Dacă terţul poprit nu-şi îndeplineşte obligaţiile ce-i revin, validarea popririi solicitate de către creditoare cade în competenţa instanţei de executare, prin aceasta înţelegându-se judecătoria în circumscripţia căreia se face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
Secţia comercială, maritimă şi fluvială şi pentru cauze de administrativ şi fiscal, Decizia nr. 390 din 23 martie 2011
Prin cererea înregistrată sub nr. 2061/118/23.02.2010 la Tribunalul Constanța, creditoarea SC A.D SRL în contradictoriu cu debitorii C.N și SC M. Medgidia SA a solicitat validarea popririi înființată de BEJ V.P în dosarele de silită nr. 227/2007, nr. 239/2007 și nr. 248/2007, asupra tuturor sumelor de bani pe care SC M. Medgidia SA le datorează cu orice titlu, debitoarei avaliste C.N.
S-a relevat că, are calitatea de creditoare în dosarele de executare silită nr. 27/2007, nr. 239/2007 și nr. 248/2007 aflate pe rolul BEJ „V.P” în baza unor titluri executorii materializate prin bilete la ordin.
Debitoarea SC M. Medgidia a formulat întâmpinare invocând prioritar excepția necompetenței materiale a Tribunalului Constanța, în raport de temeiul juridic invocat – respectiv art. 460 C.proc.civ.
Debitoarea C.N a invocat, de asemenea, necompetența materială a Tribunalului Constanța, atât timp cât instanța de executare este judecătoria.
Prin Sentința civilă nr. 2362/21.04.2010 pronunțată de Tribunalul Constanța, s-a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Constanța, și s-a declinat competența de soluționare a cauzei formulată de contestatoarea SC A.D SRL, în contradictoriu cu intimații SC M. Medgidia SA și C.N, în favoarea Judecătoriei Medgidia.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că, potrivit art. 460 C.proc.civ. „dacă terțul poprit nu-și îndeplinește obligațiile ce-i revin pentru efectuarea popririi, creditorul (…) în vederea validării popririi poate sesiza instanța de executare”.
Ori, potrivit dispozițiile art. 373 alin. (2) C.proc.civ., prin sintagma „instanța de executare” se înțelege „judecătoria în circumscripția căreia se face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel”.
Prin urmare, în toate cazurile instanța de executare nu poate fi decât judecătoria.
în cauza de față, cum executarea se face la Medgidia, asupra terțului poprit SC M. Medgidia SA, instanța și-a declina competența în favoarea Judecătoriei Medgidia.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta C.N, care a criticat-o ca fiind nelegală.
în motivarea recursului arată recurenta că, acest conflict judiciar privitor la executarea silită a unor bilete la ordin de către SC A.D împotriva SC U.T și a pârâtei N.C, în calitate de avalist, este generat de o situație de fapt care constă în sustragerea unor bilete la ordin parțial completate și completarea lor în fals, bilete a căror executare silită se continuă nelegal și abuziv la stăruința pretinsului creditor A.D, deși:
– furtul și falsificarea acestor bilete, formează obiectul unei plângeri penale în care s-a început de către Parchetul de pe lângă Tribunalul București, urmărirea penală în rem, biletele în original nemafiind în posesia executorului din octombrie 2007;
– pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București – instanța de executare pentru litigiile purtate între pârâta și SC A.D, în legătură cu biletele la ordin pretins avalizate de către N.C – se află înregistrată contestația la executare și desființarea popririi a cărei validare se solicită sub nr. 471/302/2010, cu termen la 21.04.2010;
– executarea pornită în baza lor fiind în litigiu și pe cale de opoziție cambială (singura cale procedurală în care se poate pune în discuție validitatea unor bilete la ordin) formând obiectul a două dosare nr. 10175/302/2007 și nr. 4354/302/2009;
– în dosarul nr. 4354/302/2009, reînregistrarea dosarului nr. 8673/302/2007 după soluționarea regulatorului de competentă a unui conflict de competentă negativă, a fost suspendată executarea silită până la soluționarea opoziției cambiale, în baza art. 403 C.proc.civ.
Solicită recurenta ca, instanța să verifice legalitatea declinării în favoarea Judecătoriei Medgidia în raport de faptul că pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București se află în curs de soluționare opozițiile cambiale care au ca obiect stabilirea validității raportului cambial, din care a rezultat pretinsul debit pentru recuperarea căruia se solicită validarea popririi.
Apreciază că, Judecătoria Sectorului 5, este instanța de executare competentă să judece și cererea de validare a popririi.
Prin urmare, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, și pe fond să se dispună declinarea soluționării cererii de validare a popririi în favoarea Judecătoriei sectorului 5 București, aceasta fiind instanța de executare mai întâi sesizată.
Cauza a fost suspendată la termenul din 15.09.2010, în temeiul art. 242 pct. 2 din C.proc.civ.
La data de 14.02.2011 intimata SC A.D SRL, a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei.
în termenul de amânare a pronunțării recurenta a depus la dosar note scrise, prin care reiterează apărările formulate prin motivele de recurs. A invocat pierderea capacității procesuale a SC A.D SRL având în vedere că aceasta fost dizolvată printr-o sentință definitivă și irevocabilă pronunțată în dosarul nr. 3319/122/2011 a Tribunalului Giurgiu.
Societatea nu mai are administrator de la data de 13.07.2010 când dl. A.P.P, care deținea 95% din părțile sociale a decedat.
Prin urmare, solicită să se dispună asupra lipsei capacității procesuale a intimatei, atât sub aspectul exercitării drepturilor procesuale prin repunerea pe rol a cauzei cât și a capacității de a sta în judecată.
Prin încheierea de ședință din 16.03.2011 instanța a admis cererea intimatei și a dispus repunerea cauzei pe rol, motivat de faptul că s-a solicitat judecarea recursului și în lipsă, deși recurenta ar fi trebuit să fie cea interesată de soluționarea cauzei cu celeritate fiind vorba de propriul său recurs.
în ceea ce privește excepția invocată Curtea constată că hotărârea de dizolvare nu este irevocabilă iar susținerile referitoare la decesul administratorului nu sunt probate în fața instanței de recurs.
Examinând recursul prin prisma criticilor aduse hotărârii de către recurentă și care au fost încadrate în motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 dar și potrivit dispozițiilor art. 3041 C.proc.civ. Curtea constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
în speță, s-a solicitat de către creditoare, validarea popririi înființată de BEJ V.P în dosarele de executare silită nr. 227/2007, nr. 239/2007 și nr. 248/2007, asupra tuturor sumelor de bani pe care terțul SC M. Medgidia SA le datorează cu orice titlu debitoarei avaliste C.N.
Curtea constată că, instanța de fond a reținut corect incidența dispozițiilor art. 373 alin. (2) și art. 460 C.proc.civ. potrivit cărora dacă terțul poprit nu-și îndeplinește obligațiile ce-i revin, validarea popririi solicitate de către creditoare cade în competența instanței de executare, prin aceasta înțelegându-se judecătoria în circumscripția căreia se face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
Cum terțul poprit are sediul în circumscripția Judecătoriei Medgidia Curtea apreciază că hotărârea tribunalului de declinare a competenței cererii în favoarea acestei instanțe este legală și pe cale de consecință criticile aduse de recurentă prin cererea de recurs sunt considerate neîntemeiate, fiind lipsite de relevanță celelalte dosare pe care le au părțile pe rolul altor instanțe, câtă vreme nu suntem în prezența unei excepții de la competența instanței de executare, astfel cum este stabilit prin art. 373 alin. (2) C.proc.civ.
Pentru considerentele expuse Curtea, în temeiul art. 312 C.proc.civ. va respinge recursul, ca nefondat.
