Potrivit art. 13 alin. (1) din O.U.G. nr. 119/2007, împotriva ordonanţei de plată debitorul poate formula cerere în anulare, iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, cererea în anulare se soluţionează de către instanţa competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanţă.
Potrivit art. 286 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, „procesele şi cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum şi cele privind executarea, nulitatea, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractelor de achiziţie publică se soluţionează în primă instanţă de către secţia comercială a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante”.
În consecinţă, cauza de faţă este de competenţa Tribunalului Comercial Argeş, ca instanţă competentă să soluţioneze fondul cauzei în primă instanţă.
Secţia comercială şi de administrativ şi fiscal, Decizia nr. 1048 din 27 aprilie 2011
Prin acțiunea înregistrată la data de 25.05.2010, petenții Cabinete Medicale Veterinare au chemat în judecată Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Argeș, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză, aceasta să fie obligată la plata sumelor arătate în acțiune, prin emiterea unei ordonanțe de plată, cu cheltuieli de judecată.
în motivare, petenții au arătat că în cursul anilor 2008-2009 au prestat diverse servicii pentru debitoare, emițându-se facturi pe care aceasta nu le-a achitat de bună-voie la scadență. Fiind vorba despre creanțe certe, lichide și exigibile, de conturile justificative fiind verificate și acceptate de către debitoare, acțiunea este admisibilă.
La termenul din 20 decembrie 2010, reclamanții și-au modificat petitul nr. 1 cu privire la sumele solicitate de creditoarele din rd. 4, 17, 23, 38 și 45, deoarece s-au mai achitat de către debitoare o parte din sume.
La data de 6.09.2010 s-a depus întâmpinare prin care s-a invocat excepția de inadmisibilitate a acțiunii, deoarece nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 119/2007.
Prin sentința nr. 1256/CAF din 20 decembrie 2010, Tribunalul Argeș – Secția Contencios Administrativ și Fiscal a admis acțiunea precizată și a somat pe debitoarea Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Argeș să plătească creditorilor, în termen de 30 de zile de la data comunicării sentinței, diferite sume, plus dobânda legală, începând cu trecerea a 60 de zile de la data emiterii fiecărei facturi și până la plata efectivă. A fost obligată debitoarea la 39,03 lei cheltuieli de judecată către creditori.
în considerentele acestei sentințe, prima instanță a reținut următoarele:
Referitor la excepția de inadmisibilitate invocată prin întâmpinare s-a constatat că privește de fapt condițiile de fond ce trebuie îndeplinite în procedura somației de plată.
între pârâta-debitoare și reclamanții-creditori au fost încheiate contracte de concesiune și acte adiționale la acestea, având ca obiect servicii de supraveghere, prevenire și control al bolilor la animale, al bolilor transmisibile de la la om, de protecție a animalelor și a mediului și respectiv de identificare și înregistrare a animalelor și a mișcării acestora, precum și de corectare a eventualelor erori sau neconformități.
în conformitate cu H.G. nr. 446/1999 și Legea nr. 127/2005 creditorii au concesionat activitățile sanitar veterinare de interes național din circumscripție, inclusiv activitățile de identificare și înregistrare a bovinelor, ovinelor, caprinelor și suinelor și au executat astfel de activități. Au emis facturi și deconturi justificative, depuse în xerocopii la dosar, care trebuiau achitate în 60 de zile de la data emiterii.
Deși susține că facturile nu au fost însușite de ea, intimata nu contestă efectuarea serviciilor de către reclamanții-creditori. De altfel, între momentul introducerii acțiunii și 20 decembrie 2010 pârâta debitoare a mai achitat o parte din sumele datorate, conform punctajului comun întocmit și a precizării la acțiune.
Din actele aflate la dosar, tribunalul a apreciat că reclamanții au o creanță certă, lichidă si exigibilă, recunoscută fie și în parte, de pârâtă, astfel că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 119/2007 republicată.
Susținerea pârâtei în sensul că reclamanții nu au calitate de comercianți a fost înlăturată, întrucât acțiunea este întemeiată pe O.U.G. nr. 119/2007 raportat la O.G. nr. 34/2006.
Câtă vreme facturile nu au fost restituite reclamanților, nu se face dovada că au fost contestate, mai mult, unele dintre ele au ștampila de vizare a pârâtei, nu se poate considera că nu sunt certe creanțele.
Pe cale de consecință, în baza art. 2 alin. (1) și (10 si următoarele din O.U.G. nr. 119/2007 rep., a fost admisă cererea precizată, fiind somată pârâta-debitoare să plătească creditorilor, în termen de 30 de zile de la comunicare, sumele arătate în dispozitiv, cu dobânda legală aferentă, conform art. 3 din același act normativ.
împotriva acestei sentințe a formulat recurs debitoarea Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Argeș, susținând că în mod nelegal prima instanță a admis cererea creditorilor, deși aceasta nu îndeplinește cerințele speciale stabilite în mod expres prin art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 119/2007, privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligațiilor de plată rezultate din contractele speciale.
La termenul din 27.04.2011, Curtea a pus în discuție competența de soluționare a căii de atac.
Deliberând cu prioritate asupra excepției invocate, în raport de dispozițiile art. 137 C.proc.civ., Curtea a constatat următoarele:
Potrivit art. 13 alin. (1) din O.U.G. nr. 119/2007, împotriva ordonanței de plată debitorul poate formula cerere în anulare, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, cererea în anulare se soluționează de către instanța competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță.
în speță, potrivit art. 286 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, „procesele și cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și cele privind executarea, nulitatea, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor de achiziție publică se soluționează în primă instanță de către secția comercială a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante”, iar potrivit alin. (2), „în fața instanței de judecată, litigiile privind drepturile și obligațiile contractate în cadrul procedurilor de atribuire care intră în sfera de aplicare a dispozițiilor prezentei ordonanțe de urgență se soluționează de urgență și cu precădere, potrivit dispozițiilor art. 7202 – 7207 și art. 7209 din C.proc.civ., care se aplică în mod corespunzător”.
în consecință, cauza de față este de competența Tribunalului Comercial Argeș, ca instanță competentă să soluționeze fondul cauzei în primă instanță.
Pentru aceste motive, în baza art. 158 alin. (3) C.proc.civ., competența de soluționare a prezentei cereri în anulare a fost declinată la Tribunalul Comercial Argeș.
(Judecător Gabriela Chiorniță)
