DECIZIA CIVILĂ nr. 1312/2009-
Ședința publică din 21 octombrie 2009
Pe rol fiind soluționarearecursului civil formulat de recurenta reclamantă,cu domiciliul în nr. 97 județul B, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SA, cu sediul în S- județul S, împotriva sentinței civile nr. 421/LM/2009 din 30 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: contestație suspendare contract de muncă,
Se constată că fondul cauzei a fost dezbătut în ședința publică din data de 21 octombrie 2009, dată la care părțile prezente au pus concluzii în recurs, concluzii ce au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 21 octombrie 2009, după care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 421/LM/2009 din 30 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, a fost respinsă contestația formulată de contestatoarea – în contradictoriu cu intimata
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță areținut, analizând actele și lucrările dosarului, următoarele:
Contestatoarea a ocupat postul de director în cadrul Sucursalei Oa S.. în baza contractului de muncă cu nr. 15.209/04.08.2004, în data de 16.06.2005 societatea a fost avizată de producerea unor daune pe două polițe Carte care figurau în gestiunea Sucursalei O ca fiind nelucrate și implicit nedecontate, iar datorită acestui fapt s-a procedat la efectuarea unei verificări a activității sucursalei în cauză.
În urma verificărilor întreprinse s-au constatat o serie de nereguli care au fost consemnate în nota de constatare nr. 421/17.06.2005 și s-au dispus o serie de măsuri și termene de pentru remedierea deficiențelor constatate.
În perioada 12.07.2005-14.07.2005 s-a efectuat un nou control având drept scop verificarea modului de îndeplinire a măsurilor dispuse prin Nota de constatare nr. 421/17.06.2005, constatându-se faptul că majoritatea măsurilor dispuse nu fuseseră îndeplinite și s-au descoperit cu această ocazie și alte nereguli.
Prin decizia nr. 16.693/15.07.2005 intimata a dispus suspendarea începând cu data de 15.07.2005 a contractului individual de muncă al contestatoarei în temeiul art. 52 alin. 1lit.”a”din Codul muncii pe perioada cercetării disciplinare.
Ulterior, contestatoarea a depus la intimată cerere de demisie cu preaviz începând cu data de 15.07.2007, cerere pe care este aplicată rezoluția prin care se arată că petentei i-a fost suspendat la data cererii sale de demisie contractul de muncă pentru efectuarea cercetării disciplinare.
La aceeași dată, contestatoarea a fost convocată prin adresa înregistrată sub nr. 532/15.07.2005 în vederea desfășurării cercetării disciplinare prealabile, obiectul cercetării constituindu-l modul de îndeplinire a măsurilor dispuse prin Nota de constatare nr. 421/17.06.2005, încheiată în urma controlului efectuat la Sucursala O, modul de respectare a procedurilor de lucru – evidență și control imprimate cu regim special, intermedierea în asigurări și încasarea primelor și a polițelor emise de către agenții, și fără a li se elibera acestora chitanță și borderou.
În acest sens contestatoarea a dat nota explicativă înregistrată sub nr. 538/15.07.2005 (filele 42-51).
Prin decizia nr. 17235/20.07.2005 s-a dispus încetarea suspendării contractului individual de muncă al contestatoarei începând cu data de 21.07.2005. iar prin decizia nr. 17334/21.07.2005 contestatoarea a fost sancționată cu desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă în temeiul art. 264 alin. 1 lit.”f” din Codul muncii.
Contestatoarei i s-a imputat ca abateri disciplinare împrejurările că nu a îndeplinit măsurile dispuse prin nota de constatare nr. 421/17.06.2005 conform notei de constatare nr. 540/15.07.2005, că nu a respectat Procedurile de lucru Evidență și Control imprimate cu regim special /Intermedierea in asigurări și că a ridicat polițele de emise și primele aferente de la agenții, și fără a le elibera acestora chitanța și borderou justificativ.
Pentru aceste fapte s-a formulat plângere penală pentru infracțiunile de delapidare, înșelăciune, gestiune frauduloasă și abuz de încredere care s-a finalizat prin Rezoluția procurorului din data de 12 iunie 2008 pronunțată în dosar nr. 4003/P/2005 prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215Cod penal (delapidare) și neînceperea urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 213, 214 și 215 Cod penal (abuz de încredere, gestiune frauduloasă și înșelăciune).
Contestatoarea în apărarea sa susține că s-a probat astfel deplin că faptele reținute a fi săvârșite nu există nefiind înfăptuite.
Pentru a fi repus în situația anterioară emiterii deciziei de sancționare însă, în urma fazei penale este necesar a se fi constatat inexistența vinovăției penale. Din analiza rezoluției parchetului mai sus enunțate rezultă însă că in ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 215Cod penal s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală în temeiul ar.10 lit.”d” din Codul d e procedură penală, existând îndoială cu privire la activitatea de însușire specifică laturii obiective a infracțiunii de delapidare și nu s-a constatat că faptele imputate nu au fost înfăptuite de contestatoare.
Faptele salariatei chiar daca nu atrag răspunderea penală sunt însa în măsură prin raportarea lor la sarcinile de serviciu ale angajatului să atragă răspunderea disciplinară a acestuia.
În fișa postului contestatoarei la punctul 10 de la Capitolul activități tehnice se stipulează că aceasta “întocmește rapoarte și situații periodice pe care le trimite la centrală, privind situații ale încasărilor și plăților efectuate”, la punctul 8 din Capitolul Activități de Coordonare se arată ca “supraveghează depunerea sumelor încasate în contul firmei și al soldului de casa zilnic”, la punctul 5 din Capitolul 3 se arată “ca este direct răspunzătoare de îndeplinirea activității de contactare a asigurărilor, stabilirea și încasarea primelor de asigurare ” la punctul 14 se arată ca “își însușește și urmărește respectarea Regulamentului privind imprimatele cu regim special “, la punctele 6, 7 și 9 de la Capitolul 4 se arată că “organizează și urmărește respectarea Regulamentului cu privire la evidența și circuitul imprimatelor cu regim special la centrală, “are obligația de a organiza și supraveghea efectuarea inventarierii lunare a imprimatelor cu regim special aflate în gestiunea sucursalei, “urmărește decontarea sumelor încasate din primele de asigurare de către colaboratori la termenele stabilite, prevăzute în contract sau in alte înțelegeri conform legii”, iar la punctul 6 de la Capitolul 5 se arată ca “directorul se obligă să răspundă civil sau comercial pentru daunele produse prin orice act al sau contrar intereselor societății, prin acte de gestiune imprudentă, prin utilizare abuzivă sau neglijentă de fonduri.
Față de aceste considerente instanța reținând că sunt întrunite toate elementele necesare antrenării răspunderii disciplinare in temeiul art. 264 alin. 1 lit.”f” din Codul munciia respins capătul de cerere privind anularea decizie de desfacere a contractului individual de nr. 17334/21.07.2005 ca neîntemeiat. Pe cale de consecință a respins și capătul de cerere privind închiderea la zi a carnetului de muncă ca urmare a menținerii ca legale și temeinice a deciziei de concediere.
In ce privește capătul de cerere privind anularea deciziei nr. 16693/15.07.2005 de suspendare a contractului de muncă, instanța l-a respins ca fiind fără obiect, întrucât acea dispoziție a fost anulată prin decizia nr. 17.235/20.07.2005 emisă de intimată.
Cu privire la capătul de cerere referitor la a se lua act de demisia din 15.07. 2005 instanța din probele aflate la dosar reține că după ce a primit decizia de suspendare aceasta și-a înaintat demisia, însă în situația în care în perioada de preaviz contractul de muncă este suspendat, cum e cazul de față, termenul de preaviz va fi suspendat corespunzător, iar pe perioada preavizului contractul individual de muncă continuă să își producă efectele, drept urmare salariatei s-a putut aplica sancțiunea pentru abaterea disciplinară săvârșită, începând cu data de 21.07.2005 în perioada de preaviz.
Urmare a respingerii în întregime a contestației formulate, pe cale de consecință nu au fost acordate nici daunele morale solicitate de contestatoare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatoarea -, solicitând admiterea recursului și modificarea în totalitate a sentinței atacate în sensul admiterii contestației formulate privind anularea deciziei de desfacere disciplinară a contractului de muncă ca nelegală, fără cheltuieli de judecată, cu închiderea la zi a cărții de muncă prin demisie, cu plata tuturor drepturilor salariale (salariu, tichete de masă, majorări făcute de SC SA în perioada 2005 până în prezent), cu plata tuturor obligațiilor bugetare ce decurg și daune morale și materiale în cuantum de 20.000 lei.
În motivare arată că se impune a fi repusă în situația anterioară emiterii deciziei de sancționare, raportat la actele administrate în apărare, în condițiile în care prin rezoluția din 12.06.2008 în dosarul – a Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradeas -a dispus scoaterea de sub urmărirea penală și neînceperea urmăririi penale, privind săvârșirea infracțiunilor de delapidare, abuz de încredere, gestiune frauduloasă și înșelăciune.
Consideră, în esență, că sentința atacată este în contradicție cu rezoluția dată în dosarul penal, întrucât s-a reținut în mod tendențios că nu s-a constatat că faptele imputate nu au fost înfăptuite de contestatoare, ba mai mult, prin sentință s-a reținut în sarcina sa cum că ar fi săvârșit fapte de delapidare, care prin rapoartele de serviciu pot atrage răspunderea disciplinară a contestatoarei.
Susține că în mod nelegal și neîntemeiat s-a reținut în motivarea sentinței fișa postului în condițiile în care în faza penală și chiar în Nota de constatare a intimatei din 17.06.2005 s-a dovedit că există în unitate multiple deficiențe în activitatea de evidență scriptică a formularelor cu regim special, prejudiciul fiind stabilit și în faza urmăririi penale prin estimare de către expert, unitatea nefiind în măsură să pună la dispoziția acestuia toate documentele contabile.
Mai arată că unitatea intimată i-a închis în mod nelegal și abuziv cartea de muncă pe baza deciziei pe care a contestat-o în instanță și că îi reține și în prezent cartea de muncă.
Intimata SC SA S, prin concluziile scrise depuse la dosar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, întrucât sentința este legală și temeinică, instanța reținând corect că sancțiunea disciplinară este legală, emisă cu respectarea tuturor aspectelor de ordin procedural prevăzute de Codul muncii.
Examinând sentința recurată, văzând și actele de la dosar în raport de motivele invocate în recurs, cât și din oficiu conform articolului 3041Cod de procedură civilă, instanța reține următoarele:
Criticile aduse sentinței prin motivele de recurs sunt neîntemeiate, soluția pronunțată de instanța de fond fiind legală și temeinică, bazată pe aprecierea corectă a stării de fapt și de drept pe baza probelor administrate.
În mod corect a dispus instanța de fond respingerea în întregime a contestației formulată de contestatoarea -, întrucât din probele administrate rezultă că decizia nr. 17334/21.07.2005, prin care s-a dispus sancțiunea desfacerii disciplinare a contractului de muncă al acesteia în baza articolului 61 litera a, coroborat cu articolul 264 din Codul muncii, este legală și temeinică, faptele descrise în cuprinsul deciziei sunt reale și constituie abateri disciplinare grave, iar la emiterea deciziei a fost respectată procedura prevăzută de articolul 267 Codul muncii. Sunt menționate cronologic, în motivarea soluției de către instanța de fond, toate faptele ce i-au fost imputate contestatoarei, care nu și-a îndeplinit corespunzător atribuțiile din fișa postului și nici dispozițiile stabilite prin notele de constatare întocmite de organele de control ale intimatei.
Abaterea disciplinară este definită, la articolul 263 aliniatul 2 Codul muncii, ca fiind o faptă în legătură cu munca și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici.
Corect a apreciat instanța de fond că faptele salariatei, chiar dacă nu au atras răspunderea penală, constituie abateri disciplinare grave – prin raportarea la atribuțiile de serviciu din fișa postului – astfel că sunt în măsură să atragă răspunderea disciplinară, angajatorul, potrivit articolului 263 aliniatul 1 din Codul muncii, dispunând de prerogativa disciplinară.
Așadar susținerile recurentei, în sensul că faptele imputate au fost reținute în mod tendențios în sentință, sunt lipsite de orice suport real, față de probele administrate în fața instanței de fond, prin care s-au dovedit de către angajator abaterile disciplinare ale acesteia.
Corect a fost respins și capătul de cerere prin care s-a solicitat a se lua act de demisia contestatoarei, în condițiile în care demisia a fost depusă după suspendarea contractului de muncă pentru cercetare disciplinară, chiar după încetarea suspendării contractul de muncă își produce toate efectele potrivit articolului 79 aliniatul 5 din Codul muncii, fiind posibilă sancționarea disciplinară și în timpul preavizului.
Cât privește altă decizie de desfacere disciplinară a contractului de muncă al reclamantei, depusă la dosar la cererea instanței de recurs, față de precizările recurentei, nu face obiectul prezentei cauze.
Față de cele reținute în considerentele ce preced, văzând că motivele de recurs sunt nefondate, instanța în baza articolului 312 aliniatul 1 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat recursul, menținând în totalitate sentința recurată ca fiind legală și temeinică.
Se constată că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
RESPINGE ca nefondat recursul civil declaratde recurenta reclamantă,cu domiciliul în nr. 97 județul B, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SA, cu sediul în S- județul S, împotriva sentinței civile nr. 421/LM/2009 din 30 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi, 21 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
– – – – – – – –
decizie: GM/30.10.2009
Complet fond:,
în 2 ex.: /03.11.2009
2 comunicări cu:
recurenta reclamantă:
1.,cu domiciliul în nr. 97 județul B,
intimata pârâtă
2. SC SA,cu sediul în S- județul S,
