Instituţia controlată de Curtea de Conturi are obligaţia de a se conforma dispoziţiilor actului de control rămas definitiv prin necontestare şi, prin urmare, de a înlătura deficienţele constatate inclusiv prin recuperarea sumelor acordate nelegal cu titlu de drepturi salariale.
Prin acordul colectiv nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare şi cuantum sunt stabilite prin dispoziţii legale iar hotărârea consiliului local prin care ar fi aprobat un asemenea acord nu are suport legal în ce priveşte acordarea unor sporuri suplimentare întrucât consiliul local, prin atribuţiile conferite de Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale nu are competenţa de a hotărî asupra drepturilor salariale pentru personalul din administraţia publică locală.
Secţia comercială şi de administrativ şi fiscal, Decizia nr. 2713 din 20 iunie 2011
Prin sentința civilă nr. 390/CA din 26 noiembrie 2010 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea în contencios administrativ intentată de reclamantul S.D. în contradictoriu cu pârâții Primarul Comunei Braniștea, Comuna Braniștea prin Primar.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin dispoziția nr. 272 din 11.12.2009 emisă de Primarul comunei Braniștea, Jud. Bistrița-Năsăud, s-a stabilit la art. 1 că „se impută sumele acordate necuvenit în cursul anului 2008, funcționarilor publici și personalului contractual din cadrul aparatului de specialitate al Primarului comunei Braniștea, care au fost constatate de Curtea de Conturi a României – Camera de Conturi a Jud. Bistrița-Năsăud, prin decizia nr. 22/2009, conform Anexei la prezenta, anexă care face parte integrantă din prezenta dispoziției.
In anexa la această dispoziție este menționat la poziția 4 reclamantul S.D. căruia i se impută o sumă totală de 5.683 lei, cu menționarea sumelor din fiecare lună a anului 2008, pe care trebuie să le restituie conform dispoziției de imputare, fiind acordate necuvenit în cursul anului 2008.
In preambulul dispoziției de imputare au fost invocate actele de control, respectiv procesul verbal al Curții de Conturi – Camera de Conturi a jud. Bistrița-Năsăud înregistrat sub nr. 3293/25.09.2009, decizia nr. 22 din 06.10.2009 a Directorului Camerei de Conturi a Jud. Bistrița-Năsăud și referatul întocmit de inspectorul în cadrul aparatului de specialitate al primarului comunei Braniștea înregistrat sub nr. 4l05/11.12.2009, iar în drept s-au invocat dispozițiile art. 84 lit. b) și art. 85 alin. (l) din Legea nr. l88/l999 privind statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare și art. 272 alin. (l) , 274 și 275 din Legea 53/2003, C.muncii, precum și art. 68 alin. (l) și art. 115 alin. (l) din L.215/2001 privind administrația publică locală, republicată.
Sub aspect formal, tribunalul a constatat că decizia de imputare atacată a fost emisă în condițiile legii, și se apreciază că nu subzistă motivele de nulitate invocate, chiar dacă tabelul anexă la dispoziția de imputare, nu este semnat de emitent, întrucât în dispoziția de imputare, care este semnată și parafată legal, se face mențiunea că această anexă face parte integrantă din dispoziție iar, pe de altă parte, sumele ce i-au fost imputate reclamantei sunt defalcate pe fiecare lună din anul 2008, cu menționarea și a sumei totale imputate pe tot anul.
Coroborând acest tabel cu procesul verbal de control întocmit de Camera de conturi a jud. Bistrița-Năsăud, s-a concluzionat că suma imputată reprezintă sporuri la salariile de bază și indemnizații, acordate fără bază legală pentru anul 2008, respectiv spor de fidelitate, spor de mobilitate de l0 % , spor de l0 % pentru relații cu publicul, prima de Paște, suma pentru ținută și prima de vacanță, așa cum s-a constatat la Capitolul B din procesul verbal de constatare, iar prin decizia nr. 22/6.l0.2009 la pct. 3 s-a dispus recalcularea pentru exercițiul financiar al anului 2008 a drepturilor salariale acordate tuturor funcționarilor publici și personalului contractual din cadrul Primăriei Braniștea și Școlii generale (reclamantul fiind funcționar public), prin eliminarea sporurilor și sumelor menționate.
S-a mai reținut că actele de control nu au fost contestate de către instituția controlată, în condițiile art.86 lit. b/l , teza ultimă și pct. 89 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea nr. 1/2009 a Plenului Curții de Conturi a României, astfel că primarul avea obligația să se conformeze dispozițiilor organului de control, ceea ce a și făcut prin prisma pct. 3 din decizia nr. 22/2009.
Deși examinarea temeiniciei și legalității actelor de control nu face obiectul prezentului litigiu, tribunalul reține că sporurile și drepturile salariale suplimentare au fost incluse în Acordul colectiv de muncă cu încălcarea dispozițiile art. 12 alin. (l) din Legea nr. 30/l996 privind contractul colectiv de muncă, în care se precizează că prin acest act nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legal iar, pe de altă parte, hotărârea consiliului local prin care a fost aprobat Acordul colectiv privind raporturile de serviciu (Hotărârea nr. 3/3l.0l.2007), nu are suport legal în ce privește acordarea unor sporuri suplimentare întrucât consiliul local, prin atribuțiile conferite de Legea nr. 2l5/200l a administrației publice locale nu are competența de a hotărî drepturi salariale pentru personalul din administrația publică locală.
Pentru aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 85 alin. (2) din Legea l88/l999 republicată, raportată la art. l alin. (l), art. l0 alin. (l) și art. l8 din Legea contenciosului administrativ, nr. 554/2004, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea în contencios administrativ înregistrată în prezentul dosar.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul S.D. solicitând admiterea acestuia și modificarea în totalitate a hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii introductive așa cum a fost formulată, anulând Dispoziția de imputare nr. 272/11.12.2009 emisă de Primarul comunei Braniștea, ca nelegală și netemeinică, sau, constatarea nulității absolute a acesteia.
în dezvoltarea motivelor de recurs învederează faptul că soluția instanței de fond este nelegală întrucât instanța s-a limitat să concluzioneze doar “sub aspect formal” că dispoziția de imputare atacată a fost emisă în condițiile legii și să aprecieze că nu ar exista motivele de nulitate invocate “chiar dacă tabelul anexă la dispoziția de imputare nu este semnat de emitent”, fără însă să analizeze actul atacat și respectiv pretinsa anexă “pe fond”.
A invocat prin cerere că tabelul tehnoredactat ce s-a comunicat cuprinzând diferite sume defalcate pe luni, chiar dacă conține mențiunea scrisă de mână ,,Anexă la Dispoziția nr. 272/11.12.2009″ și include și numele recurentului, în lipsa semnăturii și parafei emitentului dispoziției și a specificației asupra naturii cifrelor menționate și respectiv ce reprezintă ele, nu este nicidecum de natură să se subscrie exigențelor legale ale unei dispoziții de imputare.
Arată că în cuprinsul cererii a afirmat și pârâta nu a contestat aceasta, că actele care stau la baza emiterii Dispoziției atacate, acte emise de Curtea de Conturi, nu-i sunt opozabile, atâta vreme cât nu i-au fost comunicate și nu a avut posibilitatea legală a atacării lor.
Oricum, aceste acte nu sunt de natură să se substituie condițiilor de fond și formă pe care trebuie să le conțină dispoziția de imputare, respectiv un titlu executoriu.
Pe de altă parte, instanța de judecată în loc să se pronunțe asupra apărărilor de fond referitor la temeinicia încasării tuturor drepturilor salariale, ori de altă natură asimilate acestora, prin prisma acordării acestora legal, în baza ,,Acordului colectiv privind Raporturile de serviciu”, aprobat prin Hotărârea Consiliului Local al comunei Braniștea nr. 3/31.301.2007, precum și de includerea sumelor acordate în bugetul de venituri și cheltuieli al comunei, acte care nu au fost revocate, denunțate de părțile semnatare contractuale și nici de către vreo hotărâre care să fie opozabilă părților contractante, a analizat, totuși, și concluzionat în sensul nelegalității acordului colectiv și a hotărârii de consiliu local de aprobare a lui, astfel că “a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut” motivarea instanței cuprinzând totodată “motive străine de natura pricinii”.
Astfel, Curtea de Conturi nu are dreptul de a declara în mod unilateral ca nelegale acte juridice încheiate de terțe persoane. Nici Curtea de Conturi și nici emitentul Dispoziției de imputare contestate nu au înțeles să se prevaleze de dispozițiile art. 24 alin. (2) din Legea 130/1996 și să solicite în instanță, în contradictoriu cu părțile semnatare nulitatea unor atare clauze din Acordul colectiv, fie pe cale directă, fie prin invocarea excepției de nelegalitate, în condițiile art. 4 din Legea 554/2004.
Ori în această situație, instanța de judecată în mod nelegal a concluzionat că sporurile și drepturile salariale suplimentare au fost incluse în Acordul Colectiv de muncă cu încălcarea art. 12 din Legea nr.130/1996, iar hotărârea consiliului local prin care a fost aprobat Acordul nu are un suport legal în ceea ce privește acordarea unor sporuri suplimentare.
Așadar, consideră că instanța trebuia să soluționeze litigiul doar prin prisma a ceea ce a fost învestită, în raport de prevederile art. 24 din Lege 130/1996 și astfel să rețină ca valabile și necontestate legal actele juridice invocate în susținerea temeiniciei drepturilor de natură salarială ori asimilate acestora, pe care le-a încasat în cursul anului 2008.
Totodată, apreciază că se impunea ca instanța, chiar dacă ar fi trecut peste motivele de nulitate sau nelegalitate invocate, era datoare să analizeze asupra motivele de temeinicie/netemeinicie invocate în raport de caracterul legal al convenției concretizate prin ,,Acordul colectiv privind raporturile de serviciu” în raport de dispozițiile art. 969, art. 970 C.civ., art. 100 alin. (4) din Contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii 2007 – 2010, text din urmă în acord și cu prevederile constituționale evidențiate în conținutul art. 41 din Constituția României (“… caracterul obligatoriu al convențiilor colective sunt garantate). Ori a aprecia, în acest context, asupra legalității și temeiniciei dispoziției atacate, consideră că, implicit, s-ar afecta însăși dreptul de proprietate asupra unor/unei sume de bani încasate legitim, drept de proprietate protejat prin conținutul art. 1 din Protocolul 1 adițional la Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Analizând recursul declarat de către reclamantul S.D. prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.304 și 3041C.proc.civ., Curtea reține următoarele:
Prin dispoziția nr. 272 din data de 11.12.2009 emisă de pârâtul Primarul comunei Braniștea s-a stabilit că sumele acordate necuvenit în cursul anului 2008 se impută funcționarilor publici și personalului contractual din cadrul aparatului de specialitate al Primarului comunei Braniștea, sume care au fost constatate de Curtea de Conturi a României – Camera de Conturi a Jud. Bistrița-Năsăud, prin decizia nr. 22/2009, sumele fiind cuprinse în anexe-parte integrantă din decizie. In anexa la această dispoziție este menționat la poziția 4 reclamantul căruia i se impută o sumă totală de 5.683 lei; sumele sunt menționate distinct pe fiecare lună a anului 2008 și s-a stabilit că sunt acordate necuvenit în cursul anului 2008.
Analizând conținutul deciziei contestate, Curtea constată că în mod corect instanța de fond a reținut că aceasta a fost emisă cu respectarea tuturor prevederilor legale întrucât emană și este semnată de către pârâtul Primarul comunei Braniștea, este motivată în fapt și în drept, cuprinde termenul în care poate fi contestată și face posibilă identificarea sumelor datorate de către angajați, creanțele acestora fiind certe, lichide și exigibile, susținerile contrare fiind nefondate.
Curtea constată analizând probele existente la dosar respectiv actul de control întocmit de Camera de conturi a jud. Bistrița-Năsăud că suma imputată reclamantului reprezintă sporuri la salariile de bază și indemnizații acordate pentru anul 2008, respectiv spor de fidelitate, spor de mobilitate de l0% , spor de l0% pentru relații cu publicul, prima de Paște, suma pentru ținută și prima de vacanță, așa cum s-a constatat la Capitolul B din procesul verbal de constatare.
Actele de control întocmite sunt definitive întrucât nu au fost contestate de către pârât astfel că s-a dispus recalcularea pentru exercițiul financiar al anului 2008 a drepturilor salariale acordate tuturor funcționarilor publici și personalului contractual din cadrul Primăriei Braniștea și Școlii generale prin eliminarea sporurilor și sumelor menționate (pct. 3, decizia nr. 22/6.10.2009) cu consecința recuperării sumelor nelegal acordate.
Susținerile reclamantului potrivit cărora actele întocmite de către organele abilitate ale Curții de Conturi nu îi sunt opozabile și, prin urmare, sumele acordate nu pot fi returnate nu au fost reținute de către instanță la soluționarea cauzei întrucât pârâtul are obligația de a se conforma dispozițiilor actului de control și, prin urmare, de a înlătura deficiențele constatate inclusiv prin recuperarea sumelor acordate nelegal cu titlu de drepturi salariale.
Curtea constată că în mod legal instanța de fond a procedat la analizarea pe cale incidentală a legalității Acordului colectiv privind raportul de serviciu aprobat prin Hotărârea Consiliului Local nr. 3/2007 fără ca astfel să se poată susține cu temei că instanța a acordat mai mult decât s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut întrucât reclamantul a susținut drept temei legal al acordării drepturilor sale salariale acest înscris iar instanța a analizat apărările formulate și le-a înlăturat motivat.
Curtea va achiesa statuărilor instanței de fond conform cărora sporurile și drepturile salariale suplimentare au fost incluse în Acordul colectiv de muncă cu încălcarea dispozițiile art. l2 alin. (l) din Legea nr. 130/l996 privind contractul colectiv de muncă, potrivit cărora prin acest act nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale iar hotărârea consiliului local prin care a fost aprobat Acordul colectiv privind raporturile de serviciu nu are suport legal în ce privește acordarea unor sporuri suplimentare întrucât consiliul local, prin atribuțiile conferite de Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale nu are competența de a hotărî asupra drepturilor salariale pentru personalul din administrația publică locală.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va aprecia recursul declarat de către reclamant ca fiind nefondat iar în temeiul art. 312 alin. (1) C.proc.civ. îl va respinge și va menține în întregime hotărârea recurată.
(Judecător Mihaela Sărăcuț)
