A fost obligată partea vătămată petentă să achite statului cu titlu de cheltuieli judiciare, la primă instanţă şi în recurs, suma de 220. ron.
Prin sentinţa penală nr.254/07.10.2004 a Tribunalului Mureş s-a dispus scoaterea de pe rol a cauzei având ca obiect, plângerea formulată de petiţionarul-parte vătămată H. P. Împotriva rezoluţiei din 29.06.2005, pronunţată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş, în dosar nr.571/P/2004, prin care s-a dispus confirmarea propunerii de a nu se începe urmărirea penală fată de numiţii K.-V., K. şi K.-A. cercetaţi sub aspectul comiterii infracţiunii prev. şi ped. de art.211 alini, 2 ind.l lit.a C.pen., precum şi confirmarea propunerii de a nu se începe urmărirea penală faţă de susnumiţi cercetaţi şi sub aspectul comiterii infracţiunilor prev. de art.220,180,193, 208 C.pen. – şi trimiterea dosarului la Prirn-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureş.
În temeiul art. 192 alin.3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare în sumă de 5 lei (RON), au rămas în sarcina statului,.
Această sentinţă a Tribunalului Mureş a fost atacată cu recurs de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş care a susţinut că ea se caracterizează prin nelegalitate şi neteminicie. S-a arătat că în cauză au fost greşit aplicate disp.art.278, 278/1 Cod pr.penală deoarece acestea au fost interpretate în mod greşit.
Analizând motivele de recurs, astfel invocate, prin prisma disp.art.385/9 coroborat cu disp.art. 275-278/1 Cod pr.penală, dar şi cu disp.art.21 din României s-a apreciat că această cale de atac astfel exercitată se impune a fi admisă pentru considernetele ce se vor expune în continuare.
Petiţionarul H. P. prin apărătorul său ales, a înţeles să formuleze plângere, împotriva rezoluţiei procurorului emisă în dosarul nr.571/P/2004 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureş. Rezoluţia amintită a fost emisă de către procuror la finalizarea actelor premergătoare efectuate în dosarul nr.571 /P/2004 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureş, ea fiind comunicată petiţionarului, astfel cum rezultă din înscrisul aflat la fila 4 din dosarul nr.3171/2005 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureş, la data de 30.06.2005. în condiţiile în care, petiţionarul beneficia de serviciile calificate ale unui avocat, plângerea pe care acesta a înţeles să o depună la Tribunalul Mureş la 12.07.2005, trebuia să se supună regulilor instituite de disp.art.278 Cod pr.penală, în sensul că, ea trebuia înaintată prim-procurorului parchetului de pe lângă Tribunalul Mureş. Ori, această plângere nu a fost supusă procedurii anterioare controlului judecătoresc, reglementată de disp.art.278 Cod pr.penală, ea fiind adresată direct instanţei. Magistratul care a fost investit cu soluţionarea prezentei plângeri, a apreciat că în cauză, se impune ca aceasta să fie trimisă pentru soluţionare , în baza considerentelor expuse în hotărârea penală pronunţată la prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureş. S-a apreciat că această soluţie se impune a fi adoptată, pentru ca în acest mod, petiţionarului să nu i se restrângă în vreun fel accesul liber la justiţie şi pentru ca să se dea eficienţa ce se impunea în cauză situaţiilor reglementate de textul legal anterior amintit. ( respectiv de art.278 alin. 1 C.pr.pen.). în hotărârea pronunţată, magistratul ce a instrumentat cauza a reţinut că respingerea unei astfel de cereri ca inadmisibilă nu se poate dispune, deoarece art.278/1 Cod pr.penală, nu reglementează o asemenea soluţie . Această instanţă de control judiciar a apreciat, că soluţia adoptată de Tribunalul Mureş, este greşită deoarece ea contravine disp.art.278 /1 alin.8 Cod pr.penală, în sensul că, o astfel de plângere nu poate fi trimisă la prim procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureş, ca urmare a scoaterii sale de pe rol. Instituţia scoaterii de pe rol a unei cauze nu este reglementată nici de Codul de procedură penală român şi nici de regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti. Ceea ce reglementează Codul de procedură penală român, este instituţia declinării de competenţă , instituţie a cărei reglementare se regăseşte în disp.art.42 Cod pr.penală, şi care, trebuia eventual avută în vedere de către magistrat la pertinenta soluţionare a plângerii. Soluţia pronunţată de către Tribunalul Mureş nu este reglementată de Codul de procedură penală român, iar această soluţie contravine principiului consacarat de sistemul juridic român cum că acolo unde legea nu distinge noi nu putem distinge. S-a apreciat că pentru a i se respecta petiţionarului accesul liber la justiţie, trebuie să i se înainteze prezenta plângere prim-procurolrui Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureş, dându-se astfel eficienţă în cauză şi disp.art.6 prg.l din Convenţia Europeană asupra Drepturilor şi Libertăţilor Fundamentale.
În condiţiile în care, petiţionarul a beneficiat, aşa cum s-a mai arătat de serviciile calificate ale unui avocat, la soluţionarea cauzei, trebuia să se aibă în vedere nu doar textele legale reţinute în hotărârea pronunţată, dar şi faptul că accesul liber la justiţie al unei persoane nu presupune ocolirea procedurilor speciale instituite de legiuitorul român în soluţionarea unor astfel de cauze.
înaintea sesizării instanţei cu soluţionarea unei asemenea plângeri ce vizează rezoluţia dată de către procuror într-o cauză penală, trebuia să se exercite controlul rezoluţiei date de către procurorul ierarhic superior celui care a emis-o. Ori, în cauză „s-a sărit” peste această procedură obligatorie expres prevăzută de legiuitorul român şi a fost sesizată direct instanţa de judecată. O asemenea investire a instanţei este apreciază ca inadmisibilă, deoarece într-o societate democratică litera legii trebuie respectată întocmai, iar drepturile procesuale ce revin fiecărei persoane nu trebuie să fie exercitate abuziv.
Dată fiind şi practica conturată la nivelul Curţii de Apel Tg.Mureş, în materia soluţionării plângerilor formulate împotriva rezilutiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată, s-a apreciat că în cauză se impune reformarea totală a hotărârii criticate , în sensul, a se constata că plângerea formulată de către petiţionarul H. P., împotriva rezoluţiei emisă la data de 29.06.2005 în dosarul nr.571/P/2004 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureş, se impune a .fi respinsă, ca inadmisibilă, pentru considerentele mai sus expuse.
