ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
COMPLETUL – I/
DECIZIA CIVILĂ NR. 1495/2009 –
Ședința publică din 10 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Bocșe Elena judecător
– – – – JUDECĂTOR 2: Pantea Viorel
– R – – JUDECĂTOR 3: Roman Florica
– – – – grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de contestatorul R domiciliat în, nr. 169, județul B, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 648 din 10 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: contestație împotriva deciziei de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă recurentul contestator R – personal, lipsă fiind intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru și timbru judiciar, după care:
Nefiind probe ori cereri de formulat, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Recurentul contestator solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat în scris, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
deliberând,
Constată că, prin sentința civilă nr. 648 din 10 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, s-a respins excepția autorității de lucru judecat; s-a respins contestația în anulare formulată de contestatorul R în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii B, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prezenta cauză fiind o cale extraordinară de atac, respectiv contestație în anulare și nu o nouă cerere de chemare în judecată, a fost respinsă excepția autorității de lucru judecat, invocată de intimată.
Prin decizia nr. 1203/30.06.2005 a fost recalculată pensia contestatorului.
Legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la categoria de de care beneficiază contestatorul la data de 1 octombrie 2004, este Legea nr. 3/1977.
Având în vedere susținerile contradictorii ale părților referitoare la legea aplicabilă, instanța a apreciat că în speță se impune o interpretare a legilor succesive adoptate în materie, în scopul clarificării acestei probleme. Astfel, rolul puterii judecătorești este în esență acela de a aplica legea, adică aceea de aoi nterpreta și a adapta cazurilor particulare. În speță, instanța a identificat legea aplicabilă ținând cont de principiile aplicării legii civile în timp, de intenția reală a legiuitorului, precum și de principiile generale ale dreptului.
Așadar, instanța de fond a constatat că legea aplicabilă la data deschiderii dreptului de pensionare al contestatorului era Legea nr. 3/1977, care prevedea la art. 8 o vechime integrală în muncă de 25 de ani. Coroborând acest text cu prevederile art. 2 alin. 3 din nr.HG 1550/2004, care prevede că “Pentru persoanele ale căror drepturi de s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 – 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977”, ar trebui concluzionat că într-adevăr stagiul complet de cotizare al contestatoarei ar fi de 25 de ani. O astfel de concluzie este însă cu desăvârșire eronată, fiind rodul unei interpretări simplificate și care nesocotește reglementări ulterioare în materie, cu atât mai mult cu cât acestea au o forță superioară unei hotărâri de guvern pe care se întemeiază apărările intimatei, respectiv nr.HG 1550/2004 amintită mai sus. de care facem vorbire se regăsesc în nr.OUG 4/2005 aprobată prin Legea nr. 78/2005, care prevede în mod explicit “la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie”. Or, față de acest principiu, având în vedere pe de o parte că nr.OUG 4/2005 este ulterioară nr.HG 1550/2004 și pe de altă parte că ordonanța aprobată prin lege are o forță juridică superioară unei hotărâri de guvern, se impune concluzia că prevederile art. 2 alin. 1 din nr.HG 1550/2004 au fost abrogate tacit, în sensul că nu pot fi interpretate într-un mod care să ducă la stabilirea unor pensii diferențiate în funcție de anul ieșirii la pensie.
Așa cum s-a arătat deja, reține tribunalul, judecătorul trebuie în primul rând să cerceteze care a fost intenția reală a legiuitorului. Astfel, din nr.OUG 4/2005 aprobată prin Legea nr. 78/2005, rezultă în mod indubitabil că legiuitorul a urmărit să înlăture toate discriminările dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite a ieșirii la pensie. În aceste condiții, aplicarea rigidă a nr.HG 1550/2004 încalcă în mod flagrant acest principiu. Or, a nu deroga de la principiile generale ale dreptului, a urma spiritul legii și nu numai litera sa, sunt două reguli elementare ce se impun judecătorului când interpretează legea.
În lumina acestei interpretări, instanța de fond a apreciat că prevederile Legii nr. 19/2000 sunt aplicabile de la data intrării în vigoare tuturor categoriilor de pensionari ce intră în sfera sa de reglementare, indiferent de data deschiderii dreptului lor la pensie. Art. 43 alin. 3 din Legea nr. 19/2000 prevede că asigurații care și-au desfășurat activitatea în locurile de muncă prevăzute la art. 20 lit. b și care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 15 ani în zona I de expunere la radiații, beneficiază de pensie pentru limită de vârstă.
Față de ansamblul considerentelor expuse mai sus, instanța constatând că din dosarul de pensie al contestatorului rezultă că acestanua desfășurat pe o perioadă mai mare de 15 ani activitate în zona I de radiații, în temeiul art. 20 alin. 1 lit. b și art. 3 din Legea nr. 19/2000, precum și art. 2 alin. 1 din nr.HG 1550/2004 coroborat cu prevederile nr.OUG 4/2005 aprobată prin Legea nr. 78/2005, a respins contestația în anulare formulată împotriva deciziei de pensionare și a luat act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecata de către intimată.
Împotriva acestei sentințe, în termen și scutit de plata taxei judiciare de timbru, a declarat recurs petentul R, solicitând modificarea acesteia în sensul admiterii cererii sale, astfel cum a fost ea formulată, iar pe cale de consecință, a dispune anularea deciziei de pensionare nr. 1203/30.06.2005.
În motivarea recursului s-a arătat că soluția pronunțată de tribunal este eronată, deoarece nu s-a avut în vedere vechimea sa totală în muncă, ceea ce a condus la pronunțarea unei hotărâri nelegale și netemeinice.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata a solicitat respingerea recursului civil de față, invocând și excepția autorității de lucru judecat.
Verificând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, conform art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, Curtea de Apel Oradeaa reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 271/22.03.2007, Tribunalul Bihora respins contestația formulată de reclamantul R împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii B, prin care acesta a solicitat anularea deciziei de pensie nr. 1203/30.06.2005 și obligarea intimatei să emită o nouă decizie, cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale, hotărâre ce nu a fost atacată cu recurs de către contestator.
A fost formulată în schimb contestație în anulare, respinsă de către Tribunalul Bihor prin sentința atacată cu prezentul recurs, hotărâre prin care s-a respins și excepția autorității lucrului judecat invocată de către intimată.
Potrivit art. 317 Cod procedură civilă, hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru motivele prevăzute la pct. 1 și 2, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului.
Ori, în speță recurentul, așa cum s-a arătat mai sus, nu a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 271/2007 a Tribunalului Bihor, nefiind astfel incidente nici una din ipotezele reglementate de textul art. 317 pct. 1 și 2 Cod procedură civilă.
Cât privește motivele de contestație în anulare reglementate de art. 318 Cod procedură civilă, acestea vizează exclusiv hotărârile pronunțate de instanțele de recurs, ceea ce nu este cazul în speță, hotărârea instanței de fond nefiind recurată.
Nefiind incidente nici una din situațiile expres prevăzute de textele de lege mai sus evocate, hotărârea instanței de fond prin care a fost respinsă contestația în anulare este legală și temeinică, cu atât mai mult cu cât criticile invocate de către recurent nu se încadrează în nici una din situațiile prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) Cod procedură civilă, Curtea de Apel Oradea va respinge ca nefondat recursul civil de față.
Cât privește excepția invocată de către intimată, aceasta a fost corect respinsă de instanța de fond, fiind vorba de o cale de atac extraordinară (contestație în anulare), nu operează autoritatea de lucru judecat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de contestatorul R domiciliat în, nr. 169, județul B, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 648 din 10 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 10 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
– – – – R – – –
red.
în concept la 9.12.2009
jud.fond. –
dact.
4 ex./9.12.2009
– 2 com./
– R -, nr. 169, județul B,
– CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B – O,-, județul