Prin SENTINTA CIVILA NR. 979/12.08.2010 a TRIBUNALULUI PRAHOVA pronuntata în dosar nr. 1049/105/2010, a fost admisa exceptia necompetentei teritoriale a Tribunalului Prahova invocata de pârâta COMPANIA NATIONALA DE CAI FERATE CFR SA BUCURESTI si astfel a fost declinata competenta de solutionare a cauzei privind pe reclamanta FEDERATIA AUTOMATIZARI FEROVIARE, în calitate de reprezentanta a salariatei G.A.B., în contradictoriu cu pârâta COMPANIA NATIONALA DE CAI FERATE CFR SA BUCURESTI, în favoarea Tribunalului Bucuresti. De asemenea s-a constatat conflictul negativ de competenta si înainteaza dosarul Inaltei Curti de Casatie si Justitie Bucuresti în vederea solutionarii acestuia.
Pentru a pronunta solutia de mai sus, instanta a retinut urmatoarele:
Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului Brasov, sub nr.3705/62/2009, FEDERATIA AUTOMATIZARI FEROVIARA (F.A.F.), în numele si pentru salariatii mentionati în listele anexa la actiune, a chemat în judecata pe pârâta COMPANIA NATIONALA DE CAI FERATE “CFR” SA, solicitând, ca prin hotarârea ce se va pronunta, sa se dispuna obligarea acesteia sa respecte dispozitiile art.64 alin.l si art.65 alin.l din Contractele colective de la nivel de unitate pe anii 2005 – 2006, 2007-2008, respectiv de a acorda angajatilor, membrii de sindicat ajutorul material aferent Zilei Feroviarului pentru anii 2006, 2007, 2008 respectiv un salariu de baza pentru fiecare an, la nivelul clasei unu de salarizare, actualizat cu rata inflatiei la data platii efective.
In motivarea actiunii, Federatia Automatizari Feroviara a mentionat ca este o organizatie sindicala legal constituita, la nivel national si reprezinta si protejarea intereselor membrilor sai de sindicat, salariati ai CNCF “CFR”SA.
Arata ca F.A.F. a participat, prin reprezentantii sai, la negocierea si încheierea (semnarea) contractelor colective de munca la nivelul Companiei Nationale de Cai Ferate “CFR”SA pe anii 2005-2006, prelungit prin act aditional nr.5544/26.09.2006 si anii 2007-2008 prelungit prin act aditional nr.5236/31.10.2007, 1752/26.03.2008, contracte ce au fost înregistrate la Directia de Munca si Protectie Sociala a Municipiului Bucuresti, sub nr.6113/29.09.2005; 1631/29.03.2007.
Conform art.65 alin.l din Contractul Colectiv de Munca pe anii 2007-2008 si art.64 alin-1 din Contractul Colectiv de Munca pe anii 2005-2006, “salariatii CNCF “CFR” SA vor beneficia de Ziua Feroviarilor de un ajutor material al carui cuantum va fi de cel putin un salariu de baza, la nivelul clasei unu de salarizare”. Acest ajutor material prevazut în contracte nu a fost acordat niciodata de catre pârâta în 2006 si 2008, în 2007 s-a acordat numai o parte din acest ajutor material în cuantum de 100 RON brut/salariat, aceasta parte reprezentând un sfert din suma care s-ar fi cuvenit fiecarui salariat.
Având în vedere ca: potrivit art.40 alin. 2 litera c raportat la 243 Codul Muncii, art.41 alin.3 din Constitutie, art.30 din Legea nr. 130/1996, republicata din Codul Muncii, angajatorul are obligatia sa acorde salariatilor, toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de munca aplicabil si din contractele individuale de munca, pârâta nu a dat eficienta acestei prevederi, prevazuta în art.64/65 alin.l din CCM 2005-2006 si 2007 -2008 prelungite prin acte aditionale.
Potrivit art.236 alin.l din Codul Muncii, Contractul Colectiv de Munca este conventia încheiata în forma scrisa între angajator sau organizatia patronala de o parte, si salariati, reprezentati prin sindicate, ori în alt mod prevazut de lege, de cealalta parte, prin care se stabilesc clauze privind conditiile de munca, salarizarea precum si alte drepturi si obligatii ce decurg din raporturile de munca, efectele clauzelor contractului colectiv de munca întinzându-se, astfel cum stabileste art.241 alin.l litera 1 Codul Muncii, pentru toti salariatii angajatorului, pentru contractele încheiate la nivel de unitate.
Se arata ca executarea Contractului Colectiv de Munca este obligatorie pentru parti, neîndeplinirea obligatiilor asumate atragând raspunderea partilor care se fac vinovate de aceasta.
În materia executarii obligatiilor se vorbeste, în general de principiul executarii în natura a obligatiei, aceasta însemnând executarea obligatiei în natura ei specifica, realizarea obiectului avut în vedere de parti, debitorul neputând înlocui acest obiect cu o alta prestatie.
În caz în care debitorul nu executa de buna voie obligatia, creditorul, pentru valorificarea dreptului sau subiectiv patrimonial poate sa recurga la toate mijloacele pe care legea i le pune la dispozitie pentru a-1 sili la executare.
Potrivit art.155 Codul muncii coroborat si cu art.969 Cod civil, între organizatia sindicala reprezentativa semnatara a CCM la nivel de unitate si pârâta s-a stabilit de comun acord ca aceste drepturi salariale cu titlu de
adaosuri, vor fi platite salariatilor, membrii de sindicat cu ocazia Zilei Feroviarilor, care odata stipulate, ele devin Legea partilor.
În drept, au fost invocate dispozitiile art.64 alin. 1 CCM, 2005-2006, art.65 alin.l CCM, 2007-2008, prelungit prin act aditional, art.40 alin. 2 litera c art.155, art.166 alin.l, art. 236 alin.l, art. 241 alin.l lit. a, art. 243, art. 239 Codul Muncii, art. 28 si urmatoarele din Legea nr.54/2003, Legea nr. 130/1996, republicata, art.41 alin.5 Constitutia României, art.969 Cod Civil.
Prin sentinta civila nr. 849/M/07.05.2009 pronuntata de Tribunalul Brasov – Sectia Civila, a fost admisa exceptia de necompetenta teritoriala a Tribunalului Brasov si s-a dispus declinarea competentei de solutionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucuresti.
Cauza a fost înregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti -Sectia a VIII a, sub nr. 26761/3/2009.
În sedinta publica de la 15.12.2009 a fost invocata exceptia de necompetenta teritoriala si s-a dispus disjungerea cererii referitoare la salariata G.A.B. pentru care a fost format dosarul nr. 49516/3/2009.
Prin sentinta civila nr.8022/15.12.2009 Tribunalul Bucuresti a admis exceptia de necompetenta teritoriala si a declinat competenta teritoriala de solutionare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova.
Pentru a pronunta aceasta hotarâre, Tribunalul Bucuresti a retinut urmatoarele:
Obiectul cererii de chemare în judecata îl reprezinta un conflict de munca.
Potrivit dispozitiilor art. 284 alin.l din Legea nr. 53/2003, judecarea conflictelor de munca este de competenta instantelor stabilite conform Codului de procedura civila.
Potrivit dispozitiilor art. 2 pct. 1 lit. c, Tribunalele judeca în prima instanta conflicte de munca, cu exceptia celor date prin lege în competenta altor instante.
În ceea ce priveste competenta teritoriala de solutionare a conflictelor de munca, dispozitiile imperative ale art. 284 alin.2 din Legea nr. 53/2003, sunt în sensul urmator: cererile referitoare la cauzele prevazute la alin. (1) se adreseaza instantei competente în a carei circumscriptie reclamantul îsi are domiciliul sau resedinta ori, dupa caz, sediul.
În continuare, în sentinta de declinare s-au facut precizari referitoare la cine are calitatea de reclamant în proces.
Astfel s-a aratat ca din cererea de chemare în judecata, actiunea a fost introdusa de catre FEDERATIA AUTOMATIZARI FEROVIARA (F.A.F.), în numele si pentru salariatii mentionati în listele anexa la actiune.
Conform dispozitiilor art. 28 alin.l din Legea sindicatelor nr. 54/2003, organizatiile sindicale apara drepturile membrilor lor, ce decurg din legislatia muncii, statutele functionarilor publici, contractele colective de munca si contractele individuale de munca, precum si din acordurile privind raporturile de serviciu ale functionarilor publici, în fata instantelor judecatoresti, organelor de jurisdictie, a altor institutii sau autoritati ale statului, prin aparatori proprii sau alesi.
Din prevederile art. 28 alin.2 ale Legii nr. 54/2003, rezulta ca în exercitarea atributiilor prevazute la alin. (1) organizatiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice actiune prevazuta de lege, inclusiv de a formula actiune în justitie în numele membrilor lor, fara a avea nevoie de un mandat expres din partea celor în cauza. Actiunea nu va putea fi introdusa sau continuata de organizatia sindicala daca cel în cauza se opune sau renunta la judecata.
Asadar, prin aceste dispozitii legale, organizatiilor sindicale li s-a recunoscut calitatea de reprezentanti, de mandatari, ai membrilor din sindicat.
Acest statut conferit în mod expres de legiuitor, care are un regim juridic derogator de la dreptul comun, în ceea ce priveste lipsa necesitatii unui mandat expres din partea celor în cauza, nu transforma organizatia sindicala, în cazul exercitarii unei actiuni în numele membrilor sai, în reclamant, nu o face titulara actiunii si nici titulara dreptului ce formeaza obiectul judecatii.
Reclamantul este persoana care are legitimarea procesuala activa, este persoana care este titulara actiunii deduse judecatii, a dreptului ce formeaza obiectul raportului juridic(în speta, titularul drepturilor banesti solicitate) si care tinde la realizarea unor obligatii contractuale cu consecinte asupra din patrimoniul sau.
Federatia nu este reclamanta în proces, pentru ca nu a sesizat instanta pentru a obtine recuperarea unor drepturi cu scopul de a le introduce în patrimoniul ei propriu, ci are calitatea de reprezentant ai salariatilor(pentru care nu trebuie sa prezinte mandat privind exercitiul dreptului de chemare în judecata, cum se mentioneaza în dispozitia legala de mai sus), scopul afirmat al promovarii actiunii fiind acela de a se asigura respectarea drepturilor salariatilor care decurg din contractele colective de munca.
Tribunalul Bucuresti a considerat ca nu se poate imagina o interpretare a dispozitiilor art. 28 alin. 1 si 2 din Legea nr. 54/2003, care ar conferi organizatiei sindicale statutul de reclamant, pentru ca s-ar ajunge în situatia în care drepturile, desi solicitate în numele salariatilor, s-ar reflecta în patrimoniul federatiei.
Mai mult decât atât, o asemenea interpretare ar transforma instanta, în raza careia majoritatea federatiilor sindicale îsi au sediul, în instanta unica la nivel national, fapt pe care, în niciun caz, legiuitorul nu 1-a avut în vedere.
În concluzie, Tribunalul Bucuresti a retinut ca, în speta, calitatea de reclamanta o are salariata G.A.B. în numele careia s-a promovat actiunea mentionata în listele anexe ale cererii de chemare în judecata, al carei domiciliu este indicat pe raza judetului Prahova, iar Federatia are calitatea de reprezentant.
Prin urmare, în speta, Tribunalul Bucuresti a stabilit competenta teritoriala de solutionare a cauzei în raport de domiciliul salariatei reclamante.
În considerarea dispozitiilor art. 284 alin.2 din Legea nr. 53/2003, coroborata cu dispozitiile art. 159 pct. 3 Cod de procedura civila, fata de caracterul exclusiv al competentei teritoriale în aceasta materie, s-a dispus admiterea exceptiei de necompetenta teritoriala si declinarea competentei teritoriale de solutionare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova.
Cauza a fost înregistrata pe rolul Tribunalului Prahova sub nr.1049/105/2010 la data de 02.03.2010.
La data de 07.07.2010 parata Compania Nationala de Cai Ferate CFR SA a formulat intâmpinare prin care a solicitat respingerea actiunii formulate de reclamanta ca neîntemeiata, iar in baza art. 159 pct. 3 Cod pr. civ. a invocat exceptia de ordine publica, respectiv exceptia necompetentei teritoriale a Tribunalului Prahova.
Totodata, prin intâmpinare parata a invocat si exceptia lipsei calitatii procesuale active a salariatilor, sustinând în motivare ca Feroviare FAF a chemat in judecata CNCF “CFR” – SA solicitând instantei ca prin hotarârea ce se va pronunta sa se dispuna obligarea societatii pârâte sa respecte disp. art. 64, 65 din CCM la nivel de unitate pe anii 2005-2006, 2007-2008 sa acorde salariatilor membrii de sindicat ajutorul material aferent zilei feroviarului pentru anii 2005-2008 actualizat cu rata inflatiei la data platii efective.
In prezenta cauza pârâta solicita a se constata ca nu salariatii acesteia cu domiciliul pe raza de activitate a Tribunalului Prahova au calitate procesuala activa, ci aceasta calitate o are Federatia Automatizari Feroviare FAF cu sediul in Bucuresti, Piata Garii de Nord nr. 1-3, sector 1, poarta E, care prin cererea adresata Tribunalului Prahova a solicitat drepturi banesti pentru membrii de sindicat.
Or, in conformitate cu prevederile art, 284 (2) din Legea nr. 53/2003 -Codul muncii, cererile referitoare la conflictele de munca se adreseaza instantei competente in a carei circumscriptie reclamantul isi are domiciliul sau, dupa caz, sediul.
Potrivit dispozitiilor art.28 alin 2 din Legea 54/2003 a sindicatelor in exercitarea atributiilor prevazute la alin.(l) organizatiile sindicale apara drepturile membrilor lor, organizatiile sindicale au dreptul de a intreprinde orice actiune prevazuta de lege, inclusiv de a formula actiune in justitie in numele membrilor lor, fara a avea nevoie de un mandat expres din partea celor in cauza.
Se mai precizeaza în întâmpinare ca din interpretarea textului de lege rezulta ca actiunea promovata de un sindicat sau organizatie sindicala este una de substituire a sindicatului in favoarea salariatilor si prezinta aceleasi caracteristici ca orice alta actiune de substituire cum este actiunea oblica.
Arata parata ca actiunea de substituire a sindicatului poate fi considerata ca o limitare a efectului relativ al contractelor. Astfel, salariatul este parte în contractul de munca si poate exercita toate actiunile in justitie pentru a-si apara drepturile ce-i revin in virtutea acestui contract. In ceea ce priveste sindicatul, el nu este parte in contractul de munca al salariatului, dar poate interveni in situatia in care salariatul ramâne pasiv si daca legea îi da posibilitatea sindicatului sa actioneze.
Astfel, un contract nu intereseaza decât partile, iar atunci când una dintre ele nu este în masura sa se apere, alte persoane interesate pot interveni in locul sau.
Astfel, un contract nu intereseaza decât partile, iar atunci când una dintre ele nu este în masura sa se apere, alte persoane interesate pot interveni in locul sau.
Apreciaza parata ca sindicatul are calitate procesuala activa, competenta de solutionare a cauzei revenind instantei în a carei raza teritoriala îsi are domiciliul reclamantul, conform art.284 din Codul Muncii, în speta Tribunalul Bucuresti.
Totodata, parata arata ca, mai multe instante de judecata din tara, în cauzele primite ca urmare a declinarii de competenta s-au declarat la rândul lor necompetente si au declinat competenta de solutionare în favoarea Tribunalului Bucuresti.
În continuarea întâmpinarii au fost facute aparari care vizeaza fondul cauzei.
Astfel apreciaza parata ca obligatia angajatorului de a achita contravaloarea sumelor pretinse de reclamant apare ca o obligatie imposibil de executat, sub acest aspect fiind incidente in cauza si dispozitiile art. 1156 alin. ultim care statueaza ca “obligatia se stinge totdeauna când printr-un eveniment oarecare, ce nu se poate imputa debitorului, se face imposibila îndeplinirea acestei obligatii”.
S-a mai facut precizarea ca fondul de salarii al companiei a fost si este limitat si din aceasta cauza pârâta este in imposibilitate de a acorda pentru anii 2006-2008 alte ajutoare decât cele acordate anterior, ajutoare care au fost efectiv platite salariatilor.
Pe acest aspect, pârâta a solicitat sa se retina ca obligatia angajatorului de a achita drepturile pretinse de reclamanta era si este conditionata, de încadrarea in bugetul de venituri si cheltuieli aprobat, fondul alocat drepturilor salariale fiind limitat.
Solicita de asemenea sa se retina ca s-au achitat drepturi similare celor pretinse, dar societatea parata a fost in imposibilitatea obiectiva de plata a altor ajutoare decât cele efectiv acordare, fondul de salarii fiind limitat.
În subsidiar, pârâta arata ca organizatiile sindicale cunosc situatia economica a acestei pârâte si, având in vedere ca sindicatele, printre care si reclamanta, participa la sedintele consiliului de administratie, rezulta fara îndoiala ca acestea cunosc situatia economica cu care se confrunta societatea pârâta.
Prin H.G. nr. 142/2005 si H.G. nr. 50/2006 s-a prevazut pentru agentii economici monitorizati fondul de salarii si numarul mediu de personal, precum si reducerile efective de personal, defalcate pe trimestre, la nivelul fiecarui minister si autoritate publica centrala. Plafoanele trimestriale referitoare la fondul de salarii si la numarul mediu de personal reprezinta limite maxime, iar valorile referitoare la reducerea efectiva de personal reprezinta limite minime.
In acelasi scop s-a prevazut ca drepturile salariale ocazionale prevazute în contractele colective de munca sau, dupa caz, în contractele individuale de munca, încheiate la nivelul agentilor economici monitorizati, reprezentând prima de vacanta, prima acordata cu ocazia sarbatorilor de Pasti, prima acordata cu ocazia zilei festive a unitatilor si altele de aceasta natura, denumite bonusuri, se vor plati astfel încât, cumulat de la începutul fiecarui an, sa reprezinte pe primele trimestre ale anilor respectivi cel mult 65 % si, respectiv, cel mult 35 %, în trimestrul IV. din suma anuala corespunzatoare bonusunlor cuprinse în fondul de salarii aprobate. Totodata, pentru a exista garantia ca nu va fi depasit fondul de salarii s-a stabilit ca în fiecare trimestru agentii economici monitorizati vor retine din fondul de salarii o suma reprezentând 4% din fondul de salarii aferent trimestrului respectiv, care se va utiliza numai cu avizul ministerului, sau, dupa caz, al conducatorului autoritatii publice centrale.
În concluzie, a solicitat respingerea actiunii formulate de reclamanta ca neîntemeiata.
Analizând cu prioritate, potrivit disp. art. 137 al. 1 C. pr. civ., exceptia necompetentei teritoriale a Tribunalului Prahova în solutionarea cauzei de fata, exceptie invocata de pârâta prin întâmpinare si care potrivit disp. art. 159 pct. 3 Cod de procedura civila, are caracterul exclusiv, fiind de ordine publica, instanta a retinut urmatoarele:
În cauza de fata reclamanta FEDERATIA AUTOMATIZARI FEROVIARE, în calitate de reprezentanta a salariatei G.A.B., în contradictoriu cu pârâta COMPANIA NATIONALA DE CAI FERATE CFR SA BUCURESTI, a solicitat instantei ca prin hotarârea ce se va pronunta sa se dispuna obligarea societatii pârâte sa respecte disp. art. 64, 65 din CCM la nivel de unitate, pe anii 2005-2006, 2007-2008, sa acorde salariatilor membrii de sindicat ajutorul material aferent zilei feroviarului pentru anii 2005-2008 actualizat cu rata inflatiei la data platii efective.
Asadar Federatia Automatizari Feroviare FAF cu sediul in Bucuresti, Piata Garii de Nord nr. 1-3, sector 1, poarta E, prin cererea adresata Tribunalului Prahova a solicitat drepturi banesti pentru membrii de sindicat.
Potrivit disp. art. 284 al. 2 din Codul muncii, cererile referitoare la conflictele de munca se adreseaza instantei competente in a carei circumscriptie reclamantul isi are domiciliul sau, dupa caz, sediul.
Potrivit dispozitiilor art.28 alin 2 din Legea 54/2003 a sindicatelor, in exercitarea atributiilor prevazute la alin.(l) organizatiile sindicale apara drepturile membrilor lor, organizatiile sindicale au dreptul de a intreprinde orice actiune prevazuta de lege, inclusiv de a formula actiune in justitie in numele membrilor lor, fara a avea nevoie de un mandat expres din partea celor in cauza. Actiunea nu va putea fi introdusa sau continuata de organizatia sindicala, daca cel în cauza se opune sau renunta la judecata.
Din interpretarea textului de lege mentionat, rezulta ca actiunea promovata de un sindicat sau organizatie sindicala este una de substituire a sindicatului in favoarea salariatilor si prezinta aceleasi caracteristici ca orice alta actiune de substituire cum este actiunea oblica.
Actiunea de substituire a sindicatului poate fi considerata ca o limitare a efectului relativ al contractelor. Astfel, salariatul este parte în contractul de munca si poate exercita toate actiunile in justitie pentru a-si apara drepturile ce-i revin in virtutea acestui contract. In ceea ce priveste sindicatul, el nu este parte in contractul de munca al salariatului, dar poate interveni in situatia in care salariatul ramâne pasiv si daca legea îi da posibilitatea sindicatului sa actioneze.
Potrivit interpretarii anterioare, sindicatul are calitate procesuala activa, competenta de solutionare a cauzei revenind instantei în a carei raza teritoriala îsi are domiciliul reclamantul, conform art.284 al. 2 din Codul Muncii, în speta Tribunalului Bucuresti.
De precizat este si faptul ca la nivelul tarii, mai multe instante de judecata, în cauzele similare, primite ca urmare a declinarii de competenta, s-au declarat la rândul lor necompetente si au declinat competenta de solutionare în favoarea Tribunalului Bucuresti, fiind sesizata astfel Înalta Curte de Casatie si Justitie cu solutionarea conflictului negativ de competenta, pâna la acest moment, însa, instanta suprema, nepronuntându-se asupra unui astfel de conflict negativ de competenta.
Asadar, din analiza actelor si lucrarilor dosarului, rezulta ca reclamanta are sediul în Bucuresti, Piata Garii de Nord, nr.1-3, poarta E – sector 1, et.2, ap. 228 sector 1, caz in care competent din punct de vedere teritorial sa solutioneze actiunea este Tribunalul Bucuresti si nicidecum Tribunalul Prahova, mai ales ca actiunea vizeaza un conflict de munca si anume, acordarea unor sume de bani derivand din raporturile de munca care au existat intre parti, iar normele din Codul muncii ce reglementeaza competenta teritoriala, au un caracter absolut, de la care partile nu pot deroga.
Prin urmare, instanta, avand in vedere aceste considerente si tinand seama de disp. art.284 al.2 C. muncii, in baza art.158 c. pr. civ., a admis exceptia necompetentei teritoriale a instantei si a declinat judecarea cauzei in favoarea Tribunalului Bucuresti – Sectia Litigii de Munca.
De asemenea a constatat, potrivit disp. art. 20 pct. 2 C. pr. civ., conflictul negativ de competenta si în baza art. 22 al. 3 C. pr. civ., a înaintat dosarul Inaltei Curti de Casatie si Justitie Bucuresti în vederea solutionarii acestuia.
8
