Susţinerea conform căreia decizia instanţei de apel nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia, astfel încât se impune casarea şi trimiterea spre rejudecare este nefondată, întrucât din considerentele deciziei rezultă motivele de fapt şi de drept, avute în vedere la adoptarea soluţiei respective.
Prin sentinţa penală nr.441 din 23 septembrie 2005, Judecătoria Corabia, a dispus condamnarea inculpatului D.F. pentru infracţiunea prev.de art.208, 209 lit.g şi i Cod penal, la o pedeapsă de 3 ani şi 2 luni închisoare; pentru art.26 Cod penal rap.la art.208, 209 lit.a.e.g. Cod penal, la l an şi 6 luni închisoare; pentru art.208, 209 lit.i Cod penal la 3 ani şi 6 luni închisoare şi pentru art.208, 209 lit.g Cod penal la pedeapsa de 3 ani şi 4 luni închisoare, iar ca urmare a aplicării dispoz.art.33-34 Cod penal şi art.37 lit.a şi b Cod penal, a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 3 ani şi 6 luni închisoare, în regim de detenţie.
În fapt, s-a reţinut că în perioada 2003- februarie 2005, inculpatul a săvârşit mai multe infracţiuni de furt calificat, în calitate de sau complice, constând în pătrunderea prin escaladarea gardului împrejmuitor al locuinţelor părţilor vătămate şi sustragerea cu ajutorul unor chei potrivite sau prin forţarea portbagajului autoturismului a diferite bunuri.
Prima instanţă a reţinut vinovăţia inculpatului pentru faptele săvârşite şi a dispus condamnarea acestuia la pedepse cu închisoarea, în raport de criteriile prev.de art.72 Cod penal.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Corabia şi inculpatul, criticând-o ca nelegală şi netemeinică, deoarece instanţa de fond nu s-a pronunţat cu privire la liberarea condiţionată a inculpatului şi nu s-a făcut aplicarea dispoz.art.37 lit.a şi b Cod penal, pentru fiecare infracţiune, astfel încât Tribunalul Olt, prin decizia penală nr.2 din 10 ianuarie 2006, a admis apelurile, a desfiinţat în parte sentinţa şi rejudecând, a făcut aplicarea dispoz.art.37 lit.a şi b Cod penal, cu privire la infracţiunile prev.de art.208, 209 lit.g şi i Cod penal şi art.208, 209 lit.g Cod penal, a aplicat dispoziţiile art.37 lit.b Cod penal, cu privire la infracţiunea prev.de art.208, 209 lit.g Cod penal, iar în baza art.26 Cod penal rap.la art.208, 209 lit.a.g.i. Cod penal, cu aplic.art.37 lit.b Cod penal, art.75 lit.c Cod penal, inculpatul D.F. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani şi 4 luni închisoare.
De asemenea, s-a făcut aplicarea dispoz.art.33 lit.a art.34 lit.b Cod penal, dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 3 ani şi 6 luni închisoare, iar în baza art.61 alin.1 Cod penal, a fost menţinută liberarea condiţionată pentru restul de 2 ani şi 28 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată anterior.
Această decizie a fost recurată de inculpat, care a solicitat reducerea pedepsei, în raport de circumstanţele personale, respectiv vârsta tânără şi atitudinea sinceră pe parcursul procesului penal, iar reprezentantul parchetului a solicitat, cu ocazia dezbaterilor, admiterea recursului inculpatului, casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel, întrucât hotărârea recurată nu a fost motivată, iar în calea de atac a inculpatului s-a agravat situaţia.
Curtea de Apel Craiova, prin decizie penală nr.305 din 22 martie 2006, a respins ca nefondat recursul inculpatului, apreciind că decizia recurată este legală şi temeinică.
Susţinerea conform căreia instanţa de apel nu a fost motivată, iar situaţia inculpatului a fost agravată, deşi apelul său a fost admis, astfel încât se impune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel este nefondată, deoarece din considerentele deciziei rezultă că instanţa de apel a precizat motivele de fapt şi de drept pentru care a adoptat soluţia respectivă, iar situaţia juridică a inculpatului nu a fost agravată în propria cale de atac deoarece s-a dispus înlăturarea dispoz.art.37 lit.a Cod penal, cu privire la una dintre infracţiunile pentru care a fost condamnat, pedeapsa aplicată nefiind majorată.
