DECIZIA CIVILĂ nr. 1484/2009-
Ședința publică din 09 noiembrie 2009
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat derecurentul contestator, cu domiciliul în M str. – nr. 5 bloc 5 scara A etaj 4. 10 județul B, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, cu sediul în O- județul B, împotriva sentinței civile nr. 940/LM/2009 din 12 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: contestație decizie de pensionare,
Se constată că fondul cauzei a fost dezbătut în ședința publică din data de 02 noiembrie 2009, dată la care părțile prezente au pus concluzii în recurs, concluzii ce au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 09 noiembrie 2009, după care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 940/LM/2009 din 12 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, a fost respinsă excepția de tardivitate invocată de intimată, ca neîntemeiată.
A fost respinsă contestația formulată de contestatorul, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a constatat următoarele:
Referitor la excepția de tardivitate invocată de intimată prin întâmpinare, instanța a constatat că intimata nu a făcut dovada comunicării deciziei de nr. -/02.11.2006, a cărui anulare se solicită, cu toate că a susținut că aceasta a fost comunicată la vremea respectivă.
De asemenea, față de lipsa dovezii comunicării deciziei de pensionare atacată de către contestator, nu se poate stabili data la care aceasta a fost comunicată, astfel încât contestația formulată împotriva acesteia a fost considerată a fi făcută în termen legal.
Pe fondul cauzei, s-a constatat că prin decizia nr. -/27.10.2008, contestatorul a fost înscris la pentru depusă și limită de vârstă, deoarece doar în acel moment a îndeplinit vârsta standard de pensionare de 63 de ani și 5 luni, precum și stagiul de cotizare impus de lege de 31 de ani și 10 luni, conform Legii nr. 19/2000.
Adeverințele nr. 35/25.08.2006 și nr. 48/25.08.2006 nu îndeplinesc condițiile de fond și formă prevăzute de nr. 50/1990, astfel încât intimata nu le-a putut lua în calcul la recalcularea drepturilor la pensie ale contestatorului.
De asemenea, încadrarea în grupa a II-a de muncă trebuia să fie înscrisă în carnetul de muncă al contestatorului, iar încadrarea activității desfășurate de contestator pe grupe de muncă trebuie să fie făcută de către angajator cu respectarea metodologiei prevăzute de Decretul Lege nr. 68/1990 și nr. 125/1990. În lipsa acestei înscrieri, instanța a constatat că intimata nu a putut recalcula pensia contestatorului prin luarea în calul a perioadei lucrate de acesta în grupa a II-a de muncă, deoarece nu există nici o dovadă în acest sens.
În cazul în care contestatorul a desfășurat activitate în grupa a II-a de muncă, acesta poate solicita foștilor angajatori eliberarea unor adeverințe care să respecte toate condițiile de legalitate.
Referitor la perioada 22.06.1965 – 15.01.1966 pe care contestatorul solicită a i se lua în calcul la vechimea în muncă, s-a constatat din înscrierile din carnetul de muncă că ultima perioadă lucrată a fost 01.04.1965 – 22.06.1965 iar pentru perioada 10.07.1964 – 15.01.1966 nu rezultă cum s-a făcut reangajarea contestatorului, această înscriere fiind apreciată în mod corect de către intimată ca fiind eronată, astfel încât această perioadă nu s-a putut lua în calcul la vechimea în muncă.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul, solicitând admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței în sensul admiterii acțiunii și să se dispună anularea deciziilor de pensionare nr. -/02.11.20906, nr. -/28.02.2008, /13.08.2008, nr. -/13.08.2008 și nr. -/27.10.2008, emise de intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B și obligarea acesteia la emiterea în favoarea sa a unei decizii de pensionare cu reducerea vârstei standard de pensionare începând cu octombrie 2006, cu plata retroactivă a dreptului de la acea dată, actualizată cu indicele de inflație de la data scadenței plății până la data efectuării plății, cu cheltuieli de judecată.
În motivele de recurs, recurentul critică hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, învederează instanței că la cererea sa de înscriere la pensie pentru munca depusă și limită de vârstă, la 01.10.2006 cu reducerea vârstei standard din 02.10.2006, intimata a emis decizia de pensie anticipat -/02.11.2006, deși nu încetase activitatea, lăsând nesoluționată cererea sa. Ulterior, în februarie 2008, la încetarea activității, a depus o nouă cerere de pensie pentru munca depusă și limită de vârstă, iar intimata în loc să soluționeze cererea a actualizat cuantumul pensiei anticipate parțial prin decizia -/28.02.2008.
După introducerea contestației în instanță, intimata a emis decizia fără număr din 13.08.2008 de înlocuire a deciziei -/02.11.2006, prin care respinge cererea inițială de înscriere la pensie pentru munca depusă și limită de vârstă, cu reducerea vârstei standard de pensionare începând cu octombrie 2006, precum și decizia -/13.08.2008 privind acordarea pensiei anticipată parțială cu luarea în calcul și a perioadei 01.10.2006 – 01.02.2008, înlocuind decizia -/28.02.2008 privind acordarea pensiei pentru munca depusă și limită de vârstă.
Prin ambele cereri, din 2006 și 2008, recurentul a cerut înscrierea la pensie de limită de vârstă cu reducerea vârstei standard de pensionare, ținând cont de perioadele de activitate desfășurată în grupa a II-a de muncă, pe care intimata nu le-a recunoscut, cu toate că la preluarea cererii de pensionare a preluat de la reclamant și adresa 35/25.08.2006 eliberată de SC SA pentru activitatea desfășurată în grupa a II-a de muncă în perioada 10.08.1967 – 01.10.1971, adică 3 ani și 4 luni ca mecanic agricol, precum și adeverința 48/28.08.2006 eliberată pentru activitatea desfășurată la SC SA, activitate tot în grupa a II-a de muncă, în perioada 17.03.1980 – 08.09.1994 ca mecanic și maistru, fără să i se comunice că acestea nu îndeplinesc condițiile prevăzute de lege. Ori, activitatea din perioada prevăzută în adeverința 35/2006 se încadrează în prevederile DL 68 /1990 privind grupa I sau II, iar perioada prevăzută în adeverința 48/2006 se încadrează în grupa a II-a conform. 125/1990 și adresei nr. 5091/1991.
În atare condiții, precizează recurentul, pentru stagiul de cotizare aferent grupei a II-a – 17 ani, 9 luni, 29 zile, este îndreptățit la reducerea vârstei de pensionare cu 3,5 ani, conform tabelului 1 al articolului 42 din Legea nr. 19/2000 – în luna octombrie 2006, când vârsta standard era de 63 ani 5 luni, recurentul având 61,5 ani, reducerea fiind de 2 ani, avea încă înainte condițiile de pensionare.
În condițiile în care. 590/2008 stabilește că adeverințele care atestă activitatea desfășurată în grupa I și a II-a de muncă potrivit legislației anterioare datei de 01.04.2001, sunt valabile chiar dacă nu îndeplinesc condițiile de formă prevăzute de Legea nr. 19/2000. iar obligația de a cunoaște aceste condiții nu revin solicitanților ci angajatorilor.
Recurentul critică constatările primei instanțe care a invocat neîndeplinirea condițiilor de fond și formă prevăzute de. 50/1990 de către cele 2 adeverințe, 35/2006 și 48/2006, câtă vreme nu arată care sunt viciile de fond și formă ale acestora.
În drept, invocă articolul prevederile articolul 304 punctul 9 teza finală și articolul 3041Cod de procedură civilă.
Prin întâmpinare, intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII Bas olicitat respingerea recursului, în principal ca nemotivat, iar în subsidiar ca nefondat, câtă vreme adeverințele solicitate a fi avute în vedere nu îndeplinesc condițiile prevăzute de lege.
În drept invocă articolul 115 Cod de procedură civilă.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, și din oficiu sub aspectul nulităților publice, se apreciază că acesta este legală și temeinică, sens în care în condițiile articolului 312 aliniatul 1 Cod de procedură civilă recursul va fi respins ca nefondat, nefiind incidente prevederile articolului 304 aliniatul 1 și 3041Cod de procedură civilă, urmând a fi menținută în totalitate hotărârea instanței de fond.
Criticile aduse hotărârii instanței de fond sunt neîntemeiate.
Recurentul contestator a investit instanța cu o cerere precizată ulterior prin care a solicitat să anuleze mai multe decizii emise de intimată pe numele său, solicitând obligarea acesteia la emiterea unei noi decizii de pensionare pentru munca depusă cu reducerea vârstei standard de pensionare începând din luna octombrie 2006 cu plata retroactivă a drepturilor de pensie, cu luarea în considerare în acest sens a adeverințelor nr. 35/25.08.2006 eliberată de SC SA și adeverința 48/28.08.2006 eliberată de SC SA, pentru activitatea desfășurată în grupa a II-a de muncă, adeverințe ce n-au fost luate în considerare de intimată la emiterea deciziilor atacate și a perioadei 22.06.1965 – 15.01.1966, inserată în carnetul de muncă și care n-a fost avută în vedere de intimată la emiterea deciziilor.
Astfel cum a reținut instanța de fond, cele două adeverințe ce fac obiectul prezentei contestații nu îndeplinesc condițiile impuse de lege în acest sens, în speță Ordinul nr. 50/05.03.1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale în condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării, Ordinul nr. 125/1990, pentru precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale în condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării, pentru perioada lucrată după 01.03.1990, ambele emise de Ministerul Muncii și Sociale, Ministerul Sănătății și Comisia Națională pentru Protecția, respectiv Decretul Lege nr. 68/08.02.1990 pentru înlăturarea unor inechități în salarizarea personalului, în acordarea sporurilor și încadrarea în grupe de muncă și nici ale OUG nr. 4/2005 sau ale Ordinului nr. 590/2008 emis de Ministerul Muncii Familiei și Egalității de șanse.
Conform prevederilor articolului 15 din Ordinul 50/1990, dovedirea perioadelor de activitate desfășurată în locurile de muncă ce se încadrează în grupele I și II de muncă, în vederea pensionării, se face pe baza înregistrărilor din carnetul de muncă, conform metodologiei de completare a acestuia, stabilite de Ministerul Muncii și Sociale. Conform articolului 11 din Decretul nr. 92/1976 privind carnetul de muncă, actele pe baza cărora se fac înscrieri în carnetul de muncă vor cuprinde pe lângă alte mențiuni și mențiunea privindlocurile de muncă în condiții deosebite care dau dreptul la încadrarea în grupa I-a și a II-a la pensie.Ori, din copia carnetului de muncă al contestatorului nu rezultă acest aspect, nici la perioada lucrată la SC SA – fost, pozițiile 5-16 și nici la SC SA M – fost M, pozițiile 34-36 din carnetul de muncă al contestatorului seria nr. – depus în copie xerox la dosar filele 113-133
neînregistrate în carnetul de muncă pot fi probate cu acte doveditoare emise de angajator, dar acestea trebuie să îndeplinească condițiile prevăzute de lege, respectiv actele normative mai sus menționate. Ori, conform acestor prevederi legale, adeverința trebuie să cuprindă pe lângă datele de identificare ale unității emitente și datele personale ale angajatului, datele de referință privind activitatea propriu zisă, respectiv perioada în care a fost încadrat în grupa a II-a de muncă, procentul de realizare în această grupă, nominalizarea efectuată prin actul administrativ emis de unitate conform Ordinului nr. 50/1990 și temeiul juridic al încadrării în grupa a II-a de muncă, respectiv actul normativ cu număr, dată, poziție, anexă etc. care anterior datei de 01.04.2001 a constituit temei juridic pentru încadrarea în grupă superioară de muncă.
Probele administrate în cauză, respectivele adeverințe, nu îndeplinesc, așadar, aceste condiții impuse de lege, neavând nici certificarea că adeverința s-a eliberat în baza documentelor verificabile aflate în arhiva societății, cunoscându-se atât prevederile articolului 288 și 289 din Codul penal referitor la falsuri în înscrisuri oficiale, cât și prevederile legislației de reglementare a pensiilor din sistemul public, potrivit cărora angajatorul poartă întreaga răspundere pentru valabilitatea și corectitudinea actelor doveditoare utilizate la stabilirea drepturilor de pensie. Chiar dacă nu îndeplinesc întru totul condițiile prevăzute de Ordinul nr. 590/2008, condițiile de fond mai sus enunțate trebuie îndeplinite pentru a-și produce efectele.
Nu este întemeiată nici critica recurentului privind obligativitatea instanței de a impune terților emitenți ai adeverințelor să elibereze actele solicitate de către acesta, câtă vreme aceștia n-au fost atrași în proces și nu au calitate procesuală în cauză.
Astfel cum prevăd dispozițiile legale sus enunțate, adeverințele se eliberează la cererea solicitantului, care este îndrituit de lege a solicita foștilor angajatori sau deținătorilor arhivelor fostelor unități, eliberarea de adeverințe care să respecte condițiile legale, putând uza în acest sens de drepturile conferite de lege pentru eliberarea eronată sau incompletă, neconformă cu legea, a acestora, în acest sens fiind îndrumat, de altfel și de către instanța de fond.
De menționat că în anexele 1 și 2 ale Ordinului nr. 50/1990 – actualizat, sunt prevăzute locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale pentru grupele I și II de muncă stabilite conform articolului 2 din Decretul Lege nr. 68/1990, ori și sub acest aspect cererea contestatorului apare ca neîntemeiată, câtă vreme nu s-a făcut dovada că societatea ar avea locuri de muncă care să se încadreze în grupa a II-a de muncă, cum susține contestatorul, acest aspect reieșind și din lipsa mențiunilor din carnetul de muncă.
Nici critica referitoare la perioada 22.06.1965 – 15.01.1966 nu este întemeiată. În carnetul de muncă al contestatorului depus în copie xerox la dosar – filele 19-34, la pozițiile 1-4 este inserată activitatea desfășurată ca tractorist la în perioada 10.07.-1964 – 22.06.1965, când a încetat contractul de muncă prin acordul părților conform articolului 18 litera a din Codul muncii – Legea nr. 3/1950, prin decizia 328/16.06.1965 emisă de unitate (fila 19 dosar). În continuare, la pozițiile 24 și 25 (fila 23 dosar) este inserată activitatea desfășurată ca tractorist în perioada de la 10.07.1964 (perioadă ce se suprapune peste cea de la pozițiile 2-4, mai sus arătate) la 15.01.1966, perioadă înscrisă în carnetul de muncă în baza unei adeverințe eliberată de IAS cu nr. 2386/14.06.1973. cum la poziția 4 din carnetul de muncă apare încetarea contractului de muncă la data de 22.06.1965, prin decizie emisă la aceeași dată de unitate, nu poate fi avută în vedere perioada inserată la poziția 25, câtă vreme astfel cum a reținut și instanța, nu reiese cum s-a procedat la reangajarea contestatorului după 22.06.1965, mai mult, în acest caz trebuia anulată poziția 4 din carnetul de muncă și stabilit temeiul legal în care s-a procedat astfel și mutația intervenită, respectiv continuarea activității sau angajare nouă, ceea ce nu s-a făcut. În condițiile în care contestatorul a lucrat și în perioada de după 22.06.1965 la această unitate, acesta este în măsură să-și reglementeze situația solicitând dovadă în acest sens, respectiv adeverință care să îndeplinească toate condițiile legale de fond și formă mai sus arătate, cu precizarea situației intervenită după 22.06.1965.
Cum instanța a reținut corect că adeverințele invocate nu îndeplinesc condițiile de valabilitate prevăzute de lege privind atestarea vechimii în grupa a II-a de muncă, nu pot fi anulate nici deciziile emise de intimată și care fac obiectul prezentului litigiu.
Față de cele mai sus expuse și neexistând motive de nulitate a hotărârii pe care instanța să le invoce din oficiu conform articolului 3041Cod de procedură civilă, hotărârea instanței de fond apare ca legală și temeinică, sens în care va fi menținută în totalitate și respins ca nefondat recursul declarat în cauză, conform articolului 312 aliniatul 1 Cod de procedură civilă.
Se constată că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
RESPINGE ca nefondat recursul civil declaratderecurentul contestator, cu domiciliul în M str. – nr. 5 bloc 5 scara A etaj 4. 10 județul B, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, cu sediul în O- județul B, împotriva sentinței civile nr. 940/LM/2009 din 12 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor,pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi, 09 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
– – – – – – – –
decizie: PA/08.12.2009
Complet fond:,
în 2 ex.: /09.12.2009
2 comunicări:
1.,cu domiciliul în M str. – nr. 5 bloc 5 scara A etaj 4. 10 județul
2.CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B,cu sediul în O- județul
