legale.
Avându-se în vedere considerentele mai sus expuse, apreciind ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă va respinge recursul ca nefondat, menținând în totalitate sentința recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de recurenta reclamantă, domiciliată în, -. 19, județul B, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SA, cu sediul în, județul B, împotriva sentinței civile nr. 230/LM din 2 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 27 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
– – – – – – – –
pentru judecător aflat în
concediu de odihnă
semnează președintele instanței
judecător G
– judecători fond –
– redactat decizie – judecător -22.06.2009
– dactilografiat grefier -22.06.2009-2 ex.
