DECIZIA CIVILĂ NR.1228/2009-
Ședința publică din data de 7 octombrie 2009
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurentul reclamant, domiciliat în S M,-, -. 15, județul S M, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC ROMÂNIA SRL, cu sediul în B, sector 1,-, împotriva sentinței civile nr. 368/D din 14 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, având ca obiect: contestație împotriva deciziei de sancționare.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi nu se prezintă nimeni, părțile fiind lipsă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței faptul că prezentul recurs este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și al timbrului judiciar, având în vedere natura cauzei dedusă judecății, precum și faptul că la dosarul cauzei au parvenit prin Serviciul Registratură, la data de 05.10.2009 note de ședință din partea recurentului, după care:
Având în vedere faptul că părțile au solicitat judecarea prezentului litigiu și în lipsa lor, în conformitate cu prevederile art. 242 pct. 2 Cod procedură civilă, instanța constată cauza în stare de judecată și trece la soluționarea recursului de față.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND;
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 368/D din 14 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, s-a respins acțiunea civilă exercitată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta SC ” ROMANIA” SRL.
Fără cheltuieli de judecată.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța în acest mod, instanța de fond a avut în vedere următoarele aspecte:
Reclamantul a fost sancționat disciplinar, sancțiunea fiind cea de reducere a salariului cu 10% pentru o perioadă de 3 luni. Reclamantul nu a contestat legalitatea luării măsuri, ci temeinicia acesteia, considerând că sancțiunea este nejustificată, cu atât mai mult cu cât, nu ar fi trebuit să îndeplinească singur activitatea, fiind declarat de muncă, condiționat.
Având în vedere că reclamantul a recunoscut comiterea faptei, că aceasta reprezintă o încălcare vădită a atribuțiilor de serviciu, comisă din culpă ca formă a vinovăției, instanța a apreciat că pârâta a respectat criteriile prevăzute de art.266 Codul muncii în stabilirea sancțiunii, neexistând nicio cauză de înlăturare a răspunderii, sau de aplicare a unei sancțiuni mai ușoare, cu atât mai mult cu cât reclamantul mai fusese sancționat disciplinar.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs recurentul contestator, în termenul legal și scutit de taxă de timbru, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii formulate, respectiv anularea deciziei de sancționare, restituirea sumelor reținute de intimată din salariu și obligarea pârâtei intimate la plata daunelor morale în cuantum de 8.000 lei (Ron).
În motivare arată recurentul că prima instanță nu a luat în considerare probele invocate în susținerea plângerii menționând în acest sens că, deși nu i-a fost comunicată legal decizia de sancționare s-a reținut încă din luna decembrie procentul de 10% din salariu, în condițiile în care abaterea disciplinară a fost săvârșită în acea lună, iar reținerea de 10% nu s-a efectuat din salariul de bază ci a pierdut și sporul de eficiență, astfel că a pierdut lunar aproximativ 35% din drepturile primite în lunile anterioare.
Referitor la abaterea din anul 2007 invocată de intimată prin întâmpinare, menționează că această abatere a fost săvârșită împreună cu o altă colegă și s-a datorat lipsei de experiență și instruire.
Invocă faptul că la dosar nu au fost depuse probele invocate de intimată, respectiv înregistrarea cu camerele de luat vederi, iar abaterea disciplinară reținută în sarcina sa nu a fost săvârșită cu intenție, datorându-se în principal stării de oboseală faptului că a lucrat singur pe tură de noapte deși acest lucru era interzis în condițiile în care stația este amplasată în zona periferică a orașului, astfel că sunt incidente dispozițiile HG 1091/2006 privind izolată, activitatea desfășurată încadrându-se în această categorie.
Mai arată că nu au fost luate în considerare indicațiile medicului specialist în medicina muncii, iar sancțiunea ce i-a fost aplicată este mult prea severă în raport de gravitatea abaterii și circumstanțele concrete în care a săvârșit această abatere.
Deși legal citată, intimata nu și-a precizat poziția asupra recursului.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța o apreciază ca legală și temeinică urmând a respinge recursul ca nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Conform deciziei de sancționare contestate, petentul recurent a fost sancționat cu reducerea salariului de bază cu 10% pe o perioadă de 3 luni, deoarece în noaptea de 15/16.11.2008 acesta se afla în de noapte și a adormit la biroul din magazinul stației în intervalul 03.00-04.00, timp în care un client a alimentat și nu a avut cum să plătească contravaloarea carburantului. Se mai reține că acesta a fost surprins dormind în jurul orelor 04.00 și că, pe perioada cât a dormit salariatul nu a asigurat permanența în magazin și supravegherea bunurilor gestionate și nici nu și-a îndeplinit celelalte obligații.
Astfel cum rezultă și din cuprinsul contestației cât și a recursului, recurentul nu contestă starea de fapt reținută în cuprinsul deciziei de sancționare invocând doar circumstanțe și împrejurări atenuante, în scopul dovedirii caracterului nejustificat al sancțiunii ce i-a fost aplicată.
În acest sens se reține că, la momentul efectuării cercetării disciplinare reclamantul a recunoscut că a intrat în biroul șefului de stația și a adormit la căldură, astfel că, în condițiile în care activitatea acestuia se desfășura la casa de marcat și în perimetrul spațiului de vânzare și nicidecum în biroul șefului de stație, starea de oboseală, faptul că nu a avut cu cine să comunice, nu constituie motive pentru înlăturarea culpei sale în săvârșirea abaterii.
Raportat la dispozițiile art. 266 din Codul Muncii, se reține că sancțiunea aplicată acestuia este proporțională cu gravitatea abaterii săvârșite, fiindu-i aplicată o sancțiune mai ușoară neimpunându-se aplicarea avertismentului ca cea mai ușoară sancțiune, în condițiile în care petentul a mai fost sancționat în anul 2007 pentru nerespectarea și neîndeplinirea atribuțiilor și a obligațiilor de serviciu.
Pe de altă parte, criticile recurentului privind modul în care a operat reducerea salariului, începând cu luna decembrie 2008, țin de faza de și nu constituie temeiuri pentru anularea deciziei de sancționare, în această fază procesuală analizându-se doar legalitatea și temeinicia deciziei de sancționare și nu modul de executare a acestei decizii.
Faptul că nu s-au depus la dosar înregistrările video invocate de intimată prin întâmpinare nu prezintă relevanță în condițiile în care chiar reclamantul a recunoscut că a fost surprins dormind în biroul șefului de stație, recunoscându-și vina pe parcursul anchetei disciplinare.
Având în vedere considerentele mai sus expuse în temeiul art. 312 Cod procedură civilă instanța va respinge recursul ca nefondat menținând în totalitate sentința recurată ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de recurentul reclamant, domiciliat în S M,-, -. 15, județul S M, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC ROMÂNIA SRL, cu sediul în B, sector 1,-, împotriva sentinței civile nr. 368/D din 14 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în întregime.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 7 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
– – – – – – – –
judecător aflat în delegație
semnează președintele instanței
G
– judecători fond – Melita
– redactat judecător – – 30.10.2009
– dactilografiat grefier -02.11.2009- 4 ex.
–comunicat -03.11.2009-2 ex.
-, domiciliat în S M,-, -. 15, județul S
– SC ROMÂNIA SRL, cu sediul în B, sector 1,-
