Art. 19 alin. (3) din Legea nr. 85/2006, consacră în termeni imperativi, de strictă interpretare şi aplicare, modalitatea de desemnare a administratorului judiciar sau a lichidatorului, în locul administratorului judiciar sau a lichidatorului provizoriu, de către creditorul care deţine cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor.
Secţia comercială, de administrativ şi fiscal, Decizia nr. 1230 din 8 aprilie 2011
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava – Secția Comercială, de Contencios Administrativ și Fiscal la data de 7 aprilie 2009 și înregistrată sub nr. 2346/86/2009, debitoarea SC A. SRL Suceava a solicitat deschiderea procedurilor prevăzute de Legea privind procedura insolvenței, motivat de faptul că se află în stare de insolvență, înregistrând datorii către terți.
Prin sentința nr. 460 din 28 aprilie 2009, Tribunalul Suceava – Secția Comercială, de Contencios Administrativ și Fiscal a admis cererea debitoarei și, în temeiul art. 32 alin. (1) din Legea privind procedura insolvenței, a dispus deschiderea procedurii de insolvență împotriva acesteia, iar în temeiul art. 34 din lege, a desemnat administrator judiciar provizoriu practicianul în insolvență X. SPRL Suceava, pentru a îndeplini atribuțiile prevăzute de art. 20 din lege, cu un onorariu provizoriu de 1.000 lei, făcând totodată aplicarea dispozițiilor art. 61 din Legea nr. 85/2006, art. 252 din Legea nr. 31/1990 republicată și art. 4 din Legea privind procedura insolvenței.
Prin sentința nr. 582 din 5 octombrie 2010, judecătorul sindic a constatat că planul de reorganizare a activității propus de debitor nu a fost confirmat de către creditori și, în temeiul dispozițiilor art. 107 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 85/2006, a dispus deschiderea procedurii de faliment a debitoarei SC A. SRL Suceava, iar în temeiul art. 107 alin. (2) din lege, a desemnat lichidator judiciar practicianul în insolvență X. SPRL Suceava, pentru a îndeplini atribuțiile prevăzute de art. 25 din Legea nr. 85/2006, cu un onorariu provizoriu de 2.000 lei și a dispus dizolvarea societății și ridicarea dreptului de administrare a debitorului, făcând totodată aplicarea dispozițiilor art. 113 din același act normativ.
în ședința publică din 25 ianuarie 2011, reprezentantul lichidatorului judiciar a depus la dosar raport de activitate, în care a prezentat că în data de 14 decembrie 2010 a avut loc adunarea creditorilor, în scopul confirmării lichidatorului judiciar, dar creditorul BCR SA și-a exprimat votul negativ, solicitând înlocuirea acestuia cu practicianul în insolvență Y. SPRL.
Prin sentința nr. 86 din 1 februarie 2011, Tribunalul Suceava – Secția Comercială, de Contencios Administrativ și Fiscal a luat act de decizia creditoarei BCR SA Iași, prin care a fost desemnat în calitate de lichidator judiciar practicianul în insolvență Y. SPRL – filiala neamț, în locul practicianului în insolvență X. SPRL Suceava, fixând termenul limită de predare a documentației către noul lichidator judiciar, la data de 15 martie 2011 și a aprobat onorariul și cheltuielile de procedură cuvenite lichidatorului judiciar X. SPRL Suceava, în cuantum de 106.000 lei, fără TVA + 8.040 lei TVA, ce vor fi achitate cu prioritate din contul debitorului, în lipsa disponibilităților în cont plata urmând a se face din fondul de lichidare prevăzut la art. 4 alin. (4) din Legea nr. 85/2006, reținând, în esență că, față de înscrisurile depuse la dosar, se impune aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 85/2006.
împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs lichidatorul judiciar X. SPRL Suceava, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
în dezvoltarea motivelor de recurs care, în drept, se încadrează în prevederile art. 3041,^#304 pct. 9 C.proc.civ., recurentul a arătat, în esență, că prin sentința atacată, judecătorul sindic a dispus înlocuirea sa în baza unui punct de vedere exprimat în scris de către creditoarea BCR SA Iași, însă, în fapt, la data de 14.12.2010 s-a primit prin fax, de la același creditor cesionar, o adresă prin care a solicitat înlocuirea lichidatorului recurent, cu lichidatorul judiciar Y. Piatra Neamț și că, la Adunarea Generală a creditorilor din 14 decembrie 2010 nu s-a prezentat nici un creditor, conform procesului-verbal încheiat cu acea ocazie, iar înlocuirea recurentului s-a făcut conform adresei trimise de BCR Iași, fără a se invoca și motivele pentru care s-a solicitat aceasta.
Prin întâmpinare, creditoarea intimată BCR SA Iași a invocat excepția nulității recursului, arătând că recurentul nu a indicat motivele de drept pe care își întemeiază susținerile, iar pe fond, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Prin decizia nr. 1230/08. 04.2011, Curtea de Apel Suceava – Secția Comercială, de Contencios Administrativ și Fiscal a respins recursul ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Cu referire în prealabil, potrivit art. 137 C.proc.civ., la excepția nulității recursului, se reține că, deși art. 306 alin. (1) C.proc.civ. sancționează cu nulitatea nemotivarea în termenul legal a recursului, alin. (3) al aceluiași articol prevede că „indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304”.
Pe de altă parte, potrivit art. 3041 C.proc.civ., „recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 304, instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele”.
în speță, procedând la analiza, sub aspect formal, a cererii de recurs formulată de lichidatorul judiciar al debitoarei SC A. SRL Suceava, respectiv X. SPRL Suceava, se poate observa că acesta a înțeles să critice sentința atacată prin prisma prevederilor art. 304 pct. 9 C.proc.civ., invocând practic aplicarea greșită a prevederilor art. 19 din privind procedura insolvenței și injusta înlocuire a lichidatorului judiciar dispusă de judecătorul sindic, împrejurare în raport de care excepția nemotivării recursului nu poate fi primită.
Pe fondul cauzei, se reține că potrivit art. 19 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, „la recomandarea comitetului creditorilor, în cadrul primei ședințe a adunării creditorilor sau ulterior, creditorii care dețin cel puțin 50% din valoarea totală a creanțelor pot decide desemnarea unui administrator judiciar/lichidator, stabilindu-i și remunerația. în cazul în care remunerația se va achita din fondul constituit conform prevederilor art. 4, aceasta va fi stabilită de către judecătorul-sindic, pe baza criteriilor stabilite prin legea privind profesia de practician în insolvență. Creditorii pot decide să confirme administratorul judiciar sau lichidatorul desemnat provizoriu de către judecătorul-sindic”, iar în conformitate cu alin. (3) al aceluiași articol, „creditorii pot contesta la judecătorul-sindic, pentru motive de nelegalitate, decizia prevăzută la alin. (2) și (2)1, în termen de 3 zile de la data publicării acesteia în Buletinul procedurilor de insolvență. Judecătorul va soluționa, de urgență și deodată, toate contestațiile printr-o încheiere prin care va numi administratorul judiciar/lichidatorul desemnat sau, după caz, va solicita adunării creditorilor/creditorului desemnarea unui alt administrator judiciar/lichidator”
Astfel, textul art. 19 alin. (3) din legea cadru în materie, consacră în termeni imperativi, de strictă interpretare și aplicare, modalitatea de desemnare a administratorului judiciar sau a lichidatorului, în locul administratorului judiciar sau lichidatorului provizoriu, de către creditorul care deține cel puțin 50% din valoarea totală a creanțelor.
în speță, judecătorul sindic în mod just, a luat practic act prin sentința atacată, de decizia unilaterală a creditorului BCR SA – creditor majoritar garantat – de a nu proceda la confirmarea lichidatorului judiciar provizoriu X. SPRL Suceava și de a-l înlocui cu practicianul în insolvență Y. SPRL, comunicată prin fax la data de 14.12.2010, pentru când fusese convocată adunarea creditorilor, în baza mandatului de vot nr. 787/14.12.2010, cu respectarea prevederilor art. 14 alin. (4) din Legea nr. 85/2006, care reglementează posibilitatea exprimării votului prin corespondență.
Soluția se justifică și din perspectiva faptului că, legea consacră în mod expres această prerogativă, ca fiind o atribuție exclusivă a creditorului majoritar, reținută tocmai în virtutea acestei calități, a cărei aducere la îndeplinire nu presupune consultarea adunării creditorilor, astfel încât, în cauză este lipsită de relevanță susținerea recurentului în sensul că, la Adunarea Generală a Creditorilor din 14.12.2010 nu s-a prezentat niciun creditor.
De asemenea, este irelevantă susținerea recurentului în sensul că decizia creditoarei BCR SA este nemotivată, în condițiile în care, legea nu o condiționează de invocarea și justificarea anumitor motive, tocmai în virtutea calității creditorului care deține cel puțin 50% din valoarea totală a creanțelor (cu precizarea că, o adăugare la normele legale imperative incidente în cauză nu poate fi primită), iar rolul judecătorului sindic este unul de constatare a îndeplinirii condițiilor de formă pentru desemnarea lichidatorului judiciar.
