Potrivit dispoziţiilor art. 47 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 -22 decembrie 1989, dispoziţiile acestei legi sunt aplicabile şi acţiunilor în curs de judecată; persoana îndreptăţită putând alege calea acestei legi, renunţând la judecarea cauzei sau solicitând suspendarea cauzei.
Cum petenţ ii-intervenienţi în interes propriu nu au devenit părţi în proces, ei nu sunt îndreptăţiţi să solicite suspendarea judecării cauzei în condiţiile art. 4 7 alin. 1 din Legea nr. 10/2001.
(Secţia civilă, decizia nr. 1298 din 29 martie 2002)
CURTEA,
Asupra recursului civil de faţă: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată de reclamanţii S.E., S.C.T., S.S.M.C. şi S.D.M. căsătorită B„ s-a solicitat Judecătoriei sector 1 Bucureşti, în contradictoriu cu S.C. “R.” S.A., Consiliul General al Municipiului Bucureşti, R.R., M.P. şi Ş.M., ca prin hotărârea ce se va pronunţa, pârâţii să fie obligaţi să-i lase în deplină proprietate şi posesie, imobilul situat în Bucureşti, str. M.H.M., nr. 23, sector 1.
Judecătoria sector 1 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 8264/25.05.1999, în raport cu dispoziţia art. 2 lit. b C. pr. civ., coroborat cu art. 158 şi art. 159 pct. 2 C. pr. civ. a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
împotriva acestei sentinţe au declarat apel intervenienţii P.G., A.E., T.C., G.G. şi S.I., iar prin decizia civilă nr. 1598/A/22.10.1999, Tribunalul Bucureşti – Secţia a V-a civilă şi de administrativ a respins ca inadmisibil apelul acestora.
Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a civilă, prin decizia civilă nr. 570/27.04.2000, a admis recursul declarat de intervenienţi împotriva deciziei pronunţate de instanţa de apel, a casat decizia cu nr. 1598/A/22.10.1999 şi a trimis cauza spre rejudecarea apelului, Tribunalului Bucureşti.
Prin decizia civilă nr. 608/12.03.2001 Tribunalul Bucureşti – Secţia a V-a civilă şi de contencios administrativ, rejudecând apelul, l-a respins ca nefondat.
împotriva deciziei pronunţate de instanţa de apel intervenienţii au formulat recurs, iar la termenul din 12 septembrie 2001, recurentul-intervenient P.N.G. a solicitat suspendarea cauzei în baza art. 47 din Legea nr. 10/2001, iar Curtea de Apel Bucureşti -Secţia a IV-a civilă, prin încheierea de la 12 septembrie 2001, a dispus suspendarea judecării cauzei în baza aceluiaşi articol.
împotriva încheierii de suspendare au formulat recurs reclamanţii, prin care au solicitat admiterea recursului, casarea încheierii şi trimiterea cauzei la Curtea de Apel Bucureşti pentru soluţionarea recursului cu care a fost învestită.
în susţinere, recurenţii-reclamanţi au arătat că măsura suspendării în baza art. 47 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, este vădit ilegală şi netemeinică pentru că numai reclamanţii pot beneficia de prevederile art. 47 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, iar cererea de intervenţie nu a fost pusă în discuţie, nu a fost admisă, astfel că petenţii nu au nici o calitate procesuală.
Recursul este fondat.
în urma verificării actelor şi lucrărilor cauzei, s-au constatat următoarele:
La data de 22.03.1999, petenţii P.N.G., A.E., T.C., G.G. şi S.l. au formulat, în cadrul procesului ce a format obiectul dosarului cu nr. 21717/1998 aflat pe rolul Judecătoriei sector 1 Bucureşti, cerere de intervenţie în interes propriu (filele 20-25), întemeiată pe dispoziţiile art. 480 şi urm. C. civ., pe dispoziţiile Legii nr. 112/1995 şi pe H.G. nr. 20/1996.
Prin încheierea din 30.03.1999 a Judecătoriei sector 1 (fila 49), s-a luat act de depunerea cererii de intervenţie şi s-a dispus amânarea cauzei în vederea discutării acesteia, la data de 25.05.1999.
La acest termen Judecătoria sector 1 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 8264/25.05.1999, a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, reţinând că admisibilitatea în principiu a cererii de interventie nu a fost discutată (fila 88).
Cauza a fost soluţionată aşadar, pe excepţia de necompetenţă materială, neintrându-se în fondul pricinii.
Cum nu s-a discutat admisibilitatea în principiu a cererii de intervenţie, petenţii care au formulat
cererea, nu pot fi calificaţi ca părţi în proces, fiind deci terţi în această cauză.
Potrivit dispoziţiilor art. 47 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 -22 decembrie 1989, dispoziţiile acestei legi sunt aplicabile şi acţiunilor în curs de judecată, persoana îndreptăţită putând alege calea acestei legi, renunţând la judecarea cauzei sau solicitând suspendarea cauzei.
Cum petenţii-intervenienţi în interes propriu nu au devenit părţi în proces, ei nu sunt îndreptăţiţi să solicite suspendarea judecării cauzei în condiţiile art. 47 alin. 1 din Legea nr. 10/2001.
Faţă de cele ce precedă, recursul reclamanţilor va fi admis, se va casa încheierea prin care s-a dispus suspendarea judecării recursului împotriva deciziei civile nr. 608/12.03.2001 a Tribunalului Bucureşti – Secţia a V-a civilă şi de contencios administrativ, în baza art. 47 alin. 1 din Legea 10/ 2001 şi se va trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru continuarea judecăţii.
