DECIZIA CIVILĂ NR.1463/2009-R
Ședința publică din 5 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Moșincat Eugenia JUDECĂTOR 2: Stan Aurelia Lenuța
– – – – – JUDECĂTOR 3: Trif
– – – judecător
– – grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în O,-, județul B, în contradictoriu cu intimat contestator domiciliat în O,-, – 17,.1,.17, județul B, împotriva sentinței civile nr.279/LM din 6 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, având ca obiect: contestație decizie de pensionare. La apelul nominal făcut în cauză,se prezintă pentru intimatul contestator- -lipsă, reprezentantul acestuia, avocat, în baza împuternicirii avocațiale eliberată de Baroul Bihor -Cabinet Avocat, lipsă fiind recurenta pârâtă Casa Județeană de Pensii B
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că, recursul este scutit de la plata taxei de timbru, precum și faptul că, prin registratura instanței, la data de 28.10.2009, recurenta pârâtă a depus “completare la întâmpinare”, după care:
Reprezentantul intimatului contestator învederează instanței că a preluat un exemplar din completarea depusă de către partea recurentă, nu mai are alte probe și solicită cuvântul asupra recursului.
Nemaifiind excepții de invocat și probe de solicitat, instanța consideră cauza lămurită, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul intimatului contestator, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată. În esență solicită a se constata că, recurenta a comunicat completarea la întâmpinarea, însă pensia cea mai avantajoasă ce i se cuvine recurentului, este cea stabilită prin sentința tribunalului.
CURTEA D APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.279/LM din 6 februarie 2009, Tribunalul Bihora admis contestația formulată de contestatorul, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B și în consecință a dispus anularea deciziei nr.-/01.07.2007, emisă de intimată, pe seama contestatorului și a obligat intimata să recalculeze pensia acestuia, prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 25 de ani, cu acordarea drepturilor astfel stabilite începând cu data de 01.09.2005, sens în care va emite o nouă decizie de pensionare în favoarea contestatorului.
A obligat intimata să plătească contestatorului suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, contestatorul a ieșit la pentru depusă și limită de vârstă prin decizia nr.-/19.12.1995 (fila 53 dosar), la calcularea pensiei, intimata a avut în vedere stagiul complet de cotizare de 30 de ani, conform Legii nr.19/2000, după cum reiese din buletinul de calcul nr.-/06.07.2005 (fila 25 dosar).
Potrivit acestui buletin de calcul, contestatorul a lucrat în grupa a II-a de muncă 26 de ani, 9 luni și 13 zile, având un stagiu de cotizare realizat de 48 de ani, 2 luni și 24 de zile.
Tribunalul a constatat că în conformitate au prevederile art.1 alin.1 din Legea nr.226/2006 începând cu data de 1 aprilie 2001 sunt încadrate în condiții speciale locurile de muncă în care se desfășoară activitățile prevăzute în anexa 1. La punctul 20 din anexa 1 este stipulată activitatea de prepararea de minereuri: măcinare, flotare, filtrare, iar concasarea de minereuri este inclusă în activitatea de măcinare. Din copia fișei de (fila 56 dosar) rezultă că reclamantul a desfășurat activitatea în funcție de preparator concasări miniere, o perioadă de peste 25 de ani.
Instanța de fond a mai reținut că, conform art.3 din Legea nr.226/2006 asigurații care realizează un stagiu de cotizare de cel puțin 25 de ani în condițiile speciale prevăzute de prezenta lege beneficiază de pensie pentru limită de vârstă, cu reducerea cu 15 ani a vârstelor standard de pensionare prevăzute în anexa nr.3 la lege, iar conform art. 5 din același act normativ, pentru asigurații prevăzuți la art.3 punctajul mediu anual se determină prin împărțirea la 25 de ani a numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate în perioada de cotizare.
Din aceste prevederi legale, a rezultat că la stabilirea punctajului mediu anual intimata avea obligația să împartă numărul de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale la 25 de ani și nu la 30 de ani așa cum în mod greșit a dispus, deoarece contestatorul se încadrează în dispozițiile Legii nr.226/2006, el desfășurând activitatea de preparator concasări miniere care este inclusă la punctul 20 din anexa 1 din lege, unde este stipulată activitatea de prepararea de minereuri: măcinare, flotare, filtrare.
Având în vedere considerentele anterior menționate, în temeiul art.3 din Legea nr.226/2006, instanța de fond a admis contestația formulată și a dispus anularea deciziei nr.-/01.07.2007, emisă de intimată pe seama contestatorului și a obligat intimata să recalculeze pensia acestuia, prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 25 de ani, cu acordarea drepturilor astfel stabilite începând cu data de 01.09.2005, sens în care va emite o nouă decizie de pensionare în favoarea contestatorului.
În temeiul art.274 Cod procedură civilă, instanța a dispus obligarea intimatei la plata către contestator a sumei de 500 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat conform chitanței nr.7/29.01.2009.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii B, solicitând admiterea recursului, modificarea totală a sentinței, în sensul respingerii în totalitate a acțiunii, pentru următoarele motive:
-instanța de fond se găsește în eroare cu privire la interpretarea dispozițiilor art.2 alin.1 din nr.HG1550/2004;
-principiul invocat de instanța de fond, ca și motiv de admitere a acțiunii, nu poate fi aplicat în cazul de față, având în vedere că nr.HG1550/2004 stabilește în mod expres în art.2 alin.3 excepțiile de la acest principiu vizând persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977-31 martie 2001, cărora li se aplică stagiul de cotizare reglementat de Legea nr.3/1977;
-instanța, prin cele dispuse, face o evidentă confuzie între stagiul complet de cotizare pe care Legea nr.3/1977 îl impunea a fi realizat, și anumite reduceri a vârstelor de pensionare care operau în baza aceluiași act normativ.
-instanța a dispus anularea deciziei nr.- din 1 iulie 2007, prin care s-a stabilit drepturi începând cu 1.07.2007, instanța dispunând acordarea acestora începând cu 1.09.2005, ceea ce este total eronat.
În drept sunt invocate dispozițiile art.304 pct.8, 9 Cod procedură civilă, nr.HG1550/2004.
Recurenta, prin completarea cererii inițiale, a arătat că petentul, în situația aplicării unui stagiu complet de cotizare de 25 de ani, nu va beneficia de prevederile nr.OUG100/2008 și de nr.OUG209/2008, iar în situația în care s-ar aplica nr.OUG100/2008 ar rezulta o pensie estimativă de 1799 lei.
Intimatul, a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
Examinând sentința recuată prin prisma motivelor de recurs precum și din oficiu, instanța reține următoarele:
Drepturile la pensie ale intimatului au fost stabilite prin decizia nr. – din 19.12.1995, având un stagiu de cotizare realizat de 26 ani, 9 luni și 13 zile în grupa a-II-a de muncă și respectiv 12 ani, 2 luni și 11 zile în grupa a-III-a de muncă.
Potrivit prevederilor articolului 2 aliniatele 1 și 2 din Legea nr. 226/2006, sunt încadrate în condiții speciale locurile de muncă în care se desfășoară activitățile prevăzute de anexa 1. Intimatul contestator a desfășurat activitate timp de 26 ani în meseria operator chimist, respectiv la prepararea concentrate miniere din cadrul de Produse Ocna M, apoi a fostei de O, activitatea de preparare minereuri fiind prevăzută în anexa 1, punctul 20 din legea menționată. Relevante sunt și prevederile articolul 3 din Legea nr. 226/2006, potrivit cărora “asigurații care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 25 de ani în condițiile speciale prevăzute de prezenta lege, beneficiază de pensie pentru limită de vârstă”, cu reducerea cu 15 ani a vârstelor standard de pensionare. În speță, contestatorul a ieșit la pensie pentru limită de vârstă în baza Legii nr. 3/1977, deci anterior aplicării prevederilor Legii nr. 226/2006 și respectiv 19/2000, însă aplicarea principiului la condiții de muncă egale pensii egale și a prevederilor HG nr. 1550/2004 precum și a prevederilor articolului 2 aliniatul 2 din Legea nr. 226/2006 – reclamă recalcularea pensiei intimatului prin luarea în calcul a unui stagiu complet de cotizare de 25 de ani și nu de 30 de ani cum a procedat recurenta.
Prezintă relevanță de asemenea și prevederile articolului 5 din legea anterior menționată, care statuează că pentru asigurații prevăzuți la articolul 3 punctajul mediu anual se determină prin împărțirea la 25 numărului de puncte realizat din însumarea punctelor anuale realizate în perioada de cotizare. Prin urmare în mod corect instanța de fond a apreciat ca fiind întemeiată solicitarea contestatorului de a se utiliza la calcularea punctajului mediu anual un stagiu mai mic de cotizare decât cel avut în vedere de recurenta pârâtă.
Cât privește criticile recurentei axate pe problema datei la care intimatul este îndrituit la recalcularea pensiei cu luarea în considerare a unui stagiu de cotizare de 25 de ani, acestea sunt întemeiate, într-adevăr în mod greșit instanța de fond a dispus acordarea drepturilor începând cu data de 1.09.2005, dată anterioară intrării în vigoare a Legii nr.226/2006, impunându-se modificarea în parte a hotărârii sub aspectul datei de la care vor fi acordate drepturile în favoarea intimatului, și anume data de 1.06.2008, având în vedere prevederile art.169 alin.3 din Legea nr.19/2000.
Este important totodată a se menționa că în cursul judecării cauzei a fost pronunțată Decizia asupra recursului în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție, nr.40/2008 prin care s-a unificat practica neunitară în materie la nivel național, concluzionându-se că, în situația celor pensionați în perioada de aplicare a Legii nr.3/1977 și au lucrat în grupele I,II de muncă, li se aplică la determinarea punctajului mediu anual, stagiul de cotizare prevăzut de art.14, însă în considerentele aceleiași decizii s-a precizat că instanțele care au aplicat stagiul de cotizare impus de art.8 (30 de ani la bărbați, 25 de ani la femei), au procedat corect, art.14 conferind doar beneficiul reducerii vârstei legale de pensionare, un adaos de grupă. Această decizie nu este aplicată în prezenta speță dat fiind că, până la publicarea acesteia în monitorul oficial, la data de 20 mai 2009, persoanele care au promovat litigii anterior, aveau legitimă de dobândire a unui bun, iar în astfel de situații în care dreptul intern este în neconcordanță cu cel internațional, acesta din urmă se aplică prioritar, excepție făcând situațiile în care dreptul intern este mai favorabil, ceea ce nu este cazul în speță, context în care este necesar a se face trimitere la art. art.11, 20 din Constituția României cu referire la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, la practica acesteia și respectiv la art.14, respectiv art.1 din Protocolul nr.1 și nr.12. S-a făcut aplicarea practicii unitare în materie a Curții de APEL ORADEA întrucât astfel cum s-a reliefat mai sus, la data promovării litigiului -1.07.2008-, partea contestatoare avea legitimă de dobândire a unui bun în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului, art.1 din Protocolul adițional nr.1 a practicii constante a Curții Europene a Drepturilor Omului, sens în care este necesar a se face trimitere la cauzele, /României.
Față de considerentele ce preced, instanța, în baza prevederilor articolului 312 aliniatul 1 și 3 din Codul d e procedură civilă, va admite ca fondat recursul și va modifica în parte sentința recurată, în sensul că drepturile stabilite prin aceasta vor fi acordate începând cu data de 1.06.2008, urmând a fi păstrate celelalte dispoziții ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.312 alin.1, combinat cu art.296 și 316 Cod procedură civilă,
ADMITE ca fondat recursul civil introdus de recurenta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în O,-, județul B, în contradictoriu cu intimat contestator domiciliat în O,-, – 17,.1,.17, județul B, împotriva sentinței civile nr.279/LM din 6 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o modifică în parte în sensul că drepturile stabilite prin sentință vor fi acordate începând cu data de 1.06.2008.
celelalte dispoziții ale sentinței.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 5 noiembrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
– – – – – –
Red.concept decizie –
Data:9.11.2009
Jud.fond /
Dact.
Data:11.11.2009
4 ex.
2 com.
Data:
