Pentru a se anula un act juridic, cauza de nulitate trebuie să fie anterioară sau cel puţin concomitentă cu emiterea actului. în speţă, motivul pentru care reclamanţii solicită desfiinţarea actului administrativ îl constituie faptul că, prin acte ulterioare certificatului de atestare a dreptului de proprietate atacat, li s-a recunoscut şi lor dreptul de proprietate asupra unei păţi din terenul ce face obiectul actului administrativ.
Actul administrativ atacat a fost emis cu respectarea prevederilor legale în acel moment şi nu a vătămat vreun drept al reclamanţilor, întrucât la data respectivă ei nu aveau constituit vreun titlu de proprietate.
Prin acţiunea înregistrată la 15.08.1997 sub nr. 1194 la Curtea de Apel Bucureşti – Secţia Administrativ, reclamanţii N.N.I., P.C.V., C.R.I. şi M.L.I., au chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei, SC “V.” SA Bucureşti, C.G.M.B., Consiliul Local al Sectorului 2 şi SC “F.” SA, solicitând anularea parţială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M.O. nr. 0271/20.08.1996 emis de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei pentru suprafaţa de 1151 mp., teren situat în str. A. nr. 6, sector 2, beneficiară fiind SC “V.” SA.
în motivarea acţiunii lor, astfel cum a fost completată, reclamanţii au arătat că prin sentinţa civilă nr. 582/18.09.1995 a Curţii de Apel Bucureşti -Secţia Contencios Administrativ, rămasă definitivă prin decizia nr. 1078/ 3.06.1996 a Curţii Supreme de Justiţie – Secţia Contencios Administrativ, Consiliul Local al Sectorului 2 a fost obligat să înainteze documentaţia prevăzută de art. 93 din Legea nr. 18/1991, iar Prefectul a fost obligat să emită ordinul de atribuire în proprietate pentru suprafaţa de 734,57 mp teren situat în str. A., nr. 6, sector 2.
în temeiul acestor hotărâri judecătoreşti, mai arată reclamanţii, Prefectul Municipiului Bucureşti a emis certificatul de proprietate privată nr. 12415/27.02.1997 pentru terenul menţionat, teren care în mod nejustificat a fost cuprins în suprafaţa pentru care pârâtul Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei a emis pârâtei SC “V.” SA certificatul de atestare a dreptului de proprietate atacat în contencios administrativ.
Prin sentinţa civilă nr. 367/30.03.1998, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia Contencios Administrativ a respins acţiunea ca nefondată, reţinându-se că suprafaţa de teren în discuţie nu a fost delimitată în hotărârile invocate, în ceea ce priveşte partea de N-E cu restul curţii din str. A. nr. 6. S-a mai constatat că reclamanţii au invocat pe parcursul judecăţii un alt titlu de proprietate, fără a-şi modifica acţiunea, refuzând totodată efectuarea unei expertize tehnice care să delimiteze terenul.
împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamanţii, care prin decizia nr. 1228/10.05.1999 a fost admis, iar sentinţa a fost casată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
în considerentele deciziei instanţei de control judiciar s-a arătat că pentru clasificarea situaţiei juridice a terenului în litigiu trebuie suplimentat probatoriul şi, faţă de înscrisurile noi depuse de reclamanţi în recurs se impune verificarea tuturor actelor care au stat la baza emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate.
în fond, după casare cu trimitere, părţile au depus la dosar înscrisuri în copie: procesul verbal de înscriere a proprietăţii din dosarul nr. 19756/1940 emis de Cartea Funciară Bucureşti privind imobilul din str. A. nr. 6, planuri topografice, adresa nr. 307641/7.04.1993 emisă de Administraţia Financiară Sector 2, sentinţa civilă nr. 3009/1.04.1996 a Judecătoriei Sector 2, definitivă şi investită cu formulă executorie, procese verbale din anii 1993 şi 1994 pentru stabilirea vecinătăţilor terenului.
De asemenea, s-a efectuat în cauză o expertiză tehnică topometrică de către expertul P.I., pentru a se stabili dacă terenul menţionat în certificatul de atestare a dreptului de proprietate este unul şi acelaşi cu cel restituit reclamanţilor în baza hotărârilor nr. 1032 şi 1512/199J3 ale Comisiei de aplicare a legii nr. 112/1995 a Municipiului Bucureşti.
în şedinţa publică din 6.06.2000, pârâta SC “V.” SA a solicitat suspendarea soluţionării cauzei pentru motivele prevăzute de art. 244 al. 1, pct. 1 şi 2 c. pr. civ. S-a arătat, pe de o parte, că pe rolul Judecătoriei Sector 5 se află dosarul nr. 4794/2000 ce are ca obiect anularea Hotărârilor nr. 1032 şi 1512/ 1998 ale Comisiei de aplicare a legii 112/1995 a Municipiului Bucureşti şi, pe de altă parte, că potrivit adresei Secţiei 4 Poliţie nr. 1064627/2000 se efectuează cercetări pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 288, 289, 291 c. pen., de către trei salariaţi ai SC “V.” SA cu sentinţa civilă nr. 4050/1996 a Judecătoriei sector 2.
Prin încheierea de la acea dată, Curtea a dispus suspendarea soluţionării pricinii în temeiul art. 244 alin. 1 pct. 2 c. pr. civ. şi, totodată, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a C.G.M.B., a Consiliului local Sector 2 şi SC F. SÂ, excepţie ridicată de reclamanţi.
împotriva acestei încheieri au declarat recurs atât reclamanţii cât şi pârâta SC “V.” SA.
Prin decizia nr. 3416/22.11.2000, Curtea Supremă de Justiţie – Secţia Contencios Administrativ a admis recursurile, a casat încheierea atacată, trimiţând cauza la aceeaşi instanţă pentru continuarea judecăţii, reţinând că există neconcordanţă între considerente şi dispozitiv.
Examinând probele administrate, Curtea constată următoarele:
Acţiunea reclamanţilor are ca obiect anularea parţială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M.07 nr. 0271/20.08.1996 emis de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei.
Temeiul promovării acţiunii în contencios administrativ îl constituie vătămarea unui drept recunoscut de lege reclamanţilor: dreptul de proprietate. Acest drept le-a fost recunoscut reclamanţilor prin certificatul de proprietate privată nr. 12415/27.02.1997 emis de Prefectura Municipiului Bucureşti şi, ulterior şi prin hotărârile nr. 1032 şi 1512/1998 emise de Comisia pentru aplicarea Legii 112/1995, prin care le-a fost restituită reclamanţilor, în natură, cota de 80% din imobilul situat în str. A. nr. 6 (construcţie şi 1151 mp teren).
Din examinarea cronologică a actelor invocate de părţi în susţinerea dreptului lor, se evidenţiază cu claritate că pârâta SC “V.” SA a urmat procedura prevăzută de H.G. 834/1991 şi a obţinut certificatul de atestare a dreptului de proprietate la 20 august 1996. Acest certificat a fost transcris în Registrul de Publicitate imobiliară la 11.09.1996, dată de la care dreptul de proprietate a devenit opozabil erga omnes.
Pentru a se anula un act juridic, cauza de nulitate trebuie să fie anterioară sau cel puţin concomitentă cu emiterea actului. în speţă, motivul pentru care reclamanţii solicită desfiinţarea actului administrativ îl constituie faptul că prin acte ulterioare certificatului de atestare a dreptului de proprietate atacat, li s-a recunoscut şi lor dreptul de proprietate asupra unei părţi din terenul ce face obiectul actului administrativ.
Acesta poate constitui temeiul unei acţiuni în revendicare în limitele căreia instanţa de drept comun poate compara titlurilor prezentate de părţi.
Actul administrativ atacat, certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M.07 nr. 0271/20.08.1996, s-a făcut în baza documentelor aprobate sau avizate legal conform H.G. nr. 834/1991 şi a Criteriilor emise de Ministerul Finanţelor cu nr. 2665/28.02.1992 şi Ministerul Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului cu nr. 1 C/311/29.02.1992, nefiind vătămat nici un drept al reclamanţilor, în sensul că la data respectivă ei nu aveau constituit vreun titlu de proprietate.
La eliberarea certificatului în discuţie s-a avut în vedere şi faptul că SC “V.” SA a făcut dovada că, la înfiinţare, deţinea în administrare acest teren, după cum rezultă din sentinţa civilă nr. 3009/1.04.1996 a Judecătoriei Sector 2, definitivă.
Ca atare, în temeiul art. 1 din Legea nr. 29/1990, se va respinge acţiunea faţă de pârâţii Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei şi SC “V.” SA, ca neîntemeiată.
Cât priveşte pe ceilalţi pârâţi, C.G.M.B., SC “F.” SA şi Consiliul local Sector 2, Curtea, prin încheierea de la 8.05.2001, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a acestora faţă de obiectul cauzei, aşa cum a fost examinat în prezentele considerente. (Judecator Simona Marcu)
(Secţia Contencios Administrativ, sentinţa civilă nr. 629/2001)
