Întrucât garanţia a fost instituită pe soldurile creditoare ale conturilor curente în lei şi/sau valută deschise de debitoare la creditoare, lichidatorul trebuia să înscrie creanţa în tabelul preliminar ca şi creanţă garantată în limita soldului creditor al contului la data deschiderii procedurii.
Deci lichidatorul trebuia să stabilească soldul creditor al conturilor în lei şi/sau valută pe care debitoarea le avea deschise la recurenta creditoare la data deschiderii procedurii şi în funcţie de valoarea găsită să dea creanţei recurentei calificarea de creanţă garantată ori chirografară în tot sau în parte, după caz, în procedura insolvenţei.
Secţia a II-a civilă, Decizia nr. 2556 din 16 noiembrie 2011
Prin sentința nr. 649/09/03/2011 pronunțată în dosarul nr. 1238/90/2010, judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Vâlcea a admis contestația formulată de debitoarea SC D. SRL împotriva tabelului preliminar al creanțelor și în ce privește creanța C.E.B. SA, dispunând înscrierea respectivei creditoare în tabelul creditorilor ca și creditor chirografar.
în motivarea sentinței judecătorul sindic a arătat că, la data de 10.11.2010, administratorul judiciar desemnat în cauză, a depus tabelul preliminar al creditorilor, tabel în care creditoarea C.E.B. SA a fost înscrisă cu suma de 32.039,66 lei – creanță garantată. Creditorul a solicitat înscrierea sa cu suma respectivă de bani și cu titlu de creanță garantată, arătând că creditul acordat debitoarei prin contractul nr. 30/01.08.2007, modificat prin actul adițional nr. 1/31.07.2008, a fost garantat cu biletul la ordin în alb emis fără protest de către debitoare și avalizat de persoanele fizice D.I.D. și D.D. și cu garanție reală mobiliară fără deposedare asupra soldului creditor prezent și viitor al contului curent.
Creanța creditoarei, însă, nu se înscrie în dispozițiile art. 3 pct. 9 din și nu este creanță garantată, întrucât biletul la ordin nu vizează bunuri existente în patrimoniul debitoarei, ci bunuri aparținând terților. De asemenea, garanția reală mobiliară fără deposedare asupra soldului creditor prezent și viitor al contului curent deschis la creditoare nu are obiect atâta timp cât nu există o dovadă că debitoarea are un cont deschis la creditoare și că avea disponibil în contul respectiv la momentul deschiderii procedurii.
Judecătorul sindic a reținut incidența dispozițiilor art. 73 alin. (3) din Legea nr. 85/2006.
Prin sentința nr. 1013/27.04.2011 pronunțată în același dosar, s-a dispus respingerea planului de reorganizare propus de debitoarea SC D. SRL prin administrator special, și trecerea debitoarei la procedura de faliment, cu luarea celorlalte măsuri impuse de lege pentru situația respectivă.
împotriva sentinței nr. 649/09.03.2011 a formulat recurs creditoarea C.E.B. (R.) SA (fostă F. (R.) SA), care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
Recurenta-creditoare a arătat că, creanța sa rezultă din contractul de credit în care a fost inclusă garanția reală mobiliară asupra soldului creditor al contului curent al debitoarei deschis la creditoare. Potrivit art. 3 alin. (3.1) din Contractul de garanție reală mobiliară nr. 30/01.08.2007 „Garantul constituie în favoarea C.E.B. (R.) SA o garanție reală mobiliară asupra soldului creditor, prezent și viitor, al contului curent nr.(…) deschis de acesta la C.E.B. (R.) SA în garantarea facilității de credit ce i-a fost acordată de bancă”.
Conform literaturii de specialitate soldul creditor al unui cont bancar constituie un drept de creanță al titularului contului față de bancă. Această creanță al cărei cuantum variază în permanență sub influența creditorilor și debitorilor poate fi destinată ca garanție față de bancă pentru obligațiile titularului contului, conform art. 6 alin. (5) Titlul VI din Legea nr. 99/1999. Astfel, un contract de gaj pe solul contului creditor este prin esență o garanție reală care conferă C.E.B. (R.) SA înscrierea ca și creditor garantat în tabelul debitoarei aflate în insolvență.
Banca are constituită garanție asupra sumelor de bani care vor intra în contul curent al debitoarei, iar lipsa actuală a disponibilităților bănești din cont nu anulează caracterul de garanție a contractelor de gaj de genul celui în discuție în speță.
Recurenta a criticat sentința și sub aspectul faptului că a admis o contestație formulată pentru debitoare de o persoană care, fiind administrator statutar, nu mai avea calitatea să reprezinte societatea. Din informațiile obținute din Buletinul Procedurilor de Insolvență nu rezultă că persoana care a semnat contestația a fost desemnată administrator special de adunarea generală a acționarilor/asociaților debitoarei SC D. SRL.
împotriva sentinței nr. 1013/27.04.2011, la data de 06.06.2011 a declarat recurs debitoarea SC D. SRL, prin administrator special N.N.O.
La data de 17.08.2011 recurenta-debitoare a formulat motivele de recurs. Astfel, invocând dispozițiile art. 304 pct.7, 8 și 9 C.proc.civ., recurenta a criticat sentința nr. 1013/2011 pentru nelegalitate și netemeinicie.
în privința recursului declarat de SC D. SRL, Curtea a invocat tardivitatea motivării, având în vedere că, potrivit art. 8 alin. (2) coroborat cu art. 7 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, termenul de recurs este de 7 zile de la comunicarea hotărârii realizată prin Buletinul Procedurilor de Insolvență, comunicare realizată în speță la data de 26.06.2011.
Având în vedere că recursul a fost motivat cu mult peste termenul de 7 zile sus arătat, sancțiunea care intervine este cea prevăzută de art. 306 alin. (1) C.proc.civ. Ca atare, Curtea a constatat nul recursul debitoarei.
Examinând sentința nr. 649/09.03.2011 prin prisma motivelor invocate de recurenta-creditoare C.E.B. (R.) SA, Curtea a constatat că recursul este fondat pentru cele ce urmează:
Potrivit art. 3 pct. 9 din Legea nr. 85/2006 „creanțele garantate sunt creanțele persoanelor care beneficiază de o garanție reală asupra bunurilor din patrimoniul debitorului, indiferent dacă acesta este debitor principal sau terț garantat față de persoanele beneficiare ale garanțiilor reale”.
Potrivit art. 3 pct. 13 din aceeași lege „creditorii chirografari sunt creditorii debitorului care nu au constituite garanții față de patrimoniul debitorului și care nu au privilegii însoțite de drepturi de retenție, ale căror creanțe sunt curente la data deschiderii procedurii (…)”.
Potrivit art. 41 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 „(2) Prin excepție de la prevederile alin. (1), creanțele garantate se înscriu în tabelul definitiv până la valoarea garanției stabilită prin evaluare, dispusă de administratorul judiciar sau de lichidator. în cazul în care valorificarea activelor asupra cărora poartă garanția se va face la un preț mai mare decât suma înscrisă în tabelul definitiv sau definitiv consolidat, diferența favorabilă va reveni tot creditorului garantat, chiar dacă o parte din creanța sa fusese înscrisă drept creanță chirografară, până la acoperirea creanței principale și a accesoriilor ce se vor calcula”.
Din contractul de credit PROMPT IMM nr. 30/01.08.2007, cel în baza căruia recurenta creditoare a cerut înscrierea la masa credală, rezultă că împrumutul bancar a fost garantat cu garanția reală mobiliară fără deposedare pe soldurile creditoare, prezente și viitoare ale conturilor curente în lei și/sau valută, deschise de debitoare la creditoare, precum și asupra conturilor care se vor deschide și asupra oricăror altor conturi curente care se vor deschide.
Prin Actul adițional la contractul de credit, Act nr. 1/03.07.2008, părțile au stipulat garantarea creditului cu biletul la ordin în alb la rubrica „suma” și „scadența”, emis cu stipulația „fără protest”, avalizat de D.D. și I.D., cu contractul de garanție reală mobiliară fără deposedare pe soldurile creditoare ale conturilor curente în lei și/sau valută deschise de debitoare la creditoare, precum și cu o garanție personală.
Din cele de mai sus rezultă că de principiu creanța recurentei este una garantată, iar înscrierea acesteia în tabel trebuia făcută ca atare.
însă, întrucât garanția a fost instituită pe soldurile creditoare ale conturilor curente în lei și/sau valută deschise de debitoare la creditoare, lichidatorul trebuia să înscrie creanța în tabelul preliminar ca și creanță garantată în limita soldului creditor al contului la data deschiderii procedurii.
Deci lichidatorul trebuia să stabilească soldul creditor al conturilor în lei și/sau valută pe care debitoarea le avea deschise la recurenta creditoare la data deschiderii procedurii și în funcție de valoarea găsită să dea creanței recurentei calificarea de creanță garantată ori chirografară în tot sau în parte, după caz, în procedura insolvenței.
Prin urmare, creanța a fost înscrisă în tabelul preliminar ca și creanță garantată în limita sumei reprezentând soldului creditor al contului la data deschiderii procedurii.
Curtea a reținut că, în opoziție cu cele susținute de debitoare în contestația împotriva tabelului preliminar, contractul de garanție încheiat de părți prevede, așa cum impunea art. 15 din Titlul VI al Legii nr. 99/1999, valoarea maximă a obligației garantate, anume toate obligațiile și datoriile ce sunt/se pot naște din contractul de credit PROMPT IMM nr. 30/01.08.2007 încheiat pentru suma de 47.000 lei (art. 2 din contractul de garanție).
Curtea nu a reținut motivul de recurs ce vizează promovarea contestației în fața judecătorului sindic de o persoană care nu are calitatea de reprezentant legal al debitorului aflat în insolvență, întrucât din actele și lucrările cauzei nu rezultă că, până la momentul promovării contestației împotriva tabelului preliminar, fusese numit un administrator special. în aceste condiții sunt aplicabile dispozițiile art. 3 pct. 30 din Legea nr. 85/2006, în condițiile în care debitoarei nu i-a fost ridicat dreptul de administrare.
Pentru cele expuse, în baza art. 312 alin. (1)-(3) C.proc.civ., Curtea a admis recursul creditoarei și a modificat sentința nr. 649/2011 în sensul că s-a dispus înscrierea creanței acesteia garantată în limita soldului creditor al contului la data deschiderii procedurii. S-a menținut în rest sentința.
(Judecător Gabriela Chiorniță)
