DECIZIA CIVILĂ NR. 1179/2009-
Ședința publică din data de 1 iulie 2009
Pe rol fiind pronunțarea recursului civil declarat de recurenta reclamantă R, domiciliată în Carei, str. – Română,. 15,. 49, județul S M, în contradictoriu cu intimații ȘCOALA CU CLASELE I-VIII, județul S M, INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN S, cu sediul în S M,-, județul S M, împotriva sentinței civile nr. 1254/D din 21 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, având ca obiect: contestație împotriva deciziei de sancționare.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că fondul cauzei a fost dezbătut în ședința publică din data de 17 iunie 2009, dată la care reprezentanta recurentei a pus concluzii în recurs, concluzii consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când în vederea deliberării s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 24 iunie 2009 și respectiv 1 iulie 2009.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1254/D din 21 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, s-a respins excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Satu Mare invocată de pârâta ȘCOALA CU CLASELE I-VIII.
S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN S
S-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru pretențiile pe perioada 1999 – 28.05.2003 invocată de pârâtul INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN S
S-a admis în parte acțiunea reclamantei R, împotriva pârâților ȘCOALA CU CLASELE I-VIII și INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN S M și în consecință:
S-a constatat nulitatea deciziei de imputare nr. 47/08.05.2006 emisă de pârâta ȘCOALA CU CLASELE I-VIII.
Au fost respinse restul capetelor de cerere formulate de reclamantă.
Fără cheltuieli de judecată.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța în acest mod, instanța de fond a avut în vedere următoarele aspecte:
Reclamanta a lucrat în calitate de profesor la ȘCOALA CU CLASELE I-VIII în perioada 01.09.1972-01.07.2006. În perioada 1967-1970, reclamanta a urmat cursurile învățământului superior, din 01.09.1970-31.08.1972, fiind profesoară la Școala Generală. În perioada 01.09.1966-31.08.1967 a lucrat în calitate de profesor suplinitor la Școala Generală.
Prin Decizia nr. 47/08.05.2006 privind reținerea drepturilor salariale necuvenite emisă de pârâta ȘCOALA CU CLASELE I-VIII, s-a dispus reținerea de la reclamantă a sumei de 627 lei RON, pe statul de plată, începând cu luna mai 2006, în două tranșe în conformitate cu art. 272 alin. 1 și 2 Codul muncii. Se precizează că suma reținută reprezintă diferența salarială pe perioada 01.04.2003-01.09.2004.
Având în vedere că potrivit dispozițiilor noului Cod al muncii decizia de imputare nu mai constituie titlu executoriu, iar în conformitate cu dispozițiile art. 272 alin. 1 din Codul muncii “salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie”, unitatea păgubită trebuie să obțină împotriva salariatului debitor un titlu executoriu, respectiv o hotărâre judecătorească investită cu formulă în vederea recuperării acestei sume, cunoscut fiind faptul că salariații răspund patrimonial în temeiul normelor și principiilor contractuale conform art. 270 alin. 1 Codul muncii și nu în temeiul răspunderii materiale reglementată de vechiul Cod al muncii.
De altfel, conform disp. art. 164 alin. 2 din Codul muncii “reținerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decât dacă datoria salariatului este scadentă, lichidă și exigibilă și a fost constatată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă”.
Pentru considerentele expuse, instanța a admis primul capăt de cerere al acțiunii formulate de reclamantă, constatând nulitatea absolută a Deciziei de imputare nr. 47/08.05.2006 emisă de pârâta ȘCOALA CU CLASELE I-VIII.
Referitor la celelalte capete de cerere privind obligarea pârâților la aplicarea corectă a majorărilor periodice de salar, precum și cele prin efectul legii cu consecința rectificărilor înscrierilor în carnetul de muncă începând cu data de 28.05.2003 și până la zi, instanța a reținut că reclamanta, pentru valorificarea drepturilor sale s-a adresat INSPECTORATULUI ȘCOLAR JUDEȚEAN S M în repetate rânduri, Ministerului Educației și Cercetării și Inspectoratului Teritorial d e Muncă S
Prin răspunsul Ministerului Educației și Cercetării cu nr. 73561/2001 (fila 29 din dosar nr. 1331/2006 al Judecătoriei Carei ), cât și răspunsurile ulterioare ale INSPECTORATULUI ȘCOLAR JUDEȚEAN SMc oncretizate în adresele nr. 1014/2006 (fila 8 același dosar), nr. 1802/2006 (fila 31 din același dosar), către conducerea unității școlare și Nota de constatare nr. 1708/2006 (fila 33 din același dosar) nu i s-a recunoscut reclamantei ca vechime în învățământ perioada 1967-1970 în care aceasta a fost studentă, atât în condițiile reglementărilor anterioare Legii nr. 128/1997, cât și în prezent conform art. 139 din Legea 128/1997. Aceleași concluzii se rețin și din raportul scris al INSPECTORATULUI ȘCOLAR JUDEȚEAN S M nr. 1763/2006 (fila 36 din același dosar).
În baza notei de constatare mai sus amintită s-a făcut rectificarea înscrierilor în carnetul de muncă al reclamantei la pozițiile 74-78 de către pârâta ȘCOALA CU CLASELE I-VIII, ocazie cu care s-a constatat și aplicarea incorectă a tranșelor de salarizare.
La sesizarea adresată Inspectoratului Teritorial d e Muncă al Județului S M se comunică reclamantei (prin adresa nr. 3091/2006, fila 39 din același dosar) că aceasta face confuzie între stagiul de cotizare, care poate fi valorificat la stabilirea pensiei pentru limită de vârstă (care include și durata studiilor în învățământul superior, curs de zi) și vechimea recunoscută în învățământ.
De altfel și prin sentința civilă nr. 3467/2001 pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr. 1727/2001 rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia civilă nr. 420/2001 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr. 2249/2001, s-a reținut că “perioadele în care angajații nu au depus muncă efectiv în specialitate, nu se consideră vechime în învățământ”, conform pct. 4 lit. c din Normele metodologice privind stabilirea vechimii în învățământ a personalului didactic.
Fără o motivare în drept a capetelor de cerere din completările la acțiune (de la filele 8 și 65 din dosar nr. 4599/2006 al Tribunalului Satu Mare ) și reținând din considerente că reclamanta își reclamă drepturile pe incorecta aplicare a tranșelor de salarizare, instanța a apreciat că aceste tranșe astfel cum au fost prevăzute de disp. art. 50 alin. 1 din Legea nr. 128/1997 au fost acordate în mod legal, în funcție de vechimea în învățământ a reclamantei, calculată în vederea stabilirii drepturilor salariale în conformitate cu disp. art. 139 și urm. din Legea 128/1997, care nu includ și perioadele în care cadrul didactic a urmat cursurile universitare, la zi.
Din carnetul de muncă al reclamantei (filele 31-38) instanța a reținut că aceasta și-a început activitatea ca profesor la 01.09.1970 când a fost repartizată la Școala generală din.
În aceste condiții reclamanta nu poate pretinde, în 1999, (la 29 ani vechime în învățământ) majorarea aferentă tranșei de 30-35 de ani, consecințele fiind evidente și asupra următoarelor tranșe.
Din această perspectivă și văzând și cele reținute în sentința civilă nr. 420/2001 pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr. 1727/2001, definitivă și irevocabilă prin respingerea recursului, referitor la recunoașterea vechimii în învățământ a perioadei în care reclamanta a frecventat, la zi, cursurile învățământului universitar din 1967-1970 (care au intrat în puterea lucrului judecat), instanța a constatat ca fiind neîntemeiate capetele de cerere privind obligarea pârâților la corecta aplicare a majorărilor periodice de salariu cu consecința rectificării înscrierilor din carnetul de muncă, motiv pentru care acțiunea reclamantei a fost respinsă.
În acest context tribunalul a reținut că apare ca irelevantă administrarea probei privind procesul verbal de din anul 2000 al INSPECTORATULUI ȘCOLAR JUDEȚEAN S M, act ce nu a putut fi înfățișat instanței, întrucât nu a fost găsit în arhivele pârâților.
În considerarea celor de mai sus se apreciază ca fiind lipsită de temei critica reclamantei cu privire la neconcordanța salariului din statele de plată cu cele înscrise în carnetul de muncă, care de altfel nici nu a rezultat din probele administrate.
Întrucât INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN SMa dat o interpretare eronată dispozițiilor legale mai sus citate, referitoare la vechimea în învățământ prin adresa nr. 7492/2000 (fila 5 din dosar nr. 1727/2001 al Judecătoriei Carei ), instanța a înlăturat această probă pe care reclamanta și-a întemeiat acțiunea, ulterior inspectoratul revenind asupra poziției sale prin adresele la care s-a făcut referire.
Față de dispozițiile art. 38 alin. 1 lit. b din Legea nr. 19/2000, reclamanta nu poate fi însă împiedicată la valorificarea perioadei în care a urmat cursurile universitare la zi – considerată stagiu de cotizare -, pentru stabilirea drepturilor la pentru limită de vârstă.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs recurenta contestatoare R, în termen legal și scutit de taxa de timbru, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii formulate în totalitate, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare arată recurenta că soluția pronunțată de instanța de fond este nelegală și netemeinică contestând în acest sens dispoziția de respingere a cererii privind recalcularea drepturilor salariale pe perioada 1999-2006, iar în subsidiar pe perioada 1999-2003, menționând totodată că situația drepturilor sale salariale pe perioada 2003-2006 rămas nesoluționată, și că nu s-a luat în considerare adeverința nr. 7492/2000 eliberată de conducerea Inspectoratului Școlar care include și perioada anilor de studiu acordați de persoane competente și în conformitate cu dispozițiile legale. Menționează că în baza acestei adeverințe i s-au restituit și diferențele salariale retroactiv pe trei ani, care nu au fost înregistrate în carnetul de muncă, iar conținutul acestui carnet de muncă pentru intervalul 1999-2006 nu i-a fost adus la cunoștință, respingându-i-se, de altfel dreptul de a-l consulta, respectiv de a i se elibera deciziile de salarizare, astfel că situația înscrisurilor în carnetul de muncă pentru perioada mai sus menționată a fost constatată doar la sfârșitul lunii iunie 2006, cu ocazia depunerii dosarului de pensionare, cererea pe care a formulat-o în instanță, nefiind astfel prescrisă.
Învederează, în consecință, că instanța de fond a admis în mod greșit excepția prescripției dreptului la acțiune și că nu a ținut cont de probele de la dosar, nesocotind faptul că a lucrat un an în învățământ înainte de perioada de studiu, în condițiile în care perioada studiilor se consideră continuitate în același domeniu conform Ordinului 954/69; Legea nr. 129/1997 și HG nr.-/1993 și adeverinței nr. 7492.
Invocă și adresa nr. 34597/1994, din cuprinsul căreia rezultă că Ordinul 954/1969 este în vigoare și că se recunoaște această perioadă ca fiind vechime în învățământ.
Sub aspectul probațiunii administrate în cauză arată că din studiul statelor de plată și tranșele de salarizare rezultă existența unor neconcordanțe.
Critică soluția instanței de fond sub aspectul respingerii cererii de refacere a înscrisurilor în carnetele de muncă pe perioada 1999-2006, înscrisuri care i-au cauzat prejudicii materiale și diminuarea pensiei, solicitând acordarea cheltuielilor de judecată în cuantum de cel puțin 1/2, iar în recurs în întregime.
Ulterior, recurenta a depus la dosar note de ședință în cuprinsul cărora invocă adresa nr. 7402/19.02.2000 emisă de Inspectoratul Școlar SMp otrivit căreia s-a dispus completarea vechimii în învățământ și nu în muncă, în conformitate cu Ordinul 954/1969, a Legii nr. nr. 188/1997 și HG 281/1993, astfel că la vechimea sa în învățământ trebuia adăugată și perioada de trei ani și patru luni, iar, în aceste condiții, tranșele de vechime trebuiau să fie după cum urmează: 2001- iunie- tranșe de vechime de 35-40 ani și nu în 01.09.2002; 2005- iunie-tranșa de peste 40 de ani neconsemnată nici până în prezent în carnetul de muncă.
Susține că Tribunalul Satu Marea apreciat în mod greșit probele de la dosar reținând că și-a început activitatea în 01.09.1970, omițând fără nici un temei perioada 1966-1967, cu atât mai mult cu cât și intimata, prin adresa nr. 2637/12.07.2006 recunoaște că, la data de 01.07.2006, avea o vechime în învățământ de 40 de ani.
În drept sunt invocate prevederile art. 3041Cod procedură civilă, art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Intimata Inspectoratul Școlar Județean SMa formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și păstrarea în totalitate a sentinței recurate ca legală și temeinică, arătând în motivare că baza legală de acordare a tranșelor de vechime la salarizare este reglementată de prevederile art. 50(1) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul Personalului Didactic, cu modificările și completările ulterioare, și că, majorările salariale pretinse de reclamanta recurentă au fost acordate începând cu data apariției și publicării acestei legi.
Menționează că Inspectoratul Școlar Județean S M nu poate fi obligat la plata diferențelor salariale pretinse de reclamantă deoarece aceasta nu a fost angajata Inspectoratului Școlar Județean, nu a prestat niciodată de inspector școlar, ci a fost angajată la Școala cu clasele I-VIII din localitatea.
În drept sunt invocate prevederile art. 304 pct. 1-9 Cod procedură civilă, art. 7 alin. 8 din Legea nr. 84/1995 cu modificările și completările ulterioare, art. 20 lit. f și art. 22 lit. f din Ordinul nr. 4925/2005; Legea nr. 154/1998.
În prezentul recurs recurenta a solicitat în probațiune obligarea intimatelor de a depune la dosar procesul-verbal al auditului intern încheiat în anul 2000, ulterior precizându-și cererea în sensul că solicită registrul de control al auditului intern al Inspectoratului Școlar Județean S M, control efectuat de inspector audit intern în luna mai 2005, registru care se află la Școala cu clasele I-VIII S M; procesul-verbal al auditului intern din mai 2000 efectuat la Școala cu I-VIII și procesul-verbal al auditului intern din anul 2006, efectuat la Școala, instanța de recurs acordând mai multe termene pentru depunerea acestor acte, fixând două termene în camera de consiliu, pentru depunerea și studierea de către părți a actelor depuse.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs și din oficiu, având în vedere și înscrisurile depuse în probațiune, instanța o apreciază ca legală și temeinică urmând a respinge recursul ca nefondat având în vedere următoarele considerente:
Referitor la excepția proscripției dreptului la acțiune soluționată de instanța de fond, în sensul admiterii acestei excepții, cu privire la capătul de cerere referitor la majorările periodice de salariu pe perioada 1999-28.05.2003, se apreciază ca legală și temeinică această soluție, date fiind prevederile art. 283 al. 1 lit. c din Codul muncii, potrivit cărora cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de trei ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat.
În speță, raportat la obiectul pretențiilor reclamantei se apreciază ca nefondate susținerile acesteia, formulate în recurs, în sensul că dreptul la acțiune a început să curgă din anul 2006, cu ocazia constatării înscrierilor efectuate în carnetul său de muncă, în condițiile în care drepturile salariale se acordă lunar, recurenta luând astfel cunoștință de cuantumul acestor drepturi, la data plății lor, acela fiind momentul nașterii dreptului la acțiune.
În ce privește fondul cauzei, se apreciază că în mod corect s-a reținut de către instanța de fond perioada în care reclamanta lucrat în calitatea de profesor la Școala cu clasele I-VIII fiind 01.09.1972-01.07.2006, acest fapt rezultând din actele dosarului, iar, în perioada 1967-1970 reclamanta a urmat cursurile învățământului superior, din data de 01.09.1970 până la 31.08.1972 ca fiind încadrată ca profesor la Școala Generală și în perioada 01.09.1966-31.08.1967 lucrând în calitate de profesor suplinitor la Școala Generală.
Susținerile recurentei privind înscrierile greșite din carnetul de muncă, privind vechimea sa în învățământ și implicit stabilirea greșită a tranșelor de vechime sunt nefondate, rectificarea din carnetul de muncă al reclamantei fiind efectuată cu respectarea dispozițiilor legale și în acord cu actele doveditoare privind această vechime.
Astfel, prin răspunsul Ministerului Educației și Cercetării cu nr. 73561/2001 cât și răspunsurile ulterioare ale Inspectoratului Școlar Județean S M, concretizate în adresele nr. 1014/2006; 1802/2006 și nota de constatare nr. 1708/2006, reclamantei nu i-a fost recunoscută ca vechime în învățământ perioada 1967-1970, în care aceasta a fost studentă, în acest sens fiind reglementările Legii nr. 128/1997 cât și cele cuprinse în art. 139 din Legea nr. 128/1997, corect reținând instanța de fond că aceste dispoziții legale au fost respectate cu ocazia stabilirii tranșelor de vechime, în condițiile în care prin dispozițiile legale mai sus enunțate nu sunt incluse pentru stabilirea vechimii în învățământ perioadele în care cadrul didactic a urmat cursurile universitare la zi, această perioadă putând însă a fi valorificată la stabilirea pensiei pentru limită de vârstă.
De asemenea, Ordinul Ministerului Educației și Învățământului nr. 954/1969, invocat de recurentă, și-a încetat aplicarea începând cu data de 1 septembrie 1997 conform art. 147 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic și mai mult, nici aceste dispoziții nu recunoșteau ca vechime în învățământ, după data de 1 ianuarie 1970, perioada cât personalul didactic a fost student, putând fi menținută această vechime, dacă până la data aplicării normelor aprobate prin ordinul de mai sus menționat (1 ianuarie 1970), perioada respectivă a fost luată în calcul ca vechime în învățământ, ceea ce nu este cazul în speță, potrivit carnetului de muncă al reclamantei, aceasta începându-și activitatea ca profesor la data de 01.09.1970, când a fost repartizată la Școala Generală din.
În mod temeinic sunt reținute, cu putere de lucru judecat și aspectele soluționate prin sentința civilă nr. 420/2001, definitivă și irevocabilă privind nerecunoașterea vechimii în învățământ pentru perioada în care reclamanta a frecventat la zi cursurile învățământului universitar din 1967-1970, în acest sens fiind și raportul scris al Inspectoratului Școlar Județean S M nr. 1763/2006, precum și actele depuse în probațiune în recurs.
Adresa nr. 7492/2000 emisă de Inspectoratul Școlar Județean S M, invocată de recurentă în susținerea cererii, nu poate fi luată în considerare, în condițiile în care prin această adresă Inspectoratul a dat o interpretare greșită dispozițiilor legale referitoare la vechimea în învățământ, și cu atât mai mult cu cât prin adresele ulterioare emise, Inspectoratul a revenit asupra interpretărilor anterioare. Mai mult, chiar și în situația în care intimata și-ar fi menținut poziția inițială, această adresă nu constituie o probă, fiind contrară dispozițiilor legale.
Susținerile recurentei în sensul că situația drepturilor sale salariale cuvenite pentru perioada 2003-2006 rămas nesoluționată de către instanța de fond, sunt neîntemeiate, întrucât această instanță a analizat în limitele investirii sale toate capetele de cerere formulate de reclamantă, aspecte analizate de altfel și în recurs.
Față de cele ce preced, instanța apreciază ca legală și temeinică sentința recurată urmând ca, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă să respingă ca nefondat recursul, menținând în totalitate sentința recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de recurenta reclamantă R, domiciliată în Carei, str. – Română,. 15,. 49, județul S M, în contradictoriu cu intimații ȘCOALA CU CLASELE I-VIII, județul S M, INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN S, cu sediul în S M,-, județul S M, împotriva sentinței civile nr. 1254/D din 21 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în întregime.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din data de 1 iulie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
– – – – – – – –
– judecători fond –
Melita
– redactat decizie judecător – 10.07.2009
– dactilografiat grefier – 14.07.2009-2 ex.
