În procedură nu a fost depusă o listă a creditorilor de către debitoare, în condiţiile legii, pentru a fi emise notificări către aceşti creditori, iar lichidatorul, deşi a notificat debitoarea în acest sens, nu a avut la dispoziţie documentaţia contabilă a debitoarei, pentru a analiza care sunt creditorii şi a se face aplicarea art. 37 teza finală din Legea nr. 85/2006, devenind astfel incidentă ipoteza art. 7 alin. (3) din Legea nr. 85/2006.
În conformitate cu art. 7 alin. (3) teza a II-a, numai pentru creditorii care nu au putut fi identificaţi în lista prevăzută la art. 28 alin. (1) lit. c), procedura notificării prevăzute la art. 61 va fi considerată îndeplinită, dacă a fost efectuată prin Buletinul procedurilor de .
Potrivit art. 61 din Legea nr. 85/2006, administratorul judiciar avea obligaţia de a notifica, potrivit dispoziţiilor C.proc.civ., toţi creditorii menţionaţi în lista depusă de debitor în conformitate cu art. 28 alin. (1) lit. c), ceea ce nu este însă cazul în speţă.
Secţia a II-a civilă, Decizia nr. 2583 din 18 noiembrie 2011
La data de 7.02.2011 CECB. SA a formulat contestație împotriva măsurii luate de administratorul judiciar de respingere ca tardivă a cererii de creanță împotriva patrimoniului debitoarei falite SC G. T. SRL
în motivarea cererii contestatoarea a arătat că în mod greșit lichidatorul nu a inclus creanța în tabelul preliminar, considerând-o tardiv formulată întrucât nu a fost notificat individual potrivit C.proc.civ.
Lichidatorul judiciar a solicitat respingerea contestației arătând că notificarea a fost efectuată prin Buletinul Procedurilor de Insolvență.
Prin sentința nr. 773/F/09.05.2011, tribunalul a respins contestația formulată de contestatoarea CECB. SA, reținând că prin sentința comercială nr. 142/F/27.01.2010 a fost deschisă procedura de insolvență împotriva debitoarei și numit lichidator judiciar care a notificat deschiderea procedurii.
Prin sentința de deschidere a procedurii termenul de depunere a declarațiilor de creanță, termen reluat de lichidator prin notificare, a fost 17.03.2010.
La data de 26.04.2010 contestatoarea SC CECB. SA a formulat cerere de admitere a creanței la masa credală, cererea fiind formulată mult după termenul fixat de instanță.
A reținut judecătorul sindic că potrivit art. 7 alin. (3) din Legea nr. 85/2006, întrucât creditoarea nu a putut fi identificată în evidențele contabile ale debitoarei, procedura notificării prevăzută de art. 61 va fi considerată îndeplinită dacă a fost efectuată prin Buletinul Procedurilor de Insolvență, astfel că se impune respingerea contestației.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs CECB. SA, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței și înscrierea creanței sale în tabelul creditorilor, cu valoarea de 30.247,21 lei, creanță negarantată.
în motivare se arată că banca nu a fost notificată de lichidatorul judiciar, astfel că banca nu a fost în măsură să cunoască deschiderea procedurii împotriva debitoarei.
Se arată că potrivit art. 7 alin. (1) din citarea părților, precum și comunicarea oricăror acte de procedură, a convocărilor și notificărilor se efectuează prin Buletinul procedurilor de insolvență. Comunicarea citațiilor, a convocărilor și notificărilor față de participanții la proces, al căror sediu, domiciliu sau reședință se află în străinătate, este supusă dispozițiilor C.proc.civ.
De asemenea, dacă lichidatorul ar fi întreprins minime verificări ar fi identificat creditorii, art. 37 din lege prevăzând că prin sentința de deschidere a procedurii judecătorul-sindic va dispune comunicarea acesteia către instanțele judecătorești în a căror jurisdicție se află sediul debitorului declarat la registrul comerțului și tuturor băncilor unde debitorul are deschise conturi.
Or, banca nu a primit sentința de deschidere a procedurii.
Totodată, art. 58 din Legea nr. 85/2006 arată că administratorul judiciar va solicita relații privind sediul social al societății și date privind administrația societății, relații privind bunurile patrimoniale și documentele privind activitatea societății de la autoritățile care dețin sau ar putea să dețină informațiile solicitate.
Este invocată decizia nr. 189/21.02.2005 a Curții de Apel Ploiești, în care se reține că neverificarea evidenței contabile de către administratorii statutari și de administratorul/lichidatorul judiciar nu poate atrage concluzia culpei creditorilor, care nu au cunoscut despre deschiderea procedurii.
Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor invocate, în raport de probatoriul administrat în cauză și de textele aplicabile, curtea a constatat că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
în cauză, procedura a fost deschisă prin sentința nr. 142/27.01.2010, la cererea creditoarei SC T.P.C. SRL, debitoarea neformulând contestație.
Prin sentința de deschidere a procedurii a fost stabilit termen de depunere a declarațiilor de creanță la 17 martie 2010.
Sentința a fost comunicată debitoarei și publicată în Buletinul Procedurilor de Insolvență la 12.02.2010.
în raportul întocmit de administrator la 22.02.2010 s-a propus intrarea în faliment a debitoarei, deoarece de la 31.12.2008 debitoarea nu a mai depus bilanț de verificare la autoritatea fiscală și nu a depus documentele prevăzute la art. 28 din lege.
Ca atare, prin sentința nr. 142/F/24.02.2010 judecătorul sindic a dispus trecerea la faliment în procedura simplificată, confirmând ca lichidator pe administratorul judiciar.
Și această sentința a fost publicată în Buletinul Procedurilor de Insolvență la 26.03.2010, tabelul preliminar al creanțelor fiind întocmit pe baza declarațiilor de creanță formulate de creditori.
în acest context, declarația de creanță a recurentei a fost formulată abia la 26.04.2010.
Ca atare, s-a reținut că în procedură nu a fost depusă o listă a creditorilor de către debitoare, în condițiile legii, pentru a fi emise notificări către acești creditori, iar lichidatorul, deși a notificat debitoarea în acest sens, nu a avut la dispoziție documentația contabilă a debitoarei, pentru a analiza care sunt creditorii și a se face aplicarea art. 37 teza finală din Legea nr. 85/2006, devenind astfel incidentă ipoteza art. 7 alin. (3) din Legea nr. 85/2006.
în conformitate cu art. 7 alin. (3) teza a II-a, numai pentru creditorii care nu au putut fi identificați în lista prevăzută la art. 28 alin. (1) lit. c), procedura notificării prevăzute la art. 61 va fi considerată îndeplinită, dacă a fost efectuată prin Buletinul procedurilor de insolvență.
Potrivit art. 61 din Legea nr. 85/2006, administratorul judiciar avea obligația de a notifica, potrivit dispozițiilor C.proc.civ., toți creditorii menționați în lista depusă de debitor în conformitate cu art. 28 alin. (1) lit. c), ceea ce nu este însă cazul în speță.
De asemenea, potrivit art. 76 alin. (1) din lege, „cu excepția cazului în care notificarea deschiderii procedurii s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 7, titularul de creanțe anterioare deschiderii procedurii, care nu depune cererea de admitere a creanțelor până la expirarea termenului prevăzut la art. 62 alin. (1) lit. b), va fi decăzut, cât privește creanțele respective, din dreptul de a fi înscris în tabelul creditorilor și nu va dobândi calitatea de creditor îndreptățit să participe la procedură.”
Or, așa cum s-a arătat, s-a considerat că nu se poate reține încălcarea art. 7 din lege în ce privește notificarea deschiderii procedurii, fiind respectate dispozițiile art. 7 din Legea nr. 85/2006 cu privire la notificarea deschiderii procedurii prin Buletinul procedurilor de insolvență, la 12.02.2010.
Rezultă că, cel târziu la data de 1 martie 2010, creditoarea a fost notificată în conformitate cu art. 7 alin. (3) teza a II-a cu privire la deschiderea procedurii, până la această dată fiind evident că s-a aflat într-o împrejurare mai presus de voința sa, care a împiedicat-o să depună declarația de creanță în termenul fixat prin sentință, termen care este ulterior datei publicării acesteia.
Curtea a reținut că potrivit art. 103 C.proc.civ., când partea a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei să efectueze în termen actul de procedură, nu operează decăderea, cu condiția ca actul de procedură sa fie îndeplinit în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării, termen înăuntrul căruia se poate formula cererea de repunere în termen.
în speță, creditoarea care nu figura în lista depusă de debitor avea posibilitatea formulării declarației de creanță în termen de 15 zile de la data publicării în Buletinul procedurilor de insolvență a sentinței de deschidere a procedurii, fără a i se putea opune decăderea, însă după acest termen nu se mai poate prevala de necunoașterea stării de insolvență, legiuitorul prevăzând expres acest efect al publicității efectuate prin Buletinul procedurilor de insolvență.
Ca atare, s-a constatat că în mod corect a reținut judecătorul sindic că declarația de creanță depusă de creditoare este tardivă.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 C.proc.civ. și art. 8 din Legea nr. 85/2006, Curtea a respins recursul ca nefondat.
(Judecător Gabriela Chiorniță)
