Contestație decizie de pensionare. Decizia 1310/2009. Curtea de Apel Oradea


DECIZIA CIVILĂ NR 1310/R/2009

Ședința publică din 21 octombrie 2009

Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurentul contestator, domiciliat în SM, – în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII S M, cu sediul în S M,–6 împotriva sentinței civile nr. 186/D din 19 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, având ca obiect: contestație decizie de pensionare.

Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurentul contestator, domiciliat în SM, – în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII S M, cu sediul în S M,–6 împotriva sentinței civile nr. 186/D din 19 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, având ca obiect: contestație decizie de pensionare.

La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă nimeni.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei,învederându-se instanței că recurentul prezent în ședința publică din 14 oct2009 a pus concluzii asupra recursului,consemnate în încheierea de ședință de la acea dată,încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când în vederea deliberării s-a amânat pronunțarea la data de 16 octombrie 2009,după care:

CURTEA DE APEL

CURTEA DE APEL

DELIBERÂND:

Asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 186/D din 19 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare s-a admis în parte acțiunea civilă exercitată de în contradictoriu cu CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII S

S-a dispus recalcularea pensiei, luând în considerare, în stabilirea bazei de calcul, a sporului de vechime conform adeverinței nr. 2302/VI/14/2008 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș și emiterea unei noi decizii în acest sens, cu plata sumelor reactualizate de la data solicitării.

S-a admis excepția autorității de lucru judecat și în consecință s-a respins cererea privind pensia suplimentară.

S-a respins cererea de includere în cariera în magistratură a unei perioade de 2 ani și de obligare la daune morale.

Din considerentele sentinței se reține că instanța de fond a constatat că reclamantului i s-a recunoscut prin hotărâre judecătorească, definitivă și irevocabilă, dreptul la sporul de vechime în muncă începând cu data de 3 ianuarie 2004, având astfel un bun în accepțiunea art.1 din Primul Protocol adițional CEDO.

În consecință, prin respingerea cererii de recalculare a pensiei cu includerea acestui spor, intimata a comis o ingerință în dreptul la respectarea bunurilor sale, ingerință care nu are suport legal, cu atât mai mult cu cât este săvârșită de o instituție publică de interes național, abilitată să gestioneze sistemul public de pensii, cenzurarea hotărârilor judecătorești neregăsindu-se printre atribuțiile prevăzute de art.144 din Legea 19/2000. Prin hotărârea judecătorească invocată de contestator, s-a pronunțat dreptul, s-a făcut aplicarea legii la o situație de fapt și nu s-a “legiferat” așa cum greșit înțelege intimata. Vătămarea astfel produsă în patrimoniul contestatorului, nu poate fi înlăturată decât prin admiterea capătului de cerere privind anularea deciziei, obligarea intimatei la recalcularea cuantumului pensiei prin includerea în baza de calcul a sporului de vechime în muncă, conform adeverinței 2302/VI/14/2008 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș și emiterea unei noi decizii în acest sens, cu plata drepturilor cuvenite actualizate cu indicele de inflație până la plata efectivă.

În ceea ce privește pensia suplimentară însă, instanța a admisexcepția autorității de lucru judecat,întrucât între aceleași părți și cu privire la același obiect, existând totodată și identitate de cauză, s-a pronunțat Sentința civilă nr.282/D/2008 prin care s-a respins contestația cu privire la îndreptățirea contestatorului la plata unei pensii suplimentare. Sentința a rămas irevocabilă prin nerecurare. Modificarea adusă art.82 alin.8 din Legea 303/2004 a intrat în vigoare pe parcursul desfășurării procesului, până la primul termen, fiind astfel avută în vedere la pronunțare.

Capătul de cerere referitor la adăugarea unei perioade de 2 ani la vechime, prin adiționarea anilor lucrați după pensionare, nu este fondată, dispozițiile legale – art.82 alin.4 din Legea 303/2004 – referindu-se la magistrații care au o vechime de cel puțin 25 de ani în magistratură și posibilitatea de a solicita de serviciu, pentru fiecare an peste cei 25 acordându-li-se un spor de 1% la calculul pensiei. Contestatorul nu poate echivala cei doi ani lucrați după ce a beneficiat de pensia de serviciu cu perioada de vechime în magistratură care constituie premisa aplicării textului legal menționat.

Având în vedere decizia de respingere nr.113.358/2008 depusă în probațiune de către intimată s-a considerat că nu s-a comis vreo față de contestator, intimata procedând similar și în situația altor pensionari care pretind aceleași drepturi ca și acesta, astfel că s-a respins cererea de acordare a unor daune morale pe acest considerent.

Împotrivaacestei hotărâri a declarat recurs contestatorul, solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței recurate și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

Recurentul prin recursul declarat a criticat hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că a solicitat admiterea acțiunii conform adeverinței nr. 2302/VI/14/2008 de la data de 1 februarie 2005, respectiv de la data emiterii primei decizii de pensionare nr. -/27 februarie 2006, iar instanța nu a motivat acțiunea începând cu data solicitării.

Mai arată că în mod greșit s-a respins cererea privind acordarea pensiei suplimentare reținând excepția autorității lucrului judecat, subliniind că la data promovării primei acțiuni nu era modificat art. 82 alin. 2 din Legea 303/2004, iar instanța nu a motivat respingerea cererii pe acest text.

De asemenea în mod greșit nu s-a cuprins la vechimea în magistratură a perioadei cât a activat ca și avocat, încălcând prevederile art. 86 din Legea nr. 303/2004, modificată prin Legea de aprobare a OUG nr. 100/4.10.2007.

Arată în cele din urmă că este greșită și motivarea de respingere a daunelor morale solicitate, din moment ce această cerere s-a întemeiat pe faptul admiterii la un interval de 3 zile a unei cereri similare pentru un alt magistrat.

Prin întâmpinare Casa Județeană de Pensii S-M a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii recurate.

Analizând recursul formulat prin prisma criticilor invocate, instanța constată următoarele:

Drepturile la ale contestatorului s-au deschis în anul 2006, acesta fiind beneficiarul unei pensii de serviciu, acordată în baza dispozițiilor art. 82 alin. 2 din Legea nr. 303/2004 privind Statutul Magistraților, începând cu data de 01.02.2006.

Cât privește cererea de acordare a pensiei suplimentare de 2% corect prima instanță a opus acestui capăt de cerere excepția autorității lucrului judecat, în considerarea sentinței civile 282/D/2008 pronunțată de Tribunalul Satu -M, lipsită fiind de relevanță împrejurarea că instanța nu și-a fundamentat soluția pe modificarea adusă art. 82 alin. 8 din Legea 303/2004, din moment ce modificarea a survenit pe parcursul derulării litigiului, așa încât nu se poate afirma faptul că instanța ar fi făcut abstracție de noua reglementare legislativă.

Soluția instanței este corectă și în privința capătului de cerere având ca obiect recalcularea pensiei prin adăugarea la vechimea acestuia a perioadei de 1 an de zile în care a activat ca și avocat, întrucât contestatorul nu a făcut dovada că ar fi urmat procedura de acordare pentru activitatea desfășurată ca și avocat și aceasta în condițiile în care avocații au un sistem de pensii unic și autonom, bazat pe contribuții proprii, nefinanțat de stat.

Greșit însă instanța a respins cererea de recalculare a pensiei de serviciu de magistrat prin includerea perioadei de 1 an în care contestatorul a activat în funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș, respectiv pentru perioada 01.03.2006-09.03.2007, după emiterea deciziei inițiale, încălcându-se în acest fel dispozițiile art. 82 alin. 4 din Legea nr. 303/2004.

Și în privința capătului de cerere având ca obiect obligarea intimatei la plata de daune morale, soluția instanței este temeinică, în cauză nefiind întrunite condițiile prevăzute de art. 998-999 Cod civil, pentru angajarea răspunderii civile delictuale.

Față de aceste aspecte criticile recurentului fiind fondate în parte, în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă, recursul va fi admis, sentința recurată urmând a fi modificată în parte conform dispozitivului prezentei.

Constată că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

ADMITE ca fondat recursul civil declarat de recurentul contestator ,domiciliat în S M- în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII S M, cu sediul în S M,–6 împotriva sentinței civile nr. 186/D din 19 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare pe care o modifică în parte în sensul că:

OBLIGĂ intimata să recalculeze pensia contestatorului prin adăugare la vechimea acestuia a unei perioade de 1 an de zile în care a activat în funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș.

RESPINGE cererea de recalculare a pensiei prin adăugare la vechimea contestatorului a perioadei de 1 an în care a activat ca și avocat.

ÎNLĂTURĂ dispoziția instanței de fond privind includerea în cariera în magistratură a unei perioade de2 ani.

MENȚINE restul dispozițiilor sentinței recurate.

DEFINITIVĂ ȘI IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședința publică din 21 octombrie 2009.

Președinte Judecător Judecător, Grefier

Președinte Judecător Judecător, Grefier

Președinte Judecător Judecător, Grefier

– – – – – – – –

– – – – – – – –

– – – – – – – –

Red dcz

12.11.2009

Jud fond,

Dact IC

4ex/ 18.11.2009

4 com/

ÎNCHEIERE

ÎNCHEIERE

Ședința publică din 14 octombrie 2009

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul,lipsă intimata.

S-a făcut referatul cauzei,învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru, după care:

Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.

Recurentul solicită admiterea recursului conform precizărilor depuse la dosar, fără cheltuieli de judecată.

Pentru a da posibilitate părților de a depune la dosar concluzii scrise și în vederea deliberării,

DISPUNE:

DISPUNE:

Amână pronunțarea la data de16 octombrie 2009, cam. 39, ora 9.00

Pentru când părțile au termen în cunoștință.

Pentru când părțile au termen în cunoștință.

Dată în ședința publică din 21 octombrie 2009.

Ședința publică din 16 octombrie 2009

Instanța, formată din același complet de judecată și pentru aceleași motive

Amână pronunțarea la data de21 octombrie 2009, cam. 39, ora 9.00

Dată în ședința publică din 16 octombrie 2009.