ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
COMPLETUL – I/
DECIZIA CIVILĂ NR. 1388/2009 –
Ședința publică din 29 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Pantea Viorel judecător
– R – – JUDECĂTOR 2: Roman Florica
– – – – JUDECĂTOR 3: Bocșe Elena
– – – – grefier
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului civil declarat de intimatul MINISTERUL AGRICULTURII, PĂDURILOR ȘI DEZVOLTĂRII RURALE – AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI cu sediul în B,-, sector 1, în contradictoriu cu intimatul contestator B domiciliat în S M,-, împotriva sentinței civile nr. 8 din 12 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, având ca obiect: litigiu de muncă – contestație împotriva deciziei de concediere.
Se constată că dezbaterea în fond a cauzei a avut loc la data de 27 octombrie 2009, când părțile prezente au pus concluziile consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta, dată la care s-a amânat pronunțarea hotărârii la 29 octombrie 2009.
CURTEA DE APEL
deliberând,
Constată că, prin sentința civilă nr. 8 din 12 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, s-a admis contestația formulată de contestatorul B în contradictoriu cu intimatul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale – Agenția Domeniilor Statului; s-a constatat nulitatea deciziei nr. 112/9.04.2008 de încetare a contractului individual de muncă și s-a dispus achitarea drepturilor salariale de care contestatorul ar fi beneficiat începând cu luna aprilie 2008 și până la data pronunțării sentinței, precum și 1.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Decizia nr. 112/9.04.2008 a încetat contractul individual de muncă al reclamantului în baza art. 65 Codul muncii.
După cum învederează însăși pârâta în întâmpinare, decizia a fost comunicată reclamantului prin proces verbal încheiat la 9.07.2008. Raportat la data comunicării, contestația este înregistrată la 5.08.2008, în termenul legal de 30 zile prevăzut de art. 283 lit. c Codul muncii raportat la art. 75 Codul muncii.
Încetarea contractului de muncă se întemeiază pe art. 65 Codul muncii, “determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat din unul sau mai multe motive, fără legătură cu persoana acestuia”.
Reclamantul invocă motive de nulitate a deciziei, prevăzute de art. 73 și 74 Codul muncii.
Potrivit art. 73 Codul muncii, persoanele concediate în temeiul art. 65 beneficiază de dreptul la un preaviz ce nu poate fi mai mic de 15 zile lucrătoare.
Nerespectarea acestui termen nu este sancționată cu nulitatea deciziei, salariatul având însă posibilitatea de a solicita repararea prejudiciului cauzat în acest mod, prin încălcarea obligației corelative a angajatorului de a respecta termenul de preaviz.
Dispozițiile art. 74 Codul muncii prevăd în mod imperativ elementele deciziei de concediere în baza art. 65 Codul muncii: “Decizia de concediere se comunică salariatului în scris și trebuie să conțină în mod obligatoriu motivele care determină concedierea, durata preavizului, lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate și termenul în care salariații urmează să opteze pentru ocuparea locului de muncă vacant”.
Decizia contestată nu cuprinde în mod expres motivele care determină concedierea, acestea desprinzându-se indirect din temeiul de drept invocat, art. 70 din nr.OUG 23/2008 privind pescuitul și acvacultura care abrogă Legea nr. 192/2001 privind înființarea. Companiei Naționale de Administrare a Fondului.
Decizia nu cuprinde mențiunea preavizului și durata acestuia, precum nici lista locurilor de muncă disponibile și termenul de opțiune a salariaților.
Fiind o normă imperativă, nerespectarea ei este sancționată cu nulitatea. În consecință, tribunalul a constatat nulitatea deciziei contestate în temeiul art. 76 Codul muncii, iar în baza art. 78 alin. 1 Codul munciia obligat angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu drepturile salariale de care acesta a fost lipsit.
Prin concluziile scrise, reclamantul solicită instanței repunerea în situația anterioară, făcând și precizări ale cuantumului drepturilor salariale cerute, cereri ulterioare primei zile de înfățișare și chiar închiderii dezbaterilor, astfel că instanța nu le poate analiza.
În virtutea argumentelor expuse, tribunalul a admis contestația formulată potrivit dispozitivului sentinței pronunțate.
Împotriva acestei sentințe, în termen a declarat recurs pârâta recurentă Agenția Domeniilor Statului B, solicitând modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea recursului se arată că în mod greșit instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtă, neexistând temei pentru subrogarea sa în contractele de muncă în vigoare la data apariției nr.OUG 23/2008, întrucât aceste norme dispun doar cu privire la contractele încheiate de Compania Națională de Administrare a Fondului, având ca obiect exploatarea și administrarea amenajărilor piscicole, astfel că nu poate fi considerată succesoarea în drepturi și obligații a Companiei Naționale de Administrare a Fondului.
Mai arată că anterior prezentei contestații, reclamantul împreună cu alți colegi au introdus o cerere pe rolul Tribunalului București (dosar nr-), prin care au solicitat obligarea pârâtei la plata restului de 42 % din totalul salariilor compensatorii ce nu au fost achitate de Compania Națională de Administrare a Fondului, conform art. 54 din contractul colectiv de muncă, cerere care a fost soluționată prin admitere.
În aceste condiții este evident că reclamantul nu poate beneficia și de salarii compensatorii și de reintegrarea în muncă.
În fine, în legătură cu reintegrarea în muncă a contestatorului pe postul deținut anterior, acest lucru nici nu mai este posibil, întrucât postul nu mai figurează în actuala structură organizatorică a pârâtei.
În drept, invocă dispozițiile art. 299 și următoarele Cod procedură civilă.
Intimatul contestator a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, precum și din oficiu, conform art. 306 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtă, în mod corect aceasta a fost respinsă de instanța de fond, pe baza dispozițiile art. 69 și 70 din nr.OUG 23/2008, care prevăd că Agenția Domeniilor Statului se Companiei Naționale de Administrare a Fondului, preluând patrimoniul acesteia, arhivele și documentația aferentă, ceea ce înseamnă practic că pârâta a preluat toate drepturile și obligațiile fostei Companii Naționale de Administrare a Fondului, inclusiv cele decurgând din raporturile juridice de muncă.
În ceea ce privește fondul cauzei, din actele dosarului rezultă că reclamantul, anterior formulării prezentei contestații, a promovat o acțiune la Tribunalul Municipiului B (dosar nr-), prin care a solicitat împreună cu alți colegi, obligarea pârâtei la plata restului de 42 % din totalul salariilor compensatorii neachitate de Compania Națională de Administrare a Fondului, conform art. 54 din contractul colectiv de muncă.
Acțiunea a fost admisă, fiind menținută sub aspectul salariilor compensatorii prin decizia irevocabilă a Curții de Apel București.
Această acțiune, precum și încasarea sumelor reprezentând salarii compensatorii stabilite prin hotărârea mai sus evocată – confirmată de petent – echivalează cu acceptarea concedierii în condițiile art. 65 Codul muncii.
De altfel, ar fi de neacceptat ca reclamantul să beneficieze de aceste salarii compensatorii și în același timp de drepturi salariale ca urmare a constatării nulității deciziei de concediere.
În ceea ce privește reintegrarea în postul avut anterior, acest lucru nu a fost cerut de contestator înainte de dezbaterea în fond a cauzei la prima instanță și de altfel nici nu ar mai fi posibilă, postul nemairegăsindu-se în actuala structură organizatorică a pârâtei.
Față de considerentele ce preced, Curtea urmează în temeiul art. 312 alin. 1, coroborat cu art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, să admită recursul și să modifice în tot hotărârea atacată, în sensul respingerii contestației, fără cheltuieli de judecată, nefiind solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 312 alin. 1, combinat cu art. 296 și 316 Cod procedură civilă,
ADMITE ca fondat recursul civil declarat de intimatul MINISTERUL AGRICULTURII, PĂDURILOR ȘI DEZVOLTĂRII RURALE – AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI cu sediul în B,-, sector 1, în contradictoriu cu intimatul contestator B domiciliat în S M,-, împotriva sentinței civile nr. 8 din 12 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o modifică în totalitate în sensul că:
Respinge contestația formulată de contestatorul B împotriva pârâtului Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale – Agenția Domeniilor Statului.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi, 29 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
– – R – – – – –
red.
în concept la 30.10.2009
jud.fond. –
dact.
4 ex./2.11.2009
– 2 com./
– MINISTERUL AGRICULTURII, PĂDURILOR ȘI DEZVOLTĂRII RURALE – AGENȚIA
DOMENIILOR STATULUI – B,-, sector 1,
– B – S M,-.
